FRONTIERELE INTERNE SCHENGEN

CONTINUT:

Consideratii generale;

Eliminarea controalelor la frontierele interne;

Reintroducerea temporara a controalelor la frontierele interne.

CONSIDERATII GENERALE

La data de 14.06.1985, Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si R.F. Germania au semnat, in localitatea Schengen din Luxemburg, un Acord privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune.

Conventia de Implementare a Acordului Schengen din 19.06.1990 (Conventia Schengen) transpune in practica obiectivul stabilit in 1985 si ofera cadrul pentru eliminarea totala, in mod obligatoriu, a controlului persoanelor la frontierele comune ale Partilor Contractante, creandu-se astfel un spatiu pentru libera circulatie a persoanelor.

Aderarea la Conventia Schengen este deschisa tuturor statelor membre UE, insa exista o perioada de timp de la aderarea la Conventia Schengen si implementarea integrala a acesteia. In anumite conditii, acest lucru implica o faza de tranzitie caracterizata prin implementarea partiala a Conventiei (mentinerea controalelor la frontiere in intregime sau doar la anumite frontiere, in paralel cu aplicarea altor masuri din Conventie).

Frontiere interne ale spatiului Schengen inseamna:

frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale si lacuri ale statelor membre;

aeroporturile statelor membre pentru zboruri interne;

porturile maritime, fluviale si lacuri ale statelor membre pentru legaturi regulate cu ferryboat-ul;

Frontiere externe inseamna frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontiere fluviale si lacuri, frontiere maritime si aeroporturi, porturi fluviale, maritime si pe lacuri, cu conditia ca acestea sa nu fie frontiere interne;

Persoane care se bucura de dreptul comunitar de libera circulatie inseamna:

cetatenii Uniunii si cetateni ai unui stat tert care sunt membri ai familiei unui cetatean al Uniunii care isi exercita dreptul sau la libera circulatie caruia i se aplica Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul cetatenilor Uniunii si al membrilor familiei lor sa circule liber si sa se stabileasca liber pe teritoriul statelor membre;

cetateni ai unui stat tert si membrii familiei acestora, indiferent de nationalitate, care, in conformitate cu acordurile dintre Comunitate si statele sale membre, pe de o parte si acele state terte, pe de alta parte, se bucura de dreptul de libera circulatie echivalent cu acela al cetatenilor Uniunii.

Cetatean al unui stat tert inseamna orice persoana care nu este cetatean al Uniunii.

2. ELIMINAREA CONTROALELOR LA FRONTIERELE INTERNE

Trecerea frontierelor interne

Frontierele interne pot fi traversate in orice loc, fara ca un control prealabil al persoanelor, indiferent de nationalitate, sa fie realizat.

Controale in interiorul teritoriului

Eliminarea controlului la frontierele interne nu va afecta

(a) exercitarea prerogativelor politienesti de catre autoritatile competente ale statelor membre, conform legislatiei nationale, deoarece exercitatea acestor prerogative nu este echivalenta cu controalele la frontiera. In conformitate cu semnificatia primei fraze, exercitarea prerogativelor politienesti nu poate fi considerata echivalentul exercitarii controalelor la trecerea frontierei, cand masurile politienesti:

nu au ca obiectiv controlul frontierei,

sunt bazate pe informatii politienesti generale si experienta cu privire la posibile amenintari la securitatea publica si au ca obiectiv combaterea criminalitatii transfrontaliere,

sunt divizate si executate intr-o maniera clar diferita fata de controalele sistematice la frontierele externe

sunt derulate pe baza unor controale inopinate;

(b) controalele de securitate asupra persoanelor efectuate in porturi si aeroporturi de catre autoritatile competente, conform legislatiei nationale a fiecarui stat membru, de catre oficiali ai porturilor si aeroporturilor sau transportatori, cu conditia ca aceste controale sa fie efectuate si asupra persoanelor care calatoresc in in cadrul unui stat membru ;

(c)    posibilitatea unui stat membru de a stabili legal obligatia de a detine documente;

(d) obligatia pentru cetatenii statelor terte de a raporta prezenta pe teritoriul unui stat membru, conform art. 22 din Conventia Schengen

Eliminarea obstacolelor in calea traficului la punctele rutiere de trecere la frontierele interne   

Statele membre vor elimina toate obstacolele in vederea fluidizarii traficului la punctele rutiere de trecere la frontierele interne, in special orice limite de viteza care nu sunt bazate exclusiv pe considerente care tin de siguranta traficului.

In acelasi timp, statele membre vor fi pregatite sa ofere facilitati controalelor in eventualitatea in care controalele la frontierele interne sunt reintroduse.

