Presedintele Republicii

Presedintele Republicii

Consideratii generale

Institutia sefului statului isi are obarsia in chiar istoria lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna colectivitǎtile umane organizate aua vut un sef, recunoscut sau impus, in contextul imprejurǎrilor istorice. Cu atat mai mult statele, concepute ca mari colectivitǎti umane, grupate pe teritorii mai mult sau mai putin, delimitate prin frontiere, au cuprins in sistemul organizǎrii lor politice si institutia sefului de stat.

De asemenea, seful de stat a cunoscut si cunoaste fie organizǎri unipersonale, fie colegiale. Cei care au ocupat aceastǎ inalta functie statalǎ s-au numit sau se numesc regi, principi, regenti, emiri, impǎrati, presedinti.

In explicarea institutiei sefului de stat, va trebui sǎ plecǎm de la constatarea cǎ astǎzi sistemele constitutionale diferǎ intre ele si prin viziunea stiintificǎ adupra puterii. In timp ce unele sisteme se fundamenteazǎ sau s-au fundamentat pe teoria unicitǎtii puterii, alte sisteme au la bazǎ teoria separatiei/echilibrului puterilor in stat. Fǎrǎ a relua aicia matile implicatii statal juridice ale acestei viziuni asupra puterii vom retine cǎ fundamentarea edificiului statal pe unicitatea puterii, a insemnat crearea organelor puterii de stat, categoric necunoscutǎ in sistemul separatiei puterilor. Explicarea institutiei sefului de stat presupune intelegerea corectǎ a relatiei popor (natiune) organizare statalǎ a puterii. Sunt organe reprezentative, ;a nivel central, parlamentul (totdeauna) si seful de stat (in unele republici) pentru cǎ sunt alese prin vot universal si egal.

Intr-un al doilea grup de state puterea executivǎ este realizatǎ de douǎ organe de stat - sef de stat si guvern. Acest sistem este legat de dezvoltarea regimului parlamentar in Anglia. Alǎturi de sef de stat, care personificǎ natiunea, a apǎrut cabinetul, mai exact spus un grup de functionari cu misiunea de a a asigura concret gestiunea afacerilor publice. In unele tǎri, functia de sef de stat a fost indeplinitǎ de organe colegiale, denumite prezidii, consilii de stat, consilii prezidentiale. Asemenea organisme au existat in Romania (1947-1974) in alte tǎri foste socialiste (Bulgaria, Ungaria, Polonia).

Este interesantǎ o observatie in sensul c[reia intre sefii de state existǎ diferentieri evidente, iar "presedintele Republicii franceze nu are decat putine trǎsǎturi comune cu cel al Republicii italiene".

Evolutia institutiei sefului de stat in Romania

Prin Legea nr. 363/1947 atributiile de sef de stat sunt incredintate Prezidului republicii, care devine sef de stat colegial. Vom observa c[ organizarea prezidului republicii, ca sef colegial al statului s-a realizat in privinta naturii juridice, sub influenta trǎsǎturilor Constitutiei din 1923.

Constitutia din anul 1948, incredinteazǎ functia de sef de stat Prezidiului Marii Adunǎri Nationale, organ central, caracterizat ca organ suprem al puterii de stat, mentinut si de Constitutia din 1925 panǎ in anul 1961, cand a fost inlocuit prin Consiliu de Stat.

Prin Decretul- Lege nr 92/1990 privind alegerea parlamentarului si a Presedintelui Romaniei, functia de sef de stat este incredintatǎ Presedintelui Romaniei, ales prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat. Aceastǎ solutie este consacratǎ si prin Constitutia actualǎ a Romaniei.

Atributiile sefului de stat

Una din problemele mereu discutate priveste imputernicirile sefului de stat. In practicǎ rǎspunsul depinde de foarte multi factori, precum structura, func;iile si raporturile dintre puterile publice, garantiile constitutionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a sefului de stat(ereditar, alegere), responsabilitatea acestuia. De aceea o succintǎ incursiune in alte sisteme constitutionale prezintǎ interes.

