Functia publica si functionarul public european - delimitari conceptuale

Functia publica si functionarul public european - delimitari conceptuale

Notiunea de functie publica europeana a intrat in limbajul fiecaruia dintre noi, fiind utilizata in doua sensuri, diferite functie de contextul concret.

Mai intai, in sensul cel mai larg al termenului, functia europeana desemneaza atat persoanele investite cu autoritate publica care lucreaza pentru o institutie sau un organism european dar si functionarii care desfasoara activitate in structurile administratiei publice pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

La randul lor, persoanele care lucreaza pentru institutii si organisme comunitare sunt fie functionari europeni (in sensul restrans al notiunii) fie agenti contractuali, adica persoane care desfasoara activitate in baza unui contract de munca si nu sunt investite cu autoritate publica.

Cele trei comunitati initial infiintate (Comunitatea Economica Europeana, Comunitatea Carbunelui si Otelului si Comunitatea pentru Energie Atomo-Electrica) au avut, fiecare, corpul propriu de functionari, cu reglementari normative speciale.

Pana la intrarea in vigoare a Tratatului de fuziune, au existat trei categorii de norme de drept al functiei publice europene, reglementari distincte mai ales din punct de vedere al ierarhizarii gradelor, nivelului de remuneratie, regimul pensiilor etc.

Art. 24 din Tratatul de fuziune a executivelor comunitare (1967) a impus stabilirea unui regulament unic si comun pentru personalul institutiilor comunitare.

Unificarea s-a realizat prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A. si C.E.E.A. nr. 259 din 29 februarie 1968, modificat de mai multe ori. Cea mai recenta si mai importanta modificare s-a realizat prin Regulamentul CE si EURATOM nr. 723 din 22 martie 2004.

Acest regulament, modificat si reunit cu alte texte interne ale institutiilor europene este cunoscut sub denumirea de STATUT, cu subtitlul "Regulamente si reglementari aplicabile functionarilor si altor agenti ai Comunitatilor Europene."[1]

Definitia notiunii de functionar european in sens restrans este cuprinsa in art. 1 din Statut, potrivit caruia "este functionar al comunitatilor, in sensul prezentului statut, orice persoana care a fost numita in conditiile prevazute de acest statut, intr-o functie permanenta dintr-una din institutiile Comunitatii, printr-un act scris al autoritatii investite cu puterea de numire de aceasta institutie."

Asadar, dobandirea calitatii de functionar comunitar este conditionata de existenta actului de numire emis de autoritatea competenta. Ca regim juridic, actul de numire prezinta urmatoarele trasaturi:

- este un act unilateral, ceea ce semnifica faptul ca, in momentul emiterii sale, singura parte care isi asuma obligatii este emitentul insusi; destinatarul sau beneficiarul actului de numire dobandeste obligatii doar dupa exprimarea acceptului cu privire la functia sau demnitatea publica pentru care beneficiaza de actul de numire;

- trebuie emis doar in consideratia unui post vacant, care a fost ocupat prin concurs sau prin obtinerea unui mandat electiv;

- este un act de autoritate, care produce efecte numai daca a fost emis de organul sau institutia competenta conform normelor de drept comunitar aplicabile;

- confera beneficiarului sau destinatarului calitatea de functionar, fiind un act juridic constitutiv de drepturi;

- este un act juridic formal, in sensul ca trebuie sa se prezinte in mod obligatoriu sub forma materiala, un inscris sau un document trebuie sa cuprinda prevederile concrete ale actului de numire;

- trebuie sa arate in mod obligatoriu emitentul, data emiterii, functia vacanta, beneficiarul actului de numire, data numirii pe functie si motivele investirii.

Art. 5 din STATUT clasifica functionarii publici in 4 categorii: A, B, C si D.

Alaturi de aceste categorii distingem si categoria LA in care sunt inclusi interpretii si traducatorii.

Functionarii apartinand aceleasi categorii sunt supusi conditiilor identice de recrutare si de executare a sarcinilor de serviciu. Fiecare categorie este subclasificata in grade, iar gradele in esaloane. In momentul emiterii actului de numire, autoritatea investita cu prerogative de investire in functie trebuie sa precizeze categoria, gradul si esalonul avute in vedere.

Functionarii din categoria A sunt organizati in 8 grade, grupate in functii sau cariere. La randul lor, functiile sau carierele sunt subdivizate in 2 gradatii sau esaloane, astfel incat categoria A include 16 subcategorii de functionari. Pentru ocuparea acestor functii normele dreptului comunitar impun macar cunostinte de nivel universitar, orice diploma superioara fiind un atu al candidatului la functia respectiva.

Functionarii din categoria A ocupa functii de directie, de conceptie si de studiu.