3. REINTRODUCEREA TEMPORARA A CONTROALELOR LA FRONTIERELE INTERNE

In cazul in care exista o amenintare serioasa la adresa securitatii interne si a ordinii publice, un stat membru poate reintroduce in mod exceptional controlul la frontierele interne, pentru o perioada limitata la nu mai mult de 30 de zile sau pentru durata presupusa a amenintarii serioase, daca aceasta depaseste 30 de zile, sau in cazuri urgente, in conformitate procedurile stabilite. Obiectivul si durata reintroducerii temporare a controlului la frontierel interne nu vor depasi motivele strict necesare pentru a raspunde amenintarii serioase.

Daca amenintarea serioasa la adresa securitatii interne si ordinii publice persista dupa perioada prevazuta, statul membru poate prelungi controlul la frontiera pe aceleasi motive ca cele prevazute mai sus si luand in considerare orice elemente noi, pentru perioade reanoite de 30 de zile, in conformitate cu procedura de prelungire stabilita.

Procedura stabilita pentru evenimente previzibile

In cazul in care un stat membru intentioneaza reintroducerea controlului la frontierele interne, va notifica cat de curand posibil celorlalte state membre si Comisiei si va furniza urmatoarele informatii, cat de curand in momentul in care sunt disponibile:

(a) motivele pentru reintroducerea propusa, cu detalierea evenimentelor care constituie o amenintare serioasa la adresa securitatii interne si ordinii publice;

(b) obiectivul reintroducerii propuse, cu specificarea locului in care a fost reintrodus controlul la frontiera;

(c) numele punctelor de trecere autorizate;

(d) data si durata reintroducerii propuse;

(e) acolo unde este cazul, masurile care trebuie luate de alte state membre.

In urma notificarii din partea statelor membre specificate si in vederea consultarii, Comisia poate elabora o opinie.

Informarea la care se face referire, precum si opinia pe care Comisia o poate elabora, vor face obiectul consultarilor intre statul membru care planuieste reintroducerea controalelor, celelalte state membre si Comisie, in vederea organizarii, acolo unde este cazul, a unei forme de cooperare reciproce intre statele membre si examinarii proportionalitatii masurilor fata de evenimentele care au dat nastere reintroducerii controlului la frontiera si amenintarilor la adresa securitatii interne si ordinii publice.

Consultarea va avea loc cel putin cu 15 zile inainte de data planificata pentru reintroducerea controlului la frontiera.

Procedura pentru cazurile care necesita o actiune urgenta

Acolo unde consideratii care tin de securitatea interna si de ordinea publica intr-un stat membru necesita adoptarea unei actiuni urgente, statul membru respectiv poate reintroduce in mod exceptional si imediat controlul la frontierele interne.

Statul membru care a reintrodus controlul la frontierele interne va notifica acest lucru celorlalte state membre si Comisiei, fara intarziere si va oferi informatiile la care s-a facut referire, precum si motivele care justifica folosirea acestei proceduri.

Procedura pentru prelungirea controalelor la frontierele interne

Statele membre pot prelungi controalele la frontierele interne doar in situatia prezentata mai sus, dupa notificarea celorlalte state membre si Comisiei.

Statul membru care intentioneza sa prelungeasca controlul la frontiera va oferi celorlalte state membre si Comisiei toate informatiile relevante cu privire la motivele pentru prelungirea controalelor la frontiera interna.

Informarea Parlamentului European

Statul membru respectiv sau acolo unde nevoie, Consiliul, va informa Parlamentul European, cat de curand posibil, cu privire la masurile adoptate. In ceea ce priveste a treia prelungire consecutiva, statul membru respectiv va informa Parlamentul European, daca i se solicita acest lucru, cu privire la necesitatea introducerii controalelor la frontierele interne.

Informare cu privire la reintroducerea controlului la frontiera interna

Statul membru care a reintrodus controlul la frontiera interna va confirma data la care controlul a fost ridicat si in acelasi timp sau imediat dupa, va prezenta o informare Parlamentului European, Consiliului si Comisiei cu privire la reintroducerea controlului la frontierele interne, subliniind, in special, functionarea controalelor si eficienta reintroducerii controlului la frontiera.

Informarea publicului

Decizia de a reintroduce controlul la frontierele interne va fi luata intr-o maniera transparenta iar publicul va fi informat in totalitate in legatura cu aceasta decizie, doar daca, pentru motive legate de securitate se decide contrariul.

Confidentialitate

La cererea statatului membru respectiv, celelalte state membre vor respecta confidentialitatea informatiilor oferite in legatura cu reitroducerea si prelungirea controlului la frontiere si informarea pe care o fac.

5.7 COOPERAREA POLITIENEASCA IN SPATIUL SCHENGEN

CONTINUT:   

1. Consideratii generale
2. Modalitati de cooperare politieneasca   
3. Documente ce se intocmesc pe timpul cooperarii   

1. CONSIDERATII GENERALE

La data de 14.06.1985, Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si R.F. Germania au semnat, in localitatea Schengen din Luxemburg, un Acord privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune.

