Decalaje economice si sociale intre Romania si U.E.

Decalaje economice si sociale intre Romania si U.E.

1.Componenta economica

Economia Romaniei a cunoscut un proces de tranzitie mai lent spre economia de piata decat ale tari recent intrate in sistem. Ungaria, Cehia, Polonia au reusit integrarea in primul val al extinderii U.E. iar Bulgaria a facut progrese considerabile la indicatorii de dezvoltare economica. In cazul Romaniei, progresele au fost inegale, primind cu greu, in anul 2004, statutul de economie de piata functionala.

Progresele anului 2002 au fost marcate in raportul de evaluare a Comisiei Europene: rata a inflatiei scazuta, crestere economica reluata, consolidarea progresiva a disciplinei financiare, avansarea restructurarii, crearea premiselor pentru o alocare mai eficienta a resurselor.

Raportul Comisiei pentru anul 2003 remarca progresele Romaniei in ceea ce priveste politica monetara dar critica politica fiscala, politica salariala, deficitul cvasi-fiscal.

Pentru anul 2004 s-a reafirmat necesitatea reformei si intarirea disciplineiu fiscale. De asemenea s-a solicitat privatizarea unor sectoare cheie din economie energia, mineritul, transporturile.

In ceea ce priveste liberalizarea preturilor, aceasta s-a produs in mare parte. Liberalizarea s-a produs relativ dificil dupa inceperea negocierilor de aderare, mentinandu-se controlul asupra unor categorii de preturi - ale utilitatilor si serviciilor - pentru o perioada destul de importanta. In anul 2004 problemele privind ajustarea pretului energiei nu erau rezolvate. Preturile au fost distorsionate de mentinerea subventiilor si neplata debitelor catre furnizori. Liberalizarea pietei bunurilor s-a realizat lent in tara noastra; primele progrese s-au inregistrat in anul 2002, au continuat ulterior. Cresterea numarului de firme atestata de Registrul Comercial reprezinta un indicator important al progresului in Romania; cu 6% in 2001, 8,2% in 2002, 9,4% in 2003. Liberalizarea pietei produselor agricole este un obiectiv dificil de realizat in conjunctura mondiala actualam, dictata" de marii parteneri comerciali SUA si UE. Liberalizarea pietei serviciilor - a celor financiar-bancare, indeosebi arata ca, creditul neguvernamental a scazut in Romania de la 14,8% din PIB in anul 1999 la 10,7% din PIB in anul 2000. De asemenea, s-a specificat in raportul pentru tara noastra ca pietele financiare nu sunt dezvoltate si populatia nu are inca suficienta incredere in sistemul financiar. Liberalizarea pietei capitalurilor s-a realizat greu in UE, fiind un obiectiv optimist pentru conditiile concrete ale Romaniei. Capitalizarea bursiera a evoluat in tara noastra de la 1,7% din PIB in 2001 la 7% in 2002, 10% in 2003, 12,2% in 2004. Volumul tranzactiilor era inca redus in anul 2000, numarul strainilor in tranzactionari fiind in scadere fata de 1997. Situatia nu s-a schimbat foarte mult ulterior. In schimb, s-a realizat liberalizarea contului de capital; in anul 2004 se mai pastrau totusi unele restrictii asupra operatiunilor cu valori mobiliare tranzactionate si operatiunile in conturi curente si de depozit ale rezidentilor in strainatate.

In anul 2005 s-au eliminat restrictiile la deschiderea de catre nonrezidenti a unor conturi de depozite in lei. Liberalizarea pietei energiei a intampinat greutati legate de liberalizarea preturilor si de realizarea privatizarii intr-un sector cu un traditional monopol de stat. Cauzele dificultatilor cu care se realizeaza procesul de privatizare in acest sector, sesizate de Comisia Europeana au fost: lipsa strategiei pe termen mediu privind structura tarifelor, volumul mare al arieratelor financiare, cheltuielile legate de protectia mediului. Liberalizarea pietei transporturilor este legata de privatizarea acestui sector, opinia Comisiei fiind ca, procesul este inca in faza incipienta; lungimea retelei de autostrazi si sosele a ramas aceeasi, infrastructura de transport este inca necorespunzatoare. La acestea se adauga lipsa infrastructurii de mediu. Liberalizarea sectorului telecomunicatiilor a pornit de la cadrul de reglementare inadecvat, nepermitand adoptarea acquis-ului comunitar de sustinere a procesului. Incepand cu anul 2003 s-au remarcat progrese prin dezvoltarea retelei de telefonie fixa si cresterea ratei de digitalizare la 80% in anul 2003 fata de 72,6% in anul 2002. In ultimii ani sectorul telecomunicatiilor a fost considerat unul dintre cele mai dinamice ale economiei noastre, atragand 30-50% din totalul ISD. Sectorul privat are ponderea covarsitoare in ansamblul comunicatiilor atat din punct de vedere al capitalului social cat si al cifrei de afaceri si numarului de abonati.