Astfel in Franta, presedintele republicii vegheazǎ la respectarea Constitutiei. El asigurǎ, prin arbitrajul sǎu, functionarea regulatǎ a puterilor, precum si continuitatea statului. El este garantul independentei nationale, al intelegerii, al integritǎtii teritoriului, al respectǎrii acordurilor comunitǎtii i al tratatelor.

In Statele Unite ale Americii, republicǎ prezidentialǎ, presedintele este considerat prin Constitutie organ al administratiei de stat. De aceea potrivit art.2 din Constitutia americanǎ "Puterea Executivǎ va fi exercitatǎ si adoptatǎ in 1787, nu a fost modificatǎ intr-o mǎsura "relevantǎ" pentru competenta Congresului si presedintelui, in cele douǎ secole de existentǎ a acesei institutii a avut loc un proces de intǎrire continuǎ a rolului presedintelui in sistemul american.

In Suedia, seful statului nu dispune de nicio putere, nu participǎ la luarea deciziilor, nu desemneazǎ si nu revocǎ ministri. Functiile sale sunt eminamentede ordin ceremonial.

Rolul si atributiile Presedintelui Romaniei

Din art.80 din Constitutie se desprinde urmǎtoarea caracterizare a Presedintelui Romaniei:

• Reprezintǎ statul roman. Aceasta inseamna cǎ in relatiile interne si internationale, statul este reprezentat de seful de stat
• Este garantul independentei nationale, al unitǎtii si al integritǎtii teritoriale a tǎrii. Din acesta rezultǎ marea responsabilitate pe care seful de stat o rae in ocrotirea acestor valori. Aceastǎ trǎsǎturǎ fundamenteazǎ unele atributii ale Presedintelui Romaniei, precum cele in domeniul apǎrǎrii.
• Vegheazǎ la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritǎtilor publice

1. atributii privind legiferarea

Astfel, presedintele Romaniei promulgǎ legile avand dreptul de a cere p singurǎ datǎ reexaminarea legii; semneazǎ legile in vederea publicǎrii in Monitorul Oficial; poate sesiza Curtea Constitutionalǎ in legǎturǎ cu neconstitutionalitatea legilor, potrivit art. 114 litera a.

2. atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice

Privind dispozitiile din Constitutie rezultǎ cǎ Presedintele Romaniei exercitǎ functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate. Ca atare seful de stat se aflǎ in raporturi constitutionale, clar definite, cu autoritǎtile publice, multe din atributiile sale privind organizarea si functionare acestora.

3. atributii in domeniul apǎrǎrii tǎrii si asigurǎrii ordinei publice

in cadrul acestor atributii includemi declararea cu aprobarea prealabilǎ a Parlamentului, a mobilizǎrii partiale sau generale a fortelor armate. In situatii exceptionale Presedintele Romaniei poate lua aceastǎ mǎsurǎ, hotǎrarea fiind supusǎ aprobǎrii Parlamentului in cel mult 5 zile de la adoptare, luarea de mǎsuri pentru respingerea oricǎrei agresiuni armate indreptate impotriva Romaniei.

4. atributii in domeniul politicii externe

in acestǎ categorie cuprindem: incheierea in numele Romaniei, a tratatelor negociate de Guvern si supunerea lor spre ratificare Parlamentului in termen de 60 zile; acreditarea si rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentantilor diplomatici a Romaniei; aprobarea infiintǎrii sau schimbǎrii rangului misiunilor diplomatice; acreditarea in Romania a reprezentantilor diplomatici ai altor state.

Durata mandatului sefului de stat

Dacǎ avem in vedere desemnarea sefului de stata vom constata cǎ in ce priveste sistemele monarhice, aici mandatul este pe viatǎ. In celelalte sisteme, in care seful de stat este ales, mandatul este limitat. Privitor la mandatul sefului de stat o alta problema este cea a nr mandatelor. Este vorba de sistemele in care seful de stat este ales. De regulǎ aceeasi persoana poate ocupa functia de sef de stat pentru cel mult douǎ mandate. Aceastǎ regulǎ s-a impus in timp. Astfel, George Washington care a fost primul presedinte american al Statelor Unite (1789- 1797) a refuzat un al treilea mandat, creand o cutumǎ contitutionalǎ.