Conventia de Implementare a Acordului Schengen din 19.06.1990 (Conventia Schengen) transpune in practica obiectivul stabilit in 1985 si ofera cadrul pentru eliminarea totala, in mod obligatoriu, a controlului persoanelor la frontierele comune ale Partilor Contractante, creandu-se astfel un spatiu pentru libera circulatie a persoanelor.

Politistii de frontiera trebuie sa coopereze indeaproape cu toate autoritatile de stat desfasurate la frontiera, de exemplu cu autoritatile vamale sau cu alte servicii competente pe probleme de securitate a marfurilor sau cu serviciile responsabile cu securitatea transportului.

Cooperarea internationala in ceea ce priveste frontiera are o mare importanta in domeniul securizarii frontierelor. Ea poate fi impartita in multilaterala, bilaterala si cooperare locala. Referitor la aceasta, acordurile cu tarile vecine referitoare la cooperarea in domeniul managementului frontierei reprezinta un instrument eficient pentru cresterea securitatii frontierelor. Acest lucru poate fi realizat prin stabilirea mecanismelor corespunzatoare de lucru cum ar fi schimbul de informatii, stabilirea de canale corespunzatoare de comunicare, puncte locale de contact, proceduri in caz de urgenta, mod de actiune obiectiv in cazul incidentelor pentru a evita disputele politice, etc.

Referitor la cooperarea cu statele adiacente, este considerata ca necesara furnizarea de asistenta activa de catre statele de tranzit asigurandu-se ca frontierele lor sunt securizate si luand masurile necesare la distanta de frontiera, cum ar fi practica repatrierii - daca nu este nici un drept de admitere si nu sunt impedimente fondate pe pe baze umanitare sau pe dreptul international. (ex. Conventia de la Geneva referitor la Statutul Refugiatilor, Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului).

Cooperarea bilaterala/internationala stabilita trebuie aplicata cit mai repede (exemple: schimbul de informatii, controale comune, situatii de readmisie). Cererile specifice pentru cele trei tipuri de frontiera (aeriana, pe apa, pe uscat) trebuie indeplinite (de exemplu: separarea traficului de pasageri pe criteriul destinatiei, in interiorul spatiului Schengen si in afara spatiului Schengen, trebuie realizata prin intermediul mijloacelor fizice sau, pentru aeroporturile mai mici, prin monitorizarea sistematica si insotirea pasagerilor).

Masurile pentru prevenirea imigratiei ilegale si a infractionalitatii transfrontaliere trebuie continuate in interiorul spatiului Statelor Schengen prin imbunatatirea actiunilor de cautare, controlului si supravegherii bazate pe informatii si in concordanta cu legea nationala, acolo unde este posibil in baza acordurilor de cooperare politieneasca conform articolului 39(4) si (5) din Conventia Schengen. Avand in vedere faptul ca problemele referitoare la migratie si infractionalitate nu sunt supuse restrictiilor geografice, rutele internationale de trafic trebuie sa devina pe viitor principalele zone de activitate pentru fortele de politie nationale in concordanta cu legea proprie. In orice caz, acolo unde politica adoptata si securitatea nationala cer acest lucru, un Stat Schengen poate, dupa consultarea si a celorlalte State

2. MODALITATI DE COOPERARE POLITIENEASCA

Cooperarea politieneasca include in special

asistenta reciproca in scopul prevenirii si descoperirii infractiunilor

supraveghere transfrontaliera

urmarire transfrontaliera

comunicarea informatiilor in cazuri particulare in scopul prevenirii pe viitor a infractiunilor mai mult sau mai putin grave impotriva ordinii si sigurantei publice sau a amenintarilor la adresa acestora

schimb de informatii in scopul efectuarii eficiente a controalelor si supravegherii la frontierele externe

numirea de ofiteri de legatura intensificarea cooperarii politienesti in regiunile de frontiera prin incheierea de intelegeri si acorduri bilaterale

2.1 Asistenta reciproca.

O astfel de cooperare intre autoritatile de politie, fara implicarea autoritatilor judiciare, cand exista motive de suspiciune sau apar pericole concrete, se va realiza in principal prin urmatoarele masuri;

identificarea proprietarilor si soferilor vehiculelor;

investigatii privind permisele de conducere;

localizarea si resedintei si a imprejurimilor;

identificarea abonatilor retelelor de telecomunicatii (telefon, fax si internet), daca aceste informatii sunt accesibile publicului;

obtinerea de informatii de la persoanele ce acorda sprijin politiei in mod voluntar;

identificarea persoanelor;

transmiterea de informatii operative politienesti din bazele de date sau dosarele politiei, in conformitate cu prevederile legale relevante ce se aplica protectiei datelor;

pregatirea de planuri si coordonarea masurilor de cautare, precum si initierea de cautari in cazuri urgente (independent de cautarile SIS),

stabilirea originii bunurilor, in particular arme si vehicule (stabilirea canalelor de vanzare);

examinarea probelor (cum ar fi pagubele produse vehiculelor in accidentele cu fuga de la locul faptei, corecturi in documente, etc.).