In ceea ce priveste cativa dintre indicatorii macroeconomici relevanti pentru aprecierea stabilitatii macroeconomice, situatia se prezenta astfel

Nivelul PIB evidentia cresterea cu o rata medie de 5% pe an, 4,9% in 2002, 4,3% in 2003, 6,6% in 2004. Investitiile au crescut cu 8,3% in 2002, 7,9% in 2003, 9,2% in 2004. Cu toate acestea, Romania nu a reusit sa realizeze convergenta cu venitul/loc. din UE. In perioada 1999-2001, venitul/loc.in Romania reprezenta 46% din media UE, PIB/loc. reprezenta doar 25% din media europeana. In ceea ce priveste comertul exterior, cresterea importurilor a ramas ridicata, in primul trimestru al anului 2003, rata de crestere a importurilor fiind de 12,1% iar cea a exporturilor de 5,4%; in anul 2004, rata de crestere a importurilor fiind de 24% iar cea a exporturilor de 21,3%. Contul curent a avut o evolutie relativ buna, in sensul scaderii deficitului de la 5,5% din PIB in 2001, la 3,4% din PIB in 2002. Ponderea investitiilor straine directe si a transferurilor de capital in PIB s-a majorat de la 4,1% in 2003 la 7,9% din PIB in 2004. Rata somajului, desi a scazut continuu in anii tranzitiei, ajungand la 6,3% in anul 2004, a primit aprecieri negative din partea Comisiei datorita lipsei restructurarii sau a restructurarii mascate, indeosebi in sectorul agricol si in localitatile rurale. Rata inflatiei a avut o tendinta descrescatoare chiar daca nu s-a incadrat in limitele stabilite - de la 54,8% in anul 1999, la 9,3% in anul 2004. Politica monetara a avut ca principal obiectiv in anii 2000-2001, mentinerea competitivitatii cursului real si majorarea rezervelor valutare oficiale. Conditiile economice de dinainte de 1999 - pozitia externa fragila, sectorul financiar slab, indisciplina fiscala, au facut ca obiectivele de politica monetara sa nu poata fi respectate. Deficitul guvernamental a fost domeniul cu cele mai bune rezultate, astfel, daca rata deficitului bugetar era in anul 1999 de 3,5% din PIB      a scazut la 2,2% din PIB in anul 2002 si la 1,6% in 2004.

Concurenta - capitol important al aderarii - a inregistrat in Romania o evolutie relativ favorabila, in sensul cresterii continue a numarului de intreprinderi private dar in conditiile mentinerii unui numar important de intreprinderi de      stat. In anul 2001 76,6% din populatia ocupata lucra in sectorul privat care detinea 79,2% din cifra de afaceri si reprezenta 84,4% din exporturi. Criticile aduse erau insa din punct de vedere al ritmului lent al privatizarii in sectoare cheie - agricultura, sectorul energetic, transporturile. Nivelul investitional a crescut, formarea bruta a capitalului s-a majorat de la 20,5% din PIB in 2001 la 21,1% in 2002 pe seama cresterii investitiilor private. Pe sectoare de activitate economica, cea mai mare pondere a investitiilor s-a realizat in sectorul industrial urmat de cel al transporturilor. De asemenea, comertul si agricultura au fost alte doua sectoare marcate de dinamism investitional.

In perioada 2000-2006, procesul de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana s-a accelerat, ceea ce s-a concretizat in diminuarea decalajelor economice ce desparteau Romania de UE la inceputul intervalului.

Din analiza comparativa a evolutiei unor indicatori macroeconomici rezulta ca in favoarea reducerii decalajelor dintre Romania si UE au contribuit urmatorii factori:

. Rata de crestere a PIB a fost mai mare in Romania decat in UE-25 incepand din anul 2001. Productivitatea muncii a crescut lent, astfel ca a contribuit in mica masura la cresterea economica din Romania.

