GANDIREA POLITICA MODERNA FRANCEZA

GANDIREA POLITICA MODERNA FRANCEZA

Gandirea politica moderna franceza

Reprezentantii gandirii politice moderne franceze: Montestieu, Voltaire, Rousseau.

Inceputul secolului al XVIII-lea, tarile din Europa Centrala:Anglia, Tarile de Jos dar mai ales Frata se vor orienta in cea mai mare masura in directia dezvoltarii capitaliste. In acest sens stau drept argumente mutatiile produse in structura sociala unde burghezia incepe sa se impuna ca o clasa sociala, cresterea productiei economice, cresterea dezvoltarii prin mijloace capitaliste.

Desi burghezia detinea importante mjloace de productie si avea rolul determinant in viata economica, pentru a schimba si transforma vechea societate feudala ea avea nevoie de puterea politica. Constienta ca singura nu putea cucerii puterea politica, burghezia s-a orietat spre masele populare cu care impreuna formau starea a treia.

Pentru aceasta ea avea nevoie de o ideologie care sa serveasca scopurilor si aspiratiilor sale. Aceasta ideologie a fost iluminismul care