Acest principiu poate fi implementat prin acorduri bilaterale sau intelegeri intre statele vecine

Ca regula, cererile de asistenta si raspunsurile la acestea trebuie schimbate intre autoritatile centrale responsabile cu cooperarea politieneasca internationala. in caz de urgenta, cererile de asistenta pot fi adresate direct autoritatilor competente ale statului implicat, care pot raspunde direct.

In astfel de cazuri, autoritatea solicitanta trebuie sa notifice imediat autoritatea centrala a statului caruia ii este adresata solicitarea cu privire la aceasta cerere directa. Este recomandat ca propria autoritate centrala sa fie notificata concomitent.

In cazul in care transmiterea cererii de asistenta prin intermediul unei autoritati centrale intarzie atat de mult transmiterea catre autoritatile locale incat pericliteaza succesul actiunii preventive sau al investigatiei.

2.2 Supravegherea

Autoritatile de politie si, pentru infractiunile care le aduc atingere, autoritatile vamale ce actioneaza in limita atributiilor lor pot continua o operatiune de supraveghere initiata in propria tara si pe teritoriul altui stat Schengen, actiune supusa unor conditii stricte si acordului statului pe teritoriul caruia se desfasoara supravegherea. Se pot distinge doua cazuri:

-supravegherea "obisnuita", care se desfasoara dupa obtinerea autorizatiei de supraveghere in urma adresarii unei solicitari de asistenta;

-supravegherea "de urgenta", care permite ca supravegherea sa fie continuata pe teritoriul altui stat fara o autorizatie prealabila.

Supravegherea "obisnuita"

-trebuie sa existe o ancheta judiciara in desfasurare;

-persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de implicare in comiterea unei infractiuni care atrage extradarea

Infractiunile care atrag extradarea sunt:

"faptele sanctionate de legislatia statului solicitant si de legislatia statului caruia ii este adresata solicitarea cu privare de libertate sau cu emiterea unui mandat de arestare pentru o perioada maxima de cel putin un an sau cu o pedeapsa mult mai severa".

-doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera

-statul caruia ii este adresata solicitarea trebuie sa fi autorizat supravegherea (conditiile pot fi atasate la aceasta autorizare), in urma primirii unei cereri de asistenta judiciara din partea statului solicitant

Supravegherea "de urgenta"

Supravegherea de urgenta se poate desfasura doar cu respectarea urmatoarelor conditii:

-autorizatia prealabila nu poate fi ceruta "pentru motive deosebit de urgente". Aceasta se aplica pentru exemplul in care autoritatile iau la cunostinta despre infractiunea pentru care supravegherea este ceruta intr-o faza atat de tarzie incat solicitarea de obtinere a autorizatiei nu poate fi solutionata, chiar daca este transmisa imediat la autoritatea centrala;

-exista o ancheta judiciara in desfasurare;

-persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de a fi comis una din infractiunile prevazute la art. 41 (4), lit.a;

-doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera

-autoritatea centrala a statului caruia ii este adresata solicitarea este imediat notificata ca a fost trecuta frontiera

-o solicitare de asistenta judiciara este adresata fara intarziere ;

Supravegherea trebuie sa inceteze:

-fie la cererea statului caruia i-a fost adresata solicitarea, fie

-in termen de 5 ore de la trecerea frontierei, in absenta autorizatiei din partea statului caruia i-a fost adresata solicitarea.

Aspecte ce tin de desfasurarea supravegherii

Inainte de trecerea frontierei:

Exceptand cazurile urgente, in primul rand trebuie transmisa o solicitare prin intermediul autoritatilor centrale ale fiecarui stat (pentru detalii privind datele de contact ale acestor autoritati ). In caz de urgenta, solicitarea va fi transmisa cat mai curand posibil.

Autoritatile competente din statul caruia ii este adresata solicitarea vor considera cererea de obtinere a aprobarii pentru supravegherea transfrontaliera, primita de la autoritatea competenta (Anexa 1) din statul solicitant, ca fiind o cerere de asistenta judiciara in intelesul art. 40(1) si (2) din Conventia Schengen. Aceasta solicitare trebuie sa contina toate informatiile disponibile la momentul corespunzator elementelor prezentate in documentul din Anexa 2.

Autorizarea, ca raspuns la solicitare (cu posibile conditii atasate) trebuie sa fi fost data de statul caruia i-a fost adresata solicitarea, care, desigur, poate refuza eliberarea autorizarii.

Din momentul trecerii frontierei:

Ofiterul trebuie sa respecte legislatia nationala a statului pe teritoriul caruia actioneaza si sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente.

