ROLUL DEZVOLTARII REGIONALE IN POLITICA EUROPEANA. INSTRUMENTE FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE

ROLUL DEZVOLTARII REGIONALE IN POLITICA EUROPEANA. INSTRUMENTE FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE.

Politica dezvoltarii regionale reprezinta una din politicile cele mai importante ale Uniunii Europene in contextul in care aceasta vizeaza unul din dezideratele Uniunii Europene, respectiv "reducerea disparitatilor existente intre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a ramanerii in urma a regiunilor mai putin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale"[1]. Prin obiectivul sau de reducere a disparitatilor economice si sociale dintre diferitele regiuni ale Europei, politica dezvoltarii regionale actioneaza asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare cum ar fi :

cresterea economica si sectorul IMM,

transporturile,

dezvoltarea urbana,

protectia mediului,

ocuparea si formarea profesionala,

educatia, egalitatea de gen.

Conceputa initial ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica regionala are la baza principiul realocarii unui procent din contributia statelor membre catre regiunile si comunitatile mai sarace ale uniunii europene. Suma distribuita astfel in perioada 2000-2006 nu este deloc neglijabila ea reprezentand aproximativ o treime din bugetul Uniunii Europene.

Instrumentele financiare care deservesc politica regionala la nivel european sunt :

Fondurile de preaderare (instrumente financiare destinate tarilor candidate):

PROGRAMUL PHARE - fond de sprijin pentru reconstructie economica.

Programul PHARE (Pologne et Hongrie - Aide Restructuration Economique), program initiat de Uniunea Europeana a fost creat initial in vederea reconstructiei Poloniei si Ungariei in vederea alinierii acestor 2 tari la nivelul socio - economic al restului Uniunii Europene. Ulterior programul a fost extins catre toate celelalte tari candidate la aderare. Obiectivele programului sunt PHARE :

Intarirea administratiilor si institutiilor publice pentru functionarea eficienta in interiorul Uniunii Europene.

Promovarea convergentei legislatiei Statului Candidat cu legislatia Uniunii Europene si reducerea nevoilor pe perioada de tranzitie.

Promovarea coeziunii economice si sociale

Programul PHARE in Romania se va derula in continuare alaturi de Fondurile Structurale pana in anul 2008.

2. PROGRAMUL ISPA - instrument al politicii structurale, premergator Fondului de Coeziune. Scopul ISPA este de a oferi sprijin financiar pentru investitii in domeniul protectiei mediului si al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu normele europene in aceste doua sectoare. Obiectivele programului ISPA sunt :

Sprijinul tarilor beneficiare in vederea alinierii standardelor de mediu la cele ale Uniunii Europene.

Extinderea si conectarea retelelor de transport proprii cu cele trans Europene.

Familiarizarea tarilor beneficiare cu politicile si procedurile aplicate de fondurile Structurale si de Coeziune.

3. PROGRAMUL SAPARD -Special accesssion programme for agriculture and rural development este unul din cele trei instrumente ale Uniunii Europene, creat pentru a sprijini pregatirile de aderare ale tarilor din Europa Centrala si in din Europa de Est. Acest program se concentreaza in mod special pe domeniul agriculturii. Prin programul SAPARD au fost finantate patru masuri prioritare, respectiv :

Imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si pescaresti;
Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;
Dezvoltarea economiei rurale (investitii in companiile cu profil agricol;

Diversificare economica; silvicultura);
Dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea activitatii de instruire profesionale; asistenta tehnica, inclusiv studii menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate).

Fondurile structurale si de coeziune ale sunt fonduri destinate statelor membre ale Uniunii Europene, gestionate de catre Comisia Europeana si au ca destinatie finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, in scopul promovarii regiunilor cu intarzieri in dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de lunga durata, insertia profesionala a tinerilor sau promovarea dezvoltarii rurale. Fondurile structurale sunt formate din: Fondul European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA) - componenta  Orientare , Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER), Fondul Social European (FSE) si Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP).

