Organizatia Internationala a Muncii (International Labour Organization )

Organizatia Internationala a Muncii (International Labour Organization[i]

Organizatia Internationala a Muncii (OIM)[ii] a fost creata in 1919, la sfarsitul Primului Razboi Mondial, in timpul Conferintei pentru Pace care a avut loc mai intai la Paris, apoi la Versailles si este singura creatie a Tratatului care a supravietuit, devenind si prima institutie specializata ONU in anul 1946.

Necesitatea infiintarii unei asemenea organizatii a fost invocata in secolul XIX de doi mari industriasi, britanicul Robert Owen si francezul Daniel LeGrand.

Motivatia initiala a infiintarii a fost umanitara, respectiv conditia muncitorilor din ce in ce mai mult exploatati fara a se tine cont de starea lor de sanatate, conditia lor familiala si pregatirea acestora, preocupare care rezulta si din Preambulul Constitutiei organizatiei.

A doua motivatie a fost una politica. Fara o modificare a conditiei muncitorilor, a caror numar a devenise din ce in ce mai mare ca urmare a unui amplu proces de industrializare, urma sa creeze un cadru propice unor miscari sociale, chiar revolutii.

A treia motivatie a fost de ordin economic. Datorita efectului inevitabil asupra costului de productie, industriasii si statele care nu ar adopta un sistem de reforme in acest sens si-ar crea un mare dezavantaj in raport cu competitorii sai.

Constitutia Organizatiei a fost elaborata in perioada ianuarie - aprilie 1919, de catre Comisia pentru munca infiintata de Conferinta pentru Pace. Comisia a fost alcatuita din reprezentantii a 9 state, Belgia, Cuba, Cehoslovacia, Franta, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit si SUA, sub conducerea lui Samuel Gompers, presedintele Federatiei Americane a Muncii. Din continutul acestei Constitutii rezulta ca la baza organizatiei sta principiul reprezentarii tripartite, respectiv guvern, patronat si muncitori. Constitutia a fost modificata in 1944 prin Declaratia de la Philadelphia ocazie cu care s-au operat modificari cu privire la scopurile si obiectivele OIM.

Astazi, Organizatia este o institutie specializata ONU, cu sediul la Geneva, 182 de membri si 40 de birouri regionale in toate colturile lumii.

Obiectivele OIM asa cum rezulta din actul sau constitutiv sunt:

promovarea si realizarea standardelor, principiilor si drepturilor fundamentale de munca;

crearea celor mai favorabile oportunitati pentru barbati si femei in privinta securitatii la locul de munca si a veniturilor;

crearea unui cadru social de protectie pentru muncitori;

promovarea tripartitismului si a dialogului social etc.

In realizarea obiectivelor sale, OIM si-a coordonat activitatea pe trei directii principale: elaborarea unui cadru legislativ privind conditiile de viata si de munca ale lucratorilor si urmarirea aplicarii lor; adoptarea de programe in vederea folosirii eficiente a fortei de munca si combaterea somajului; cooperare tehnica, cercetare, documentare si studii.

Organizatia Internationala a Muncii a elaborat un intreg ansamblu de documente, conventii si recomandari pentru intregirea cadrului legislativ pe care statele sa il aiba la dispozitie in imbunatatirea legislatiei interne in domeniu, dar si pentru implementarea unor standarde internationale care sa priveasca drepturile si libertatile omului, salariile, durata saptamanii de lucru, varsta minima de incadrare in munca si conditiile de munca, asigurarile sociale etc.

Cele mai importante programe elaborate in cadrul Organizatiei au fost Programul mondial de folosire deplina a fortei de munca si Programul privind diferite aspecte ale securitatii si sanatatii lucratorilor, a calitatii vietii acestora, inclusiv prevenirea stresului mintal determinat de monotonia muncii.

In ceea ce priveste structura organizatiei, acesta este compusa din: Conferinta Internationala a Muncii, Consiliul de administratie, Biroul International al Muncii

Conferinta Internationala a Muncii este alcatuita din delegatiile statelor membre si se reuneste anual in iunie la Geneva. Fiecare stat membru este reprezentat de doi delegati guvernamentali, un reprezentant al patronatului si unul al muncitorilor. Conferinta joaca un rol foarte important in cadrul OIM, intrucat stabileste si adopta standardele internationale de munca, alege membrii Consiliului de administratie si adopta bugetul.

Consiliul de administratie este organul executiv al Organizatiei si se reuneste de trei ori pe an la Geneva. Consiliul ia decizii cu privire la politica OIM, stabileste programele si bugetul care vor fi supuse Conferintei spre aprobare. De asemenea Consiliul alege Directorul general. Consiliul este compus din 28 de reprezentanti guvernamentali, dintre care 10 sunt membrii permanenti apartinand celor mai puternice state industrializate, restul fiind alesi la fiecare trei ani de catre Conferinta tinandu-se cont de principiul reprezentarii geografice echitabile, 14 reprezentanti din partea patronatului si 14 din partea muncitorilor.

Biroul International al Muncii este asimilat secretariatului, este condus de un Director general ales pentru un mandat de 5 ani cu posibilitatea realegerii si pregateste reuniunile Conferintei si Consiliului, rapoartele si documentele organizatiei.