Ofiterul trebuie sa fie capabil sa furnizeze dovada ca actioneaza in calitate oficiala si sa posede un document care sa certifice autorizarea de efectuare a supravegherii (cu exceptia cazurilor urgente).

Daca statul caruia ii este adresata solicitarea nu obiecteaza in mod expres, ofiterul poate purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale din statul caruia ii este adresata solicitarea.

Este interzisa intrarea in locuinte si in locuri care nu sunt accesibile publicului

Persoana supravegheata nu poate fi arestata sau oprita si interogata.

Ofiterii de politie care efectueaza supravegherea trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente, de ex. autoritatile din districtul in are loc supravegherea. In general, aceste autoritati trebuie notificate inainte de initierea supravegherii. In cazuri de urgenta, ofiterii trebuie sa contacteze cea mai apropiata autoritate de politie cand traverseaza frontiera.

Din momentul in care operatiunea a luat sfarsit:

Trebuie intocmit un raport catre autoritatile statului caruia i-a fost adresata solicitarea dupa incheierea fiecarei operatiuni; ofiterii care au efectuat supravegherea pot fi solicitati sa apara personal. Acest raport trebuie intocmit conform modelului prezentat in Anexa 2. In cazul in care supravegherea, in intelesul art. 40 (1) si (2), este autorizata, orice stat poate indeplini obligatia de a pregati un raport conform art. 40 (3), lit. g din Conventia Schengen.

Autoritatile statului caruia i-a fost adresata solicitarea pot cere asistenta si in continuare din partea ofiterilor desemnati sa efectueze supravegherea, in cadrul investigatiilor si al procedurilor judiciare dupa finalizarea operatiunii.

Informatiile de urmare:

A fost elaborat un formular standard pentru statistici pentru a furniza informatii generale si credibile cu privire la cat de des si cat de eficient a fost efectuata supravegherea.

Acest formular trebuie completat de autoritatea centrala a statului solicitant (pentru detalii privind datele de contact imediat dupa ce solicitarea pentru supraveghere a fost facuta, indiferent de rezultat (chiar daca frontiera nu a fost trecuta).

Anual, dupa evaluarea informatiilor legate de art. 40 din Conventia Schengen, fiecare autoritate centrala va inainta propriul raport anual catre Secretariatul General al Consiliului, care le va sintetiza si le va inainta grupului de lucru competent. Formularele folosite pentru elaborarea rapoartelor nationale (Anexa 3) sunt pastrate de autoritatile centrale.

Urmarirea

Conform art. 41, ofiterii care efectueaza urmarirea unei persoane pot continua aceasta urmarire si pe teritoriul unui stat Schengen cu care statul lor are o frontiera terestra comuna. Aceasta situatie, pentru care nu se cere o autorizare anterioara, este supusa unor conditii foarte stricte si unor intelegeri clar stabilite. O parte din aceste conditii si intelegeri sunt de natura generala, altele sunt specifice pentru fiecare stat si au fost prevazute in declaratii unilaterale. Conform Conventiei Schengen, fiecare stat este liber sa aleaga intre doua optiuni privind infractiunile care pot da nastere la urmarire si este liber sa restrictioneze atributiile ofiterilor care efectueaza urmarirea (daca au sau nu atributia de a opri si interoga, restrictii cu privire la scopul si durata urmaririi).

Conditii

Urmarirea poate fi efectuata doar peste frontiere terestre.

Doar ofiteri autorizati de catre fiecare stat poate exercita urmarirea.

Conditii referitoare la tipul infractiunii: fiecare stat are posibilitatea de a alege intre doua optiuni pentru tipurile de infractiuni care permit exercitarea urmaririi: fie lista restrictiva a infractiunilor prevazute la art. 41 (4) lit.a, fie infractiunile care atrag extradarea.

Trebuie analizate fisele nationale pentru a se afla care a fost optiunea aleasa de fiecare stat in parte. Cu toate acestea, urmatoarele conditii se aplica in toate statele:

persoana in cauza sa fi fost prinsa in flagrant comitand sau participand la comiterea uneia din infractiuni;

urmarirea este de asemenea autorizata in cazul in care persoana implicata se afla in stare de arest preventiv sau executa o pedeapsa cu inchisoarea.

Conditii pentru urmarirea de urgenta:

nu a fost posibila anuntarea anterioara a autoritatilor carora le-a fost adresata solicitarea, datorita respectivei cauzei urgente;

sau autoritatatile au fost anuntate, dar nu au putut sa preia personal urmarirea in timp util;

ofiterii care efectueaza urmarirea consulta autoritatile statului caruia i-a fost adresata solicitarea cel mai tarziu pana in momentul trecerii frontierei;

urmarirea inceteaza la prima solicitare a statului caruia i-a fost adresata solicitarea.

