FORME INOVATOARE DE LUARE A DECIZIILOR

"METODA DESCHISA DE COORDONARE"

Este o alternativa la "metoda comunitara", preferata de statele membre pentru domeniile mai sensibile, in care impunerea de decizii "din afara" nu este dorita si, in consecinta, acquis-ul este slab dezvoltat.

Reprezinta un procedeu foarte flexibil, neformalizat, avand drept principale elemente:

- stabilirea de linii directoare si termene pentru atingerea obiectivelor

- stabilirea de indicatori si niveluri de referinta (benchmarks)

- transpunerea liniilor directoare in politici (nationale si regionale)

- monitorizari si evaluari periodice (in principal, prin peer review)

Metoda implica direct doar statele membre, singurele care decid asupra obiectivelor si care isi evalueaza reciproc performantele. Institutiile comunitare nu au nici un rol de jucat, dar exista opinii potrivit carora Comisia si-ar putea asuma un rol de "secretariat" care sa contribuie la stabilirea benchmark-urilor si sa faciliteze schimbul de informatii referitoare la cele mai bune practici.

Metoda deschisa de coordonare a fost utilizata pentru prima oara in domeniul luptei impotriva saraciei si reprezinta principala metoda de luare a deciziilor legate de punerea in aplicare a "Agendei Lisabona" (strategia de transformare a UE in "cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere din lume"). Alte domenii in care este anvizajata utilizarea acestei metode: pensii, educatie si formare profesionala, tineret, turism.

Desi au existat propuneri in acest sens, "metoda deschisa de coordonare" nu a fost inclusa in textul proiectului de Tratat Constitutional, ca urmare a obiectiei judicioase ca o asemenea "codificare" i-ar rapi cel mai atractiv atribut, flexibilitatea.

Pe de alta parte, in Cartea Alba referitoare la "Guvernanta Europeana" (2001), Comisia a exprimat rezerve serioase cu privire la aceasta metoda, considerand ca ea nu trebuie in nici un caz folosita "acolo unde actiunea legislativa prin metoda comunitara este posibila".

Principalele obiectii fata de aceasta metoda tin de :

riscul de subminare a "metodei comunitare"

"deficitul de legitimitate", in masura in care Parlamentul European nu este implicat, iar cele nationale nu ar putea sa urmareasca toate procesele derulate sub umbrela metodei deschise de coordonare

caracterul neobligatoriu

lipsa de transparenta

De retinut ca unele din aceste obiectii se contrazic reciproc, deci nu toate pot fi simultan valabile.