Evolutia strategiei NATO

Evolutia strategiei NATO

Noile abordari politice si militare ale NATO sunt redate de Conceptul strategic al Aliantei, definit pentru prima data in 1991, la summit-ul de la Roma. In 1997, la summit-ul de la Madrid, membrii NATO au propus reexaminarea Conceptului strategic al Aliantei, iar la Washington, in 1999, au aprobat un nou Concept strategic, care sa confere Aliantei un instrument cu ajutorul caruia sa poata face fata noilor provocari si perspectivelor securitare in secolul XXI si care sa o ghideze in evolutia sa politica si militara. Acesta porneste de la premisa ca NATO trebuie sa salvgardeze interesele comune de securitate intr-un mediu aflat in continua schimbare, sa mentina apararea colectiva, sa consolideze relatia transatlantica si sa asigure un echilibru care sa permita Aliatilor europeni sa-si asume o mai mare responsabilitate. Mai mult, Alianta trebuie sa conserve vointa politica si mijloacele militare pe care le presupun diferitele actiuni.

Noul Concept strategic descrie natura si obiectivele NATO, ca si misiunile de securitate fundamentale ale acesteia, identifica elementele centrale ale noului mediu securitar si componentele perspectivei sale globale de securitate si furnizeaza orientarile in vederea continuarii adaptarii fortelor sale militare. Realitatile internationale conturate dupa 11 septembrie 2001 au determinat o regandire a rolului NATO in arhitectura securitara. Daca in perioada "razboiului rece", orientarea predominanta a NATO era catre Europa, provocarile actuale sunt mult mai diverse si mai indepartate geografic. Desi parerile privind "mondializarea" NATO sunt inca diverse, este evident ca amenintarile majore la adresa securitatii nu se mai circumscriu exclusiv spatiului european. In aceasta logica, la summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, Aliatii au evidentiat necesitatea ca NATO sa dispuna de capacitatea de a desfasura forte capabile de a interveni in orice zona si de a sustine operatii la mare distanta, inclusiv in medii in care poate fi pusa in situatia de a se confrunta cu arme biologice, chimice si nucleare, precum si de a-si consolida prezenta pe scena internationala prin cresterea numarului de membri. Angajamentul de capacitati adoptat la Praga si crearea Fortei de Reactie a NATO (NRF)2 - lansata oficial pe 15 octombrie 2003 - este menit sa permita Alianei sa faca faa noilor ameninari si riscuri si, in acelasi timp, sa contribuie la promovarea

interoperabilitaii intre forele sale europene si cele americane. De asemenea, prin crearea NRF se urmareste sporirea capacitaii NATO de a raspunde diferitelor provocari prin implicarea sa in

aciuni propriu-zise, nu doar in faza postconflict. In contextul acestui nou peisaj securitar, la summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, a fost enunat un nou concept military de aparare impotriva terorismului. Potrivit acestuia, NATO trebuie sa fie in masura sa reprime si sa invinga terorismul si sa asigure protecia impotriva acestuia, peste tot unde interesele

Aliailor o cer. Problema armelor de distrugere in masa a constituit un alt subiect de discuie, convenindu-se, in acest sens, numeroase masuri menite sa contribuie la reducerea riscurilor (ameliorarea capacitailor de detecie, echiparea forelor NATO cu sisteme de protecie mai performante, susinerea autoritailor civile in caz de

urgena). Tot la Praga s-a decis reforma structurilor de conducere a NATO in vederea imbunatairii rapiditaii si desfasurarii forelor. Complexitatea mediului securitar internaional si determinarea lui multipla (securitatea este influenata de factori economici,

politici, sociali, de mediu, precum si de aspecte ce in de aparare) au facut Aliana Nord-Atlantica sa propuna un cadru fundamentat pe trei elemente principale: dialogul, cooperarea si meninerea unui potenial comun de aparare. Preocuparile constante ale Alianei de a face faa diferitelor provocari si de a se adapta schimbarilor din mediul securitar au fost reafirmate in cadrul Summitului de la Istanbul, din 28-29 iunie 2004. Cele trei prioritai stabilite de Summit au fost: asistena pentru arile din Orientul Mijlociu, Caucaz si Asia, angajarea in

operaiuni in afara ariei de intervenie, continuarea dezvoltarii

capacitailor Alianei (transformare/modernizare).

2 Este vorba de o fora de reacie cu un efectiv de 21.000 de persoane,

care sa fie operaionala in cinci zile si sa poata desfasura aciuni pe teren

timp de 30 de zile.

Pe baza acestor prioritai, Aliana si-a definit temele strategice, acestea vizand operaiunile, propria modernizare (transformare) si parteneriatele. In conformitate cu obiectivele propuse, Aliana a decis: crearea Iniiativei de Cooperare Istanbul (ICI) vizand cooperarea intre arile din cadrul Consiliului de Cooperare din Golf prin implicarea lor atat la nivel bilateral, cat si individual (ca si Dialogul Mediteraneean, ICI reprezinta un ansamblu de procese complementare,

evolutive si individualizate); un dialog mai strans cu arile din Caucaz si Asia prin intermediul Parteneriatului Euroatlantic; extinderea prezenei NATO in Afganistan; asistena acordata

Irakului pentru pregatirea forelor sale de securitate (decizia NATO este un raspuns la cererea formulata de Guvernul interimar irakian); predarea comenzii pentru operaiunile militare din

Bosnia-Heregovina Uniunii Europene (acest lucru s-a realizat in luna decembrie 2004). La Reuniunea Ministrilor Afacerilor Externe din decembrie 2004, de la Bruxelles, s-a decis sporirea participarii NATO in Afganistan (este vorba de extinderea misiunii Forei internaionale de asistena pentru securitate - FIAS - prin trimiterea de echipe provinciale de reconstrucie - PRT - in zona de vest a arii) si extinderea ajutorului acordat Irakului (implicarea tot mai sporita in domeniul pregatirii forelor de securitate irakiene), precum si pastrarea unei prezene semnificative a NATO in Kosovo, deoarece "mediul securitar ramane fragil".