Restrictii ale urmaririi

Exista trei tipuri de restrictii care pot fi impuse urmaririi, pe care fiecare stat este liber sa aleaga:

-restrictie teritoriala: unele state autorizeaza urmarirea pe intregul teritoriu, altele o autorizeaza doar pentru un anumit numar de km dupa trecerea frontierei;

-restrictie temporala: urmarirea poate fi suspendata dupa ce a trecut o anumita perioada de timp determinata;

-o restrictie referitoare la atributiile ofiterilor care efectueaza urmarirea: unele state ii autorizeaza pe acestia sa opreasca si sa interogheze, altele nu. Acest lucru nu afecteaza dreptul de a efectua o arestare in statul pe al carui teritoriu se desfasoara urmarirea cand infractorul este prins in flagrant

Pe parcursul urmaririi

Este obligatorie informarea autoritatilor statului pe al carui teritoriu urmarirea se desfasoara cel mai tarziu pana in momentul trecerii frontierei. Acest lucru trebuie facut prin contactarea:

fie a primei unitati de politie din statul in cauza,

fie una dintre autoritatile de legatura desemnate de statul in cauza.

Ofiterul trebuie sa actioneze in conformitate cu legislatia nationala a statului in care actioneaza si trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente.

Au prioritate in circulatia pe drumurile publice pe parcursul urmaririi ofiterii care efectueaza urmarirea conform legislatiei nationale a statului pe al carui teritoriu continua urmarirea.

La solicitarea autoritatilor locale, urmarirea trebuie sa inceteze.

Ofiterul trebuie sa aiba asupra sa legitimatia sau insigna de serviciu si sa fie usor de identificat (uniforma, banderola, autovehicul, etc.)

Ofiterul poate avea armamentul de serviciu; utilizarea acestuia este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale a statului solicitant Este interzisa patrunderea in locuinte sau in locuri neaccesibile publicului

Dupa ce urmarirea s-a incheiat:

Dupa fiecare urmarire, indiferent de rezultat, ofiterii implicati trebuie sa se prezinte in fata autoritatilor locale competente pentru a intocmi un raport; daca acestea doresc, ofiterii trebuie sa ramana la dispozitia lor si sa furnizeze asistenta, la cerere, pentru viitoarele investigatii si proceduri judiciare.

Daca o persoana este arestata si nu este cetatean al statului unde s-a facut arestarea, trebuie eliberata dupa un interval de sase ore de la arestare daca nu este emis nici un mandat de arestare in vederea extradarii (intervalul orar intre miezul noptii si 09.00 nu se ia in considerare).

Persoanele arestate pot fi perchezitionate in vederea prezentarii in fata autoritatilor locale. Ei pot fi incatusati, iar obiectele personale confiscate.

Informatii de urmare

Un formular standard pentru statistici este anexat (Anexa 4), astfel incat sa ofere autoritatilor centrale informatii generale si credibile cu privire la cat de des si de eficient a fost efectuata urmarirea.

Acest formular trebuie completat de orice autoritate implicata intr-o urmarire, indiferent de rezultat, imediat dupa ce frontiera a fost trecuta, si trimis la autoritatea centrala a statului pe teritoriul caruia se desfasoara urmarirea. Aceasta autoritate centrala este identica cu cea responsabila pentru supraveghere

Anual, dupa evaluarea informatiilor legate de art. 40 din Conventia Schengen, fiecare autoritate centrala va inainta propriul raport anual catre Secretariatul General al Consiliului, care le va sintetiza si le va inainta la grupul de lucru I. Formularele folosite pentru elaborarea rapoartelor nationale

2.4 Ordine si siguranta publica

Scopul este de a sprijini cooperarea in vederea mentinerii ordinii si sigurantei publice.

Acest document asigura prevenirea pericolelor la adresa ordinii si sigurantei publice care pot afecta unul sau mai multe state si pentru care nu exista intelegeri bi si multilaterale.

Cooperarea se va aplica, inter alia, evenimentelor cu un numar mare de persoane, din mai multe tari, adunate intr-unul sau mai multe state, in cazul in care principalul scop al prezentei politiei este de a mentine ordinea si siguranta publica si de a preveni comiterea de infractiuni. Astfel de exemple sunt evenimentele sportive, concertele rock, demonstratiile si ambuteiajele. Acest tip de cooperare nu se va limita doar la evenimentele de mare anvergura, ci se poate aplica si in cazul deplasarilor si activitatilor care implica concentrarea de persoane, indiferent de numarul acestora, care ar putea reprezenta o amenintare la adresa ordinii si sigurantei publice. Cooperarea nu se va limita la statele vecine, ci se poate realiza si intre state care nu au o frontiera comuna, precum si intre statele de tranzit.