. Reducerea accelerata a ratei inflatiei si tintirea inflatiei in anul 2006 au determinat diminuarea decalajelor privind indicele preturilor de consum dintre Romania si UE-25

. Rata somajului in Romania s-a situat in intreaga perioada sub nivelurile din UE, angajatii acceptand salarii mai mici decat intrarea in somaj.

. Salariul minim lunar in Romania s-a mentinut la niveluri comparative foarte mici, inregistrandu-se mari decalaje fata de UE-25, dar a avut si un efect economic pozitiv, de atragere a investitorilor din statele membre ale UE-25 cu repercusiuni asupra cresterii economice.

. Deficitul bugetar in Romania a marcat o tendinta de scadere fata de sfarsitul deceniului anterior/ inceputul anilor 2000, situandu-se la cel mai scazut nivel (in 2005) intre statele cu deficit bugetar din UE-25.

. Rata datoriei publice a inregistrat o tendinta de scadere (ajungand la circa 15% din PIB), dar pe intregul interval analizat rata datoriei publice in Romania a fost mai mica decat media UE 25, situandu-se totodata la un nivel mult mai scazut comparativ cu criteriul de convergenta la zona Euro (de 60%).

1. Rata de crestere a Produsul Intern Brut

Romania, a saptea mare tara din UE dupa numarul locuitorilor (4,7% din UE25), are o economie ce reprezinta doar 0,7-0,8% din PIB-ul comunitar. Nivelul mediu al UE-25 (in termeni absoluti) PIB total al UE-25 a fost in anul 2005 de 10847 miliarde de euro, in timp ce Romania a inregistrat un PIB de circa 80 miliarde de euro.

Incepand cu anul 2001, rata de crestere a PIB in Romania a depasit an de an rata medie de crestere economica a UE 25.

Ultimii 3 ani ce au precedat momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana au marcat cresteri succesive ale economiei romanesti, induse de intensificarea investitiilor straine (ca % din PIB), de cresterea productivitatii muncii si majorarea productiei orientate spre export, precum si de cresterea cererii interne de consum, in conditiile unui climat economic european imbunatatit, caracterizat de redresarea economiei UE. Totodata, performantele economice semnificative ale Romaniei au fost sprijinite de o conjunctura economica internationala favorabila, cu crestere robusta a economiei mondiale, comert international efervescent, preturi ridicate ale marfurilor si costuri scazute ale finantarii internationale. In aceste conditii, rata de crestere a economiei Romaniei a inregistrat o medie de 8,5% in 2004, 7,7% in 2006, 6,2% in 2007 si 8,5% previzionat in 2008, atingandu-se si respectiv, depasindu-se nivelurile maxime ale ratei de crestere a PIB din UE 27 (la nivelul UE27, 2,9% in anul 2007 si 1,4% previzionat in 2008).

2. Productivitatea muncii- factor de influenta a cresterii economice

Un factor important ce a contribuit la accelerarea cresterii economice in Romania a fost cresterea productivitatii muncii. Astfel, in anii 2005 si 2006 cresterea productivitatii muncii/angajat a atins niveluri maxime fata de anii anteriori, ceea ce a condus la reducerea decalajelor atat fata de UE25, dar mai ales comparativ cu cele 8 state noi membre din Centrul si Estul Europei, care dupa aderarea la UE din anul 2004 au marcat o scadere evidenta a productivitatii muncii /angajat.

Cu toate ca evolutia productivitatii muncii/angajat a fost pozitiva in Romania, se mentine un decalaj sensibil fata de nivelul mediu al UE-25, care in decurs de 6 ani a fost redus cu 10 puncte procentuale: in anul 2006 productivitatea muncii/angajat a reprezentat numai 38,8% din media UE- 25, in anul 2007 fiind de 43,8 din media UE-27 (dupa ce in anul 2000 era de doar       28%). Previziunile pentru 2008 sunt de 45,0% din media UE-27.

3. Contributia sectoarelor economice la formarea PIB

Contributia sectoarelor economice la formarea PIB este diferita in Romania fata de UE 27, cea mai mare discrepanta manifestandu-se in sectoarele tertiar si cuaternar.