Importanta acordata de catre Uniunea Europeana politicii de dezvoltare regionala reiese si din faptul ca fondul European de Dezvoltare Regionala este cel mai important fond european destinat statelor membre in termeni de resurse financiare. Prin intermediul Fondului de Dezvoltare Regionala, Uniunea Europeana focalizeaza ajutorul financiar in regiunile cele mai defavorizate, fiind astfel principalul mijloc de corectie a dezechilibrelor regionale.

In cadrul Uniunii Europene, un rol deosebit in dezvoltarea regionala o are Comitetul Regiunilor, organism infiintat in anul 1994 organism cu rol consultativ. Crearea acestui Comitet al Regiunilor a reprezentat un pas semnificativ in procesul creari unei Uniuni si mai apropiate de cetatenii Europei, in care deciziile sunt luate pe cat posibil de apropiat de cetatean in conformitate cu principiul subsidiaritatii.

Activitatea Comitetului Regiunilor reflecta 3 principii de baza ale activitatii Uniunii Europene :

1. principiul subsidiaritatii: UE nu trebuie sa isi asume sarcini ce se potrivesc mai bine administratilor nationale, locale sau regionale;

2. principiul proximitatii: toate nivelurile de guvernare trebuie sa aiba drept scop apropierea de cetateni, printr-o organizare corespunzatoare a activitatii lor;

3. principiul parteneriatului: colaborarea si implicarea in procesul de decizie a autoritarilor de la nivel european, national, regional si local, in vederea realizarii unei guvernari europene solide.

Componenta comitetului este alcatuita din 222 de membrii si un numar egal de supleanti, care sunt numiti pentru un mandat de 4 ani de catre Consiliul Uniunii Europene prin vot unanim la propunerea tarilor membre UE. Dupa terminarea mandatului, membrii Comitetului pot fi realesi. Numarul locurilor rezervate pentru fiecare tara in

Comitet este urmatorul:
- Germania, Franta, Italia si Marea Britanie au cate 24 de membrii;
- Spania are 21 de membrii;
- Belgia, Grecia, Olanda, Austria, Portugalia si Suedia au cate 12 membrii;
- Danemarca, Irlanda si Finlanda au cate 9 membrii;
- Luxemburgul are 6 membrii.
Membrii Comitetului nu pot fi legati de un mandat imperativ, ei trebuind sa fie complet independenti. Comitetul isi alege Presedintele si Biroul din randul membrilor sai, pentru un mandat de 2 ani.
Comitetul are in subordine 7 Comisii principale:
- Politica regionala, fonduri structurale, coeziune economica si sociala, cooperare transfrontariela si inter-regionala;
- Agricultura, dezvoltare rurala si pescuit;
- Retelele transeuropene, transport si societatea informationala;
- Planificarea spatiala, probleme urbanistice, energie si mediu;
- Politica sociala, sanatatea, protectia consumatorului, cercetare si turism;
- Forta de munca, politica economica, piata unica, industrie si intreprinderile mici si mijlocii;
- Educatie, pregatire, cultura, tineret si drepturile cetatenilor.

Comitetul regiunilor isi exercita functia de recomandare in arii de importanta pentru autoritatile locale si regionale, respectiv :

- politica transporturilor;
- politica fortei de munca
- stimularea cooperarii statelor membre UE si domeniul fortei de munca
- masurile sociale;
- implementarea deciziilor privind Fondul Social European;
- suport pentru masurile din aria educatiei si a tineretului;
- educatia vocationala
- cultura
- sectorul public de sanatate;
- sectorul cailor trans-europene;
- politica structurala in domenii specifice nelegate cu cele ale Fondului;
- Fondul de Coeziune;
- Fondul de Dezvoltare Regionala European;
- politica mediului inconjurator.
In prezent Comitetul regiunilor dezvolta legaturi puternice cu Parlamentul European. Comitetul poate fi consultat de catre Parlament, Consiliu sau Comisie in cazurile in care aceste institutii considera necesara consultarea.