Schimb de informatii

Schimbul de informatii va avea loc prin intermediul autoritatii centrale desemnate in acest scop (in statele Schengen in care, din motive constitutionale, competenta pentru schimbul de informatii in scopuri preventive nu revine unei singure autoritati centrale, va trebui incheiata o intelegere cat mai aproape posibil de spiritul Conventiei Schengen).

Autoritatile centrale isi vor oferi reciproc informatii, la cerere sau nu, daca apar circumstante sau grupuri mari de persoane care se deplaseaza prin sau catre alte state Schengen si pot ameninta ordinea si siguranta publica. Pe cat posibil, informatiile vor fi furnizate intr-o faza incipienta.

Cu exceptia cazurilor in care legislatia nationala prevede altfel, schimbul de informatii, in intelesul acestui manual, poate avea loc direct intre autoritatile de politie implicate in cazuri urgente, autoritatea centrala urmand sa fie informata cat mai curand posibil.

a. Continutul informatiilor: Informatiile pe care statele Schengen si le furnizeaza reciproc trebuie sa fie confidentiale si vor fi folosite exclusiv pentru scopul pentru care au fost furnizate.

Informatiile furnizate vor contine, pe cat posibil, datele care se gasesc in Anexa 5 si vor fi transmise in conformitate cu legislatia nationala in materie.

b. Comunicarea: Pentru a schimba informatii, autoritatea centrala poate folosi birourile de legatura si, daca se impune, unitati comune de politie sau puncte de contact la care se face referinta acest manual. In vederea efectuarii schimbului de informatii, pot fi folosite urmatoarele mijloace de comunicatii: telefon, fax, e-mail, comunicatii radio, alte mijloace de transmitere a datelor. Secretariatul va verifica anual daca detaliile privind datele de contact ale autoritatilor centrale sunt inca de actualitate. Autoritatile centrale trebuie sa notifice Secretariatul cu privire la orice modificari ce apar intre timp.

Cooperarea practica

a. Numirea si schimbul de ofiteri de legatura ad hoc

La solicitarea autoritatilor de politie autorizate din fiecare stat Schengen, ofiteri de legatura pot fi trimisi intr-un alt stat Schengen cand se primesc un raport sau informatii referitoare la un pericol real si iminent. Sarcinile ofiterilor de legatura sunt de a oferi consiliere si asistenta.

Ofiterii de legatura nu vor fi imputerniciti sa aplice orice masura de politie independent. Ei vor furniza informatii si vor executa sarcinile pe baza instructiunilor date de catre statul Schengen din care provin si de catre statul in care sunt detasati. Autoritatea de politie din statul Schengen in care sunt detasati este obligata sa asigure protectia ofiterilor de legatura.

Autoritatea de politie din statul Schengen in care isi desfasoara activitatea ofiterii de legatura va stabili activitatile acestora si conditiile in care for fi executate. Ofiterii de legatura sunt obligati sa urmeze instructiunile date de catre autoritatile competente.

Coordonarea ad hoc a operatiunilor in cazuri specifice: In conformitate cu legislatia nationala, statele Schengen vor coordona impreuna operatiuni si masuri de punere in aplicare a acestora in vederea prevenirii unui pericol la adresa ordinii si sigurantei publice.

Crearea ad hoc a unor Centre locale comune de coordonare si comanda: In functie de circumstante, in scopul coordonarii operatiunilor, autoritile de politie din statele Schengen pot crea centre comune de coordonare si comanda, fara a aduce vreun prejudiciu competentelor nationale proprii.

2.5 Sistemul de informatii Schengen.

SIS reprezinta un sistem informatic comun ce contine date cu privire la persoane si obiecte (vehicule, arme, bancnote, documente de identitate in alb sau completate) folosite in scopuri investigative. Faciliteaza schimbul de informatii importante, prin intermediul calculatorului, cu privire la persoane si obiecte (ex. motivul alertei si actiunea ce trebuie intreprinsa).

SIS este compus din:

-sistemul informatic central (C.SIS), localizat in Strasbourg

-sistemele informatice nationale (N.SIS) ale Partilor Contractante, conectate la C.SIS si care permit autoritatilor nationale competente sa efectueze cautari in C.SIS.

Sistemul poate fi consultat de catre autoritatile autorizate:

-cand efectueaza controale la frontierele externe,

-pe parcursul controalelor efectuate de catre autoritatile de politie si cele vamale in interiorul teritoriului, in conformitate cu legislatia nationala,

- cu ocazia verificarilor cererilor de viza si emiterii permiselor de sedere.

In vederea simplificarii activitatii ofiterilor din teren, fiecare Parte Contractanta are un Birou SIRENE (Supplement d'Information Requis a l'Entree NationalE) pentru schimbul unor informatii suplimentare. Birourile SIRENE actioneaza ca un punct intermediar pentru orice transfer de informatii, in afara informatiilor transmise intre C.SIS si N.SIS, solicitate de autoritatile de politie pentru solutionarea oricaror chestiuni legate de SIS. Aceste informatii sunt schimbate prin telefon, fax si e-mail. Acest sistem permite Birourilor SIRENE sa schimbe informatii, asigurand conformitatea si cu legislatia nationala in ceea ce priveste motivul alertei si actiunea ce trebuie intreprinsa, aspecte ce nu pot fi stabilite doar din continutul informatiei succinte din SIS sau, in cazul unei cautari, sa stabileasca in mod sigur identitatea persoanei in cauza.

