Consideratii privind curtoazia occidentala

Consideratii privind curtoazia occidentala

Marele intelept chinez Confucius (551 -479) spunea ca virtutea nu este nimic daca nu se naste din curtoazie adevarata.

Regulile de curtoazie occidentala sunt urmate in tarile in care civilizatia este de origine europeana. Ele sunt, in acelasi timp, adoptate si de protocolul diplomatic. Analizand-o, constatam ca ea prezinta anumite trasaturi, care o particularizeaza fata de cea practicata pe alte continente[1].

1) Este mediteraneana, pentru ca modul de a fi conceputa, supletea formelor de manifestare si ritmul propoitiilor vin de la civilizatia greaca.

2) Este romana prin cadrul juridic, prin originea acestuia si formele de ordonare.

3) Este crestina, ceea ce da un ton particular spiritului sau de libertate, egalitate, fraternitate.

4) Este europeana si atlantica in acelasi timp, datorita imbinarii fericite dintre Europa occidentala si Statele Unite, generata in special de deplasarile de o parte si de alta a instaritilor lumii.

5) Se resimte influenta succesiva a Evului mediu si a Renasterii, care au plasat femeia in centrul vietii mondene, acordandu-i un statut deosebit, care nu se regaseste la alt tip de civilizatie.

6) Este puternic imbibata de spiritul francez, deoarece curtoazia occidentala a capatat contururi precise, apropiate formei actuale, la curtea regilor franci, in secoleleXVII-XVIII, care au servit ca model intregii Europe.

Este recunoscut faptul ca dupa intunecatul Ev mediu si chiar dupa perioada renascentista, monopolul in ceea ce priveste regulile de educatie si de comportament a fost detinut de curtea Regelui Soare, Versailles-ul avand semnificatia unui "moment de inflorirea elegantei si distinctiei, dar si al unei distinctii gratuite, goale, false, deci dupa "corsetul" formelor fara acoperire, politetea a tins sa devina o comportare naturala, "utilitara", etica si estetica."[2].