Astfel, la nivelul anului 2007 agricultura Romaniei avea o pondere in PIB de 6,4% (13,3% in 2001), in timp ce media in UE-27 era de doar 1,8%. Ponderea serviciilor in U.E. este de 71,6%, in Romania fiind de 56,5%.

Contributia sectoarelor economice la formarea PIB, 2007 % din valoarea adaugata bruta (VAB)

4. Produsul Intern Brut/locuitor, indicator al nivelului de dezvoltare

In Romania, PIB/locuitor a inregistrat o tendinta de crestere incepand cu anul 2001, ceea ce a determinat o reducere lenta a decalajului fata de nivelul mediu al UE-25. In valori absolute, PIB pe locuitor a fost in 2006 de 3.657 euro in Romania, in timp ce media UE- 25 a fost de 23.402 euro.

In anul 2006, premergator aderarii Romaniei la UE, PIB/locuitor a reprezentat numai 34% din nivelul mediu al PIB/locuitor al UE-25 (25% in anul 2000), cu un punct procentual peste nivelul din Bulgaria si cu 13 puncte sub ultima clasata in UE 25, Letonia.

Dintre statele membre ale UE-25, cele mai slabe performante ale PIB pe locuitor (PPS) au fost inregistrate de Letonia si Polonia, cu 47% si respectiv 50% din media UE-25. Romania se situeaza insa in urma acestor state considerate slab performante, pe penultimul loc in ierarhia tarilor UE-27.

Comparatiile cu noile state membre Central si Est Europene in perioada de preaderare, releva ca tinta acestora la momentul aderarii a fost atingerea a 70% din nivelul mediu al PIB/locuitor din Uniunea Europeana, dar anul aderarii, 2004 a insemnat atingerea acestei tinte numai de catre R.Ceha (70% din nivelul UE-25) si Slovenia (78%).

In anul 2006 nivelul mediu al PIB/locuitor in noile state membre din Centrul si Estul Europei s-a apropiat de 60% din nivelul mediu al UE 25, iar cel din UE- 15 a depasit cu circa 10% nivelul mediu al UE 25.

Cele 10 noi state membre ale UE au redus in anul 2006 decalajul de PIB/locuitor, beneficiind de procesul de convergenta reala.

Cele mai performante state membre sunt considerate Luxemburg (cu PIB/locuitor ce reprezinta 248% fata de media UE-25), Irlanda (137%) si Danemarca (124%).

Comparativ cu nivelul mediu al PIB/locuitor din UE-25, exista diferente accentuate intre multe tari membre si tarile cele mai performante. Astfel, in 2005 media PIB/locuitor din UE 25 s-a situat cu 20% sub nivelul celor mai performante state membre. In statele membre ale UE- 15, decalajul se datoreaza in principal utilizarii mai scazute a fortei de munca (numar de ore lucrate pe economie), in timp ce in cele 10 noi state membre productivitatea muncii mai scazuta constituie principalul factor de influenta.

Dupa primul an de prezenta in UE, Romania a redus decalajul in ceea ce priveste PIB/loc, astfel incat, la nivelul anului 2007, PIB/loc. al Romaniei reprezenta 42,2% din cel al UE-27 metinandu-se pe penultimul loc (Bulgaria 37,3%) dar la mare distanta de prima clasata - Luxemburg cu 266,7% comparativ cu UE-27.

5. Rata inflatiei

Unul dintre cele mai importante fenomene ale crizelor economice ale anilor 1990 din Romania si celelalte tari ale Europei Centrale si de Est l-a constituit inflatia (masurata prin indicele preturilor de consum) si afecteaza intreaga populatie a fiecarei tari, alterand totodata mediul de afaceri si fluxul de investitii straine.

In Romania. rata inflatiei constituie indicatorul care a marcat cea mai accelerata apropiere de nivelurile medii din UE-25 in perioada 2000-2006, reducandu-se de la 45% in anul 2000 la circa 6% in 2006 (2,5% in UE). Reducerea decalajului de inflatie intre Romania si UE-25 in anii 2005 si 2006 s-a realizat, pe de o parte prin reducerea ratei inflatiei in Romania, iar pe de alta parte prin cresterea acesteia la nivelul mediu al UE dupa extinderea spre est din 2004, sub influenta nivelurilor mai ridicate din statele noi membre. Principalele cauze ale sporirii ratei inflatiei din UE- 25 in 2005 si 2006 tin, deci, de procesul extinderii UE, la care se adauga cresterea preturilor internationale la titei si gaze, precum si la unele materii prime si semifabricate din sectorul metalelor feroase si neferoase. Alinierea unor preturi ale celor 8 noi state membre (din fostul sistem socialist) la bunurile de consum si servicii, precum si a unor impozite si taxe, impusa in contextul aderarii la nivelul celor din vechile tari membre UE, a creat presiuni inflationiste obiective in noile tari membre, care nu au putut fi evitate sau contrabalansate de autoritatile din tarile respective.