2.6 Alte modalitati de cooperare

Cooperarea la cerere - Articolul 39 din Conventia Schengen stabileste cadrul legal pentru o cooperare stransa si rapida.

Autoritatile politienesti ale statelor membre isi pot oferi sprijin reciproc intr-un interval de timp limitat in vederea prevenirii si detectarii infractiunilor.

Cooperarea se desfasoara in limitele prescrise de legislatia nationala.

Cererile de asistenta si raspunsurile la acestea sunt transmise intre autoritatile centrale din fiecare stat membru responsabile cu cooperarea politieneasca internationala.

Cu toate acestea, in cazurile de extrema urgenta fortele nationale de politie pot comunica in mod direct.

Cooperarea implica schimbul de date, cautarea in bazele de date si arhivele politiei, precum si cercetari de rutina. Informatiile scrise furnizate de catre statul membru solicitat pot fi utilizate drept probe in cadrul unei urmariri penale cu acordul prealabil al autoritatilor judiciare ale statului membru solicitat. In zonele de frontiera comuna, sfera cooperarii este adesea extinsa prin acorduri bilaterale.

Schimbul de informatii fara cerere prealabila - In temeiul articolului 46 din conventia Schengen, autoritatile politienesti au dreptul de a face schimb de informatii, din proprie initiativa, cu un alt stat membru, in vederea prevenirii criminalitatii si a amenintarilor la adresa ordinii publice.

Supravegherea transfrontaliera - In temeiul articolului 40 din Conventia Schengen, agentii de politie au dreptul sa continue o operatiune de supraveghere inceputa in propria lor tara pe teritoriul unui alt stat membru, sub rezerva acordului dat de statul pe teritoriul caruia se desfasoara aceasta. In conditii normale, statul solicitat refuza sau acorda accesul, sub rezerva conditiilor in care se desfasoara operatiunea de supraveghere. Operatiunea de supraveghere de urgenta se poate desfasura numai in cazul in care nu se poate solicita o autorizare prealabila din motive de extrema urgenta.

Aceasta se aplica, in general, in cazul in care persoana aflata sub supraveghere trece in mod neasteptat frontiera intr-un alt stat membru, infractiunea investigata este destul de grava pentru a motiva continuarea operatiunii, iar circumstantele operatiunii sunt aduse tarziu in atentia autoritatii, astfel incat cererea de asistenta nu poate fi solutionata chiar daca aceasta este transmisa fara intarziere autoritatii din statul solicitat. In acest caz, autoritatea statului membru solicitat trebuie informata imediat dupa trecerea frontierei.

Cererea de asistenta trebuie transmisa fara intarziere, iar operatiunea de supraveghere trebuie sase incheie, fie la cererea statului solicitat, fie in absenta vreunei autorizatii din partea statului solicitat, in ermen de cinci ore de la trecerea frontierei.

Dupa trecerea frontierei, agentii trebuie sa respecte legislatia nationala a tarii in care isi desfasoara operatiunea.

Portul armelor de serviciu este permis, cu exceptia obiectiei exprese a statului solicitat.

Urmarirea transfrontaliera - In temeiul articolului 41 din Conventia Schengen, agentiiile de politie care urmaresc in propria tara o persoana surprinsa in timp ce comite sau participa la o infractiune grava sunt autorizati sa continue urmarirea pe teritoriul unui alt stat membru fara autorizare prealabila. Aceasta se intampla numai in conditiile in care informarea autoritatilor competente ale celuilalt stat membru inainte de a intra pe teritoriul acestuia nu este posibila sau autoritatile in cauza nu pot ajunge la timp la locul faptei pentru a prelua operatiunea de urmarire. Agentii care efectueaza urmarirea trebuie sa fie usor de identificat dupa uniforma sau dupa accesoriile atasate vehiculelor acestora.

Agentilor nu le este permis sa intre in locuinte particulare si in locuri interzise accesului public. Utilizarea armelor de foc ale politiei se limiteaza la cazurile de legitima aparare.

Fiecare stat membru poate sa declare daca exista limite teritoriale sau de timp impuse agentilor care efectueaza urmarirea.

3. DOCUMENTE CE SE INTOCMESC PE TIMPUL COOPERARII

ANEXA 1

ANEXA 2

Nota: Acesta este un document administrativ ce nu va fi folosit ca mijloc material de proba.

ANEXA 3

ANEXA 4

ANEXA 5