Relatiile UE cu tarile care nu vor adera la Uniune in urmatorii 30 de ani

Relatiile UE cu tarile care nu vor adera la Uniune in urmatorii 30 de ani

Daca Rusia a reactionat vehement, cel putin verbal, impotriva extinderii NATO, largirea UE nu apare in discursul sau de politica externa ca un subiect controversat . Cu toate acestea, consecintele negative ale extinderii UE asupra tarilor care nu vor adera, dar care se afla la granita de est a Uniunii, ar putea fi mult mai serioase decat cele ale extinderii NATO . Datorita caracterului (inca) non-militar al Uniunii si al lipsei opozitiei Rusiei fata de extindere, s‑a acordat putina atentie posibilelor consecinte negative ale extinderii sale . Dar extinderea va duce la exacerbarea tensiunilor dintre statele mai bogate care vor adera la Uniune si vecinii lasati pe dinafara.

Efectele negative ale extinderii UE se vor face simtite cu precadere asupra tarilor situate la est si la sud, la frontiera externa a sa: Rusia, Ucraina, Belarus (CIS) si Turcia, in cazul in care aceasta din urma nu intra in Uniune. Dorind sa estompeze aceste efecte, Vladimir Putin a efectuat o vizita la Paris in care a abordat aceste probleme cu liderii UE, principala oferta cu care Rusia a dorit sa seduca Europa fiind construirea de noi cai de transport catre vest pentru hidrocarburile sale. Desi aderarea Rusiei la UE nu poate fi exclusa din capul locului, aceasta nu reprezinta un proiect serios pentru urmatoarea jumatate de secol, chiar daca europenii si rusii au decis "promovarea cooperarii in domeniul gestiunii operationale a crizelor si instituirea - la nivelul si in formele potrivite - a unor consultari specifice in privinta problemelor de securitate si aparare" , si chiar daca lui Putin ideea unei Europe mari i se pare atragatoare , sugerand ca si Rusia sa fie privita ca posibil candidat la UE. Exista voci chiar in Franta care avertizeaza UE sa nu cedeze "vasalizarii" fata de Moscova . In schimb imbunatatirea situatiei politice din Iugoslavia modifica previziunile pentru regiune, iar aderarea statelor ex-iugoslave la UE capata o probabilitate ridicata.

In ceea ce priveste spatiul Comunitatii Statelor Independente, putem considera aceasta arie drept un tot unitar in raport cu UE, deoarece extinderea NATO a determinat Rusia sa solutioneze democratic disputele cu Ucraina, pentru a impiedica o apropiere a acesteia de Occident. Belarus, un alt stat care va avea frontiere comune cu noii membri ai UE, isi mentine regimul autoritar, se apropie de o integrare cu Rusia prin tratat, iar situatia economica ramane extrem de dificila. Toate acestea ne fac sa credem ca fostul spatiu sovietic se indreapta mai degraba catre crearea unei replici a UE, adunand o parte din componentele fostei Uniuni Sovietice. Tocmai de aceea nu credem in realismul propunerilor lui Putin de la ultima intalnire cu Chirac si cu liderii UE.

Moldova ar putea urma calea integrarii in UE, cu conditia clarificarii ambiguitatii politico-militare din prezent corelata cu apropierea de Romania.

Turcia constituie o categorie neclara, dar ar putea parasi grupul exclusilor, mai ales ca nu impartaseste dificultatile economice ale estului, ci se afla intr‑o situatie speciala prin uniunea vamala cu UE. Turcii doresc atat de mult sa intre in UE incat au respins propunerile europene si apoi si‑au conditionat acceptul pentru oferirea bazelor militare de pe teritoriul sau, spre uzul viitoarei armate europene, de aderarea tarii lor la UE. Argumentul lor, ca tarile UE nemembre ale NATO sa nu foloseasca terenurile si bunurile Aliantei, a constituit un bun prilej pentru americani de a reitera avertismentele lor cu privire la nesuprapunerea costurilor si a comandamentelor militare intre NATO si UE.

Printre factorii esentiali care vor afecta negativ vecinii viitori ai UE se numara intarirea controlului la frontiere, modificarea regimului de comert exterior, accentuarea decalajului in ceea ce priveste starea generala a economiei si eventuale controverse in privinta statutului minoritatilor ruse din Statele Baltice si, posibil, din Moldova.

Imbunatatirea controlului la frontiere, continuand cu includerea noilor membri in Acordul Schengen, restrange libertatea de miscare a cetatenilor statelor excluse, afectand comertul, contactele interumane si, indirect, relatiile politice. Statele care vor adera la UE se vor alinia regimului comun de comert exterior al Uniunii, deci vor abandona acordurile comerciale cu vecinii (care privesc domenii sensibile pentru UE, ca otelul, textilele, agricultura). Aceasta armonizare cu UE in domeniul comercial va avea efecte asupra credibilitatii politice/economice, prin aceea ca statele respective vor atrage mai putine investitii straine si nu vor beneficia, ca si vecinii, de sprijinul UE pentru refacerea infrastructurilor - sociale, economice, administrative.

Statele care vor adera la UE si vor constitui frontiera de est a Uniunii au un interes direct in prevenirea si solutionarea efectelor negative ale extinderii, care le pot afecta in trei dintre aspectele securitatii: politice, economice, societale. In principal Polonia, Ungaria si Romania sprijina stabilizarea vecinilor neinclusi in procesul de extindere, incearca pastrarea libertatii de miscare printr‑o solutie de compromis intre UE si statele afectate, ca si dezvoltarea relatiilor comerciale prin acorduri regionale armonizate cu politica generala a UE.

Relatiile Rusiei cu UE constituie piesa de baza in jurul careia se vor orienta si relatiile altor state din CSI afectate de extinderea Uniunii. Evolutiile interne din Rusia vor determina in mare masura atitudinea fata de extinderea Uniunii. In acest context nu pot fi ignorate raporturile Rusiei cu NATO, la care se adauga pe plan regional statutul enclavei Kaliningrad , solutionarea crizei transnistrene si acceptarea de catre Rusia a unei posibile aderari a statelor baltice la NATO.

Extinderea UE va afecta de asemenea institutiile pan-europene, OSCE si Consiliul Europei, prin suprapunerea atat geografica cat si a sarcinilor normative. Este de asteptat ca atunci cand statele europene vor ratifica recent adoptata Carta europeana a drepturilor fundamentale, cheltuielile statelor-membre si eforturile lor legate de Consiliul Europei sa scada simtitor, facand din acest organism o copie de mana a doua a carei ratiune, dupa aderarea celor 10 candidati estici la UE, sa fie doar pentru a mentine dialogul cu tarile CSI.

Institutiile tind sa‑si perpetueze existenta, adesea din pura inertie birocratica. Problema suprapunerii este de aceea dificil de solutionat. In perspectiva extinderii UE si a reformei sale interne, suprapunerea geografica si pe sarcini se va accentua. S‑a ajuns insa treptat la o impartire a sarcinilor intre institutii pur interguvernamentale, OSCE avand un rol preeminent in prevenirea conflictelor si in reconstructia post-conflict in colaborare cu Rusia, Consiliul Europei, care coordoneaza unica (deocamdata) institutie juridica din Europa in domeniul drepturilor omului - Curtea Europeana a Drepturilor Omului - si UE, mult mai cuprinzatoare, atingand domeniul rezervat al politicii interne a statelor sale membre.