Incepand cu anul 2006 Romania, prin BNR, a adoptat politica de tintire a inflatiei inainte de aderare, stabilind ca obiectiv pentru 2006 un nivel aproximativ de 4,7%; In ceea ce priveste rata inflatiei pentru 2007, BNR a mentinut prognozele de 4% cu o banda de variatie de un punct procentual.

In cursul deceniului anterior performantele statelor candidate la UE privind stapanirea tendintelor inflationiste au fost diferite, dar trasatura comuna a fost tendinta de scadere a inflatiei fata de anii de intensa criza economica, 1990-1993. Din anul 1997, nivelul mediu al inflatiei in celor 8 noi state membre s-a situat la niveluri de o cifra (deci sub 10%), marcand apoi scaderi succesive pana in pragul aderarii, in anul 2003, la nivelul de 2,8%.

In Romania, situatia a fost similara, dar mult diferentiata in timp, ceea ce a facut ca abia in anul 2005 rata inflatiei sa se situeze sub 10%, iar in anul ce a precedat aderarea sa atinga cel mai scazut nivel dupa anul 1989, de 6,6%, nivel care se situeaza insa peste media UE25 si peste nivelurile maxime din UE 25. Anul 2007 a insemnat reducerea in continuare a inflatiei, ajungand la minimul istoric pentru perioada post-decembrista respectiv 4,9% superior insa mediei UE-27 de numai 2,3% (fata de 2,2% in anul anterior

6. Rata somajului

Rata somajului in Romania s-a situat in intreaga perioada de dupa anul 2000 sub nivelul mediu al UE 25.

Incepand din anul 2005 s-a remarcat o tendinta usoara de convergenta a ratei somajului, prin reducerea acesteia in UE-25 (de la 9,2% in 2005 la 8,8% in 2006) si respectiv cresterea usoara a somajului in Romania la 7,3% (la 7,1% in 2005).

Nivelul record al ratei somajului in UE-25 din anul 2004, de 9,2%, s-a inregistrat sub influenta nivelurilor foarte ridicate din unele state noi membre (indeosebi Polonia, cu o rata a somajului de peste 18%).

Ulterior, evolutiile post-aderare au determinat reducerea ratei somajului in unele state noi membre si implicit a mediei UE-25, prin crearea de noi locuri de munca in Polonia, Cehia si Slovacia, ca urmare a "relocalizarilor" din industrie, adica a transferului unor sectii sau subunitati ale firmelor din tarile vechi membre ale UE, stimulate de costurile mai scazute cu forta de munca. In paralel, insa, in toate aceste tari s-au pierdut foarte multe locuri de munca ca urmare a proceselor de restructurare, sectoarele cele mai afectate de concedieri fiind: administratia publica, transporturile, comunicatiile, industria usoara si alimentara.

Analizand rata somajului la nivelul UE-27, daca in anul 2006 acesta era de 8,2%, in Romania era de 7,3%, urmand sa scada in ambele situatii, pentru UE-27 la 7,1% in 2007 iar pentru Romania la 6,4%.

In ceea ce priveste corelatia inversa dintre somaj si inflatie (curba lui Philips), teoria economica este confirmata de evolutiile din Uniunea Europeana, unde somajul s-a redus incepand cu anul 2005 concomitent cu usoara crestere a inflatiei. In Romania, tendinta a fost inversa in acesti ani comparativ cu UE-25, dar si in acest caz se verifica corelatia inversa intre somaj si inflatie, principala modificare in Romania fiind reducerea inflatiei in baza procesului de convergenta. De remarcat ca nu exista o relatie invers proportionala intre cei doi indicatori, ci numai o relatie inversa de tendinta.