In Romania durata mandatului este de 4 ani si se exercitǎ de la data depunerii jurǎmantului in fata Parlamentului, panǎ la depunerea jurǎmantului de cǎtre Presedintele nou ales. In caz de catastrofǎ sau razboi mandatul poate fi prelungit dar numai prin lege organicǎ.

Rǎspunderea sefului de stat

Constitutia Romaniei contine mai multe dispozitii in legǎturǎ cu raspunderea sefului de sta, aceste dispozitii privind imunitatea, raspunderea politica si raspunderea penalǎ.

• Imunitatea- ca si deputatii si senatorii, presedintele Romaniei se bucurǎ de imunitate. Desi rextul contitutional nu este la fel de explicit ca cel privind imunitatea parlamentarilor, printr-o interpretae sistematicǎ a Constitutiei vom retine ca sunt apicabile, corespunzator, regulile pe care le-am analizat deja privind     lipsa rǎspunderii juridice pt voturile sau pt opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului precum si cele privind inviolabilitatea persoanei Presedintelui, coroborate cu dispozitiile art. 84.
• Rǎspunderea politicǎ- denumim astfel aceastǎ rǎspundere pt a o deosebi de raspunderea penalǎ, pentru cǎ urmǎrile acestei rǎspunderi sunt de fapt politico- juridice. Aceastǎ raspundere isi are temeiul juridic in art.95 din Constitutie. Ea intervine atunci cand Presedintele sǎvarseste fapte grave prin care incalcǎ prevederile Constitutiei. In asemenea situatie se poate propune suspendarea din functie d ecatre cel putin o treimedin nr deputatilor si senatorilor. Discutand propunerea, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna cu votul majoritǎtii deputatilor si senatorilor dupǎ consultarea Curtii Constitutionale pot hotǎri suspendarea din functie a Presedintelui. In cazul in care propunerea de suspendare din functie este aprobatǎ demiterea presedintelui se poate decide numa de cǎtre un referendum si care se organizeazǎ in cel mult 30 zile.
• Raspunderea penalǎ- aceastǎ rǎspundere intervine in situatia in care seful de stat ar comite crima de inalta trǎdare. In acest caz punerea sub acuzare poate fi hotǎratǎ de camera deputatilor si senat, in sedinta comunǎ cu votul a cel putin douǎ treimi din nr deputatilor si senatorilo. Competenta de judecatǎ apartine Curtii Supreme de Justitie.

Actele sefului de stat

Actele prin care seful statului isi exercitǎ atributiile sale sunt de regulǎ denumite decrete. ele pot fi cu caracter normativ sau caracter individual

Decretele trebuie contrasemnate de primul ministru. Prin acesta se dǎ actului o motivatie mai solidǎ si se antreneazǎ de regulǎ rǎspunderea juridicǎ a celui care a contrasemnat actul. Contrasemnarea este si o mǎsurǎ impotriva depǎsirii de catre seful de stat a imputernicirilor conferite de constitutie si legi, contrasemnarea fiind o conditie de valabilitate a actului. Decretele Presedintelui Romaniei se publicǎ in Monitorul Oficial al Romaniei, nepublicarea atrǎgand inexistenta decretului.

BIBLIOGRAFIE

1.IOAN MURARIU, SIMINA TANASESCU- Drept administrativ si institutii politice

2.Pentru propunerea de suspendare a presedintelui, a se vedea Avizul Consultatvi al Curtii Constitutionale din 5 iulie 1994, Culegerea de decizii si hotarari 1994 sau Monitorul Oficial al Romaniei partea a2a nr. 166 din 16 iulie 1994

3.Pentru actele Presedintelui Romaniei privind conferirea de "Erou martir al Revolutiei romane din decembrie 1989"

4.CRISTIAN IONESCU- Drept administrativ si institutii politice vol II

5.LUCIAN CHIRIAC- Drept administrativ