Astfel, directorii generali sunt desemnati cu indicativul A1, directorii executivi cu indicativul A2 iar sefii de divizie cu indicativul A3.

Categoria B cuprinde cinci grade, grupate in cariere sau functii, fiecare dintre ele fiind desfasurate pe doua gradatii. Functionarii din categoria B corespund functiilor de aplicare si incadrare, care necesita cunostiinte de nivel de invatamant secundar (studii medii).

Categoria B cuprinde pe cei care primesc si analizeaza informatiile necesare fie pentru elaborarea politicilor Uniunii, fie pentru a supraveghea si a face respectata legislatia, cuprinzand aproximativ 2892 agenti[2].

In categoria C sunt cuprinse tot 5 grade, desfasurate fiecare pe cate doua gradatii.

In aceasta categorie se regasesc functionarii absolventi ai invatamantului mediu sau cu o experienta profesionala echivalenta care indeplinesc sarcini de sercretariat, arhiva sau alte activitati administrative cu caracter permanent.

Numarul functionarilor din categoria C este dublul numarului de functionari din categoria B.

Categoria D grupeaza doar 4 grade si reuneste functionarii care desfasoara activitati care presupun munca fizica. Nivelul de pregatire profesionala minima pentru personalul din aceasta categorie este de studii primare, eventual completate cu o serie de cunostinte tehnice, impuse de particularitatile activitatii vizate de postul respectiv. In aceasta categorie se regasesc de obicei, functionarii pentru activitati de paza, curierat, personalul de serviciu etc.

Pe langa personalul care lucreaza pentru organisme sau institutii comunitare avand calitatea de functionari publici, mai lucreaza si persoane cu contract de munca sau cu contract de colaborare, desemnati cu titulatura de agenti contractuali.

Calitatea de agent contractual este diferita de cea de functionar deoarece agentul nu beneficiaza de dreptul la cariera, nu este stabil in postul ocupat si nici nu dobandeste mare parte din drepturile cuprinse in statut.

Agentii contractuali pot beneficia de prevederile statutului numai daca ii vizeaza expres, altfel situatia lor este guvernata de regulile aplicabile contractului prin care au devenit agenti contractuali comunitari. Acesti angajati pe baza de contract de drept privat nu participa direct la prestarea serviciului public si nu sunt investiti cu autoritatea publica in desfasurarea activitatii lor, prin urmare nu beneficiaza de aceeasi ocrotire a drepturilor ca si functionarii comunitari.

In randul agentilor comunitari care lucreaza pe baza de contract se disting doua categorii: agentii contractuali care deservesc diferite institutii sau organisme comunitare situate la nivelul Uniunii Europene si agentii contractuali de drept privat local.

Se include, in aceasta categorie, angajatii pe baza de contract pentru a deservi un reprezentant al Comunitatii intr-un stat membru sau nemembru al Uniunii, sau personalul angajat pentru a duce la indeplinire anumite sarcini ale Uniunii pe plan local.

Aceste persoane beneficiaza doar de remuneratie din surse comunitare, dar intreaga lor activitate se desfasoara functie de regulile de drept ale statului in care isi desfasoara activitatea.

Mai mult, daca pentru litigiile aparute cu privire la activitatea agentilor contractuali comunitari sunt competente sa se pronunte instantele comunitare (Curtea Europeana de Justitie sau Tribunalul de Prima Instanta, dupa caz), pentru solutionarea proceselor in care sunt implicati agenti contractuali de drept local sunt competente instantele locale.

Pentru distinctia contractualilor de drept comunitar de functionarii europeni, in sensul restrans al notiunii, trebuie avut in considerare faptul ca intotdeauna activitatea concreta a agentului contractual trebuie sa se circumscrie uneia dintre urmatoarele situatii:

- sa desfasoare o activitate cu caracter temporar, ocupand in mod vremelnic un post care are un caracter temporar dar pentru care titularul este, pentru o perioada de timp determina, indisponibil;

- sa desfasoare o activitate auxiliara fata de activitatea curenta a serviciului in care activeaza, indeplinid sarcini precare prin natura lor.

Au existat situatii de utilizare abuziva a denumirii de post auxiliar, desi persoana incadrata urma sa desfasoare activitati permanente pe o perioada indelungata de timp.

In aceste situatii, judecatorii de la Curtea Europeana de Justitie au procedat la recalificarea contractului, modificand in mod obiectiv denumirea utilizata pentru functia respectiva[3].

- sa aiba calitatea de consilieri de specialitate, adica personalitati angajate in institutiile comunitare datorita notorietatii intr-un anumit domeniu; dacapentru interesele comunitatii este necesara priceperea si competenta lor intr-un anumit moment, atunci vor avea calitatea de agenti contractuali de drept comunitar, in baza unui contract de consiliere (consultanta de specialitate).