7. Nivelul salariului minim pe economie - factor de atractie a investitiilor straine.

Salariul lunar minim brut pe economie a inregistrat mari variatii intre statele membre ale Uniunii Europene, de la 92 euro in Bulgaria la 1570 euro in Luxemburg (la 1 ianuarie 2007). Din acest punct de vedere, Romania s-a situat pe penultimul loc in Europa (cu 114,3 euro/angajat), devansand Bulgaria. Functie de nivelul salariului minim pe economie, Eurostat imparte statele membre UE-27 in trei grupe:

. prima grupa include 9 tari: Bulgaria, Romania, Letonia, Lituania, Slovacia, Estonia, Polonia, Ungaria si Cehia, cu salariul minim pe economie de 92 - 298 euro/luna la 1 ianuarie 2007. Acestea sunt tarile in care dupa extinderea UE au avut loc relocalizari ale unor industrii si au sporit investitiile straine;

. a doua grupa cuprinde 5 state membre: Portugalia, Slovenia, Malta, Spania si Grecia cu salariul minim pe economie de 470-668 euro/luna;

. a treia grupa cuprinde 6 state membre: Franta, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Irlanda si Luxemburg cu salariul minim pe economie de peste 1250 euro/luna.

Dintre noile state membre din Centrul si Estul Europei, Estonia si Cehia ofera cele mai ridicate niveluri ale salariului minim pe economie, de peste 5 ori si respectiv 2 ori fata de Romania (668 euro si respectiv 288 euro). In comparatie cu cel mai ridicat nivel al salariului minim pe economie din UE-27 (Luxemburg), salariul minim in Romania este de circa 13 ori mai mic.

Exprimat la paritatea puterii de cumparare (PPS), salariul minim pe economie indica decalaje mai mici intre statele membre ale UE 27. In acest caz, Romania inregistreaza cel mai scazut salariu minim pe economie dintre toate tarile de comparatie, de 204 euro, de 7 ori mai mic fata de Luxemburg sau de 6 ori mai mic fata de Marea Britanie.

Nivelul scazut al salariului minim din Romania a constituit unul dintre factorii de atractie pentru investitiile straine directe.

8. Deficitul bugetar

Deficitul bugetar al Romaniei in anul 2005 (circa 1% din PIB) s-a situat sub pragul de 3% din PIB convenit prin Pactul de stabilitate si crestere economica a UE (Amsterdam 1997) privind disciplina bugetara a statelor membre.

Totodata, deficitul bugetar al Romaniei s-a situat an de an, incepand din anul 2002, la niveluri mai mici decat cele medii ale UE-25. Deficitul bugetar al UE-25 inregistrat un nivel mediu de 2,3% din PIB atat in anul 2002, cat si in anul 2005. Unul dintre criteriile de covergenta la zona EURO este realizarea unui deficit bugetar sub limita de 3% din PIB simultan cu mentinerea datoriei publice sub nivelul de 60% din PIB

Anul 2002 a constituit un punct de inflexiune pentru Romania, de schimbare a pozitiei fata de UE 25: pana in 2002 deficitul bugetar al Romaniei ca procent din PIB a depasit nivelurile medii ale UE-25; dupa anul 2002 Romania a avut un deficit bugetar (ca pondere in PIB) mai mic decat media UE-25.

Comparatiile cu alte state membre ale UE (cu exceptia celor ce au inregistrat excedente) arata ca Romania a realizat in anul 2005 cel mai mic deficit bugetar.

9. Rata datoriei publice

In cadrul procesului de convergenta la zona EURO, datoria publica a statelor membre UE nu poate depasi 60% din PIB. In Romania datoria publica a marcat o reducere accentuata in 2005, fata de anii anteriori, atingand circa 15% din PIB, dar in intreaga perioada 2000-2005 nu a atins valori mai mari de circa 23% din PIB. La nivelul mediu al UE 25, datoria publica a inregistrat o tendinta de crestere, atingand in 2005 circa 63% din PIB (in crestere fata de 60,5% in 2002). In anul 2007 datoria publica a Romaniei ajungea la 12,9% din PIB in timp ce acelasi indicator avea, in cazul UE-27, valoarea de 58,7%.     

Cele mai ridicate niveluri ale ratei datoriei publice s-au inregistrat in Grecia si Italia (peste 100%), iar cele mai scazute in Luxemburg si Estonia (sub 7%).

2.Componenta sociala

A evalua decalajele de dezvoltare sociala dintre diferite tari inseamna a face implicit aprecieri asupra istoriei si prezentului dar si asupra perspectivelor de viitor ale fiecarei natiuni; inseamna a pune in discutie accesul natiunilor la resursele naturale si a aprecia felul cum au fost si sunt acestea utilizate; inseamna a face unele interferente asupra specificului socio-economic si cultural, dar si asupra felului cum popoarele au intrat in relatii unele cu altele de-a lungul timpului. Inainte de toate insa, a vorbi despre decalajele de dezvoltare sociala inseamna a vorbi despre politica marilor puteri ale lumii, dar si despre politicile pe care fiecare stat reuseste, in cele din urma, sa le angajeze in sprijinul dezvoltarii proprii, in contextul global si regional.

Decalajele de dezvoltare sociala pot fi evaluate atat din perspectiva unor indicatori obiectivi privind dimensiunile materiale ale dezvoltarii, dar si la unele elemente de suprastructura (dezvoltare umana, sanatate, timp liber s.a.), cat si prin prisma unor indicatori subiectivi ce releva perceptia existenta la nivelul diferitelor natiuni sau categorii sociale din cadrul acestora, asupra unor subiecte legate de dezvoltarea materiala sau sociala.

Unul dintre cei mai utilizati indicatori ce exprima decalajele de dezvoltare este PIB pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare). La acest capitol, Romania ocupa ultimul loc intre tarile Uniunii Europene. Acest indicator nu este insa singular, izolat, Romania nefiind doar tara cea mai saraca material din UE, ci si tara cu cea mai scazuta speranta de viata la nastere - 71,3 ani (fata de 72,2 - in Bulgaria, 74 - in Slovacia, 75,6 - in Cehia, s.a.) si cu cel mai scazut indice al educatiei (0,89, fata de 0,91 in Bulgaria, si Slovacia sau 0,93 in Cehia).

Miscarea naturala a populatiei din Romania se incadreaza in trendurile europene, in cele mai multe cazuri, generand limita superioara sau inferioara a acestora. In anul 2003, Romania inregistra cel mai mare numar de decese la 1000 locuitori, cel mai mare spor natural negativ al populatiei si cea mai ridicata mortalitate infantila din Europa.

In ceea ce priveste spatiul de locuit, Romania ocupa ultimul loc in Europa, cu 69 m.p./locuinta, fata de 85 m.p./locuinta sau peste, in tari ca Bulgaria sau Polonia; sunt suprafete mai mari in Belgia (203 mp), Danemarca (119 mp), Suedia (102 mp), Austria (101 mp). In ce priveste numarul de persoane pe locuinte, in Romania sunt 3 (la fel ca in Austria, Belgia si Polonia) spre deosebire de Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Italia si Suedia, unde sunt 2 persoane.

Nivelul veniturilor constituie un indicator important desi imperfect al masurii in care oamenii au acces la resursele ce conditioneaza nemijlocit calitatea vietii. Din cercetarile intreprinse in cadrul tarilor din UE in anii 2003-2004, asupra calitatii vietii populatiilor europene (prin Eurobarometru) rezulta ca media veniturilor populatiei din Romania situeaza tara noastra pe locul penultim in UE (79,49 euro pe gospodarie), dupa ea fiind situata Bulgaria (cu 73,68 euro pe gospodarie), in conditiile in care media veniturilor in curs la nivel UE era de 740,65 euro pe gospodarie.

Cel mai inalt grad de polarizare a veniturilor, la nivelul tarilor central si est europene se inregistreaza insa in Romania, unde prima cuartila a populatiei dispune numai de 8,1 % din masa veniturilor, iar ultima cuartila, de 48,8 %, in conditiile in care media la nivelul grupului de tari respective era de 11,6 si, respectiv, 45,4 %. In expresia veniturilor echivalente, polarizarea este inca mai accentuata - 8,5 si respectiv, 49,5 % - apropiindu-se de media la nivelul grupului de tari relevant.

In concluzie, desi rezultatele reflecta modificari de substanta in mediul economic si de afaceri din Romania, in contextul aderarii la Uniunea Europeana, sunt inca dimensiuni si componente in care criteriile de convergenta trebuie atinse pentru ca procesul integrarii sa poata fi realizat cu costuri cit mai mici pentru consumatori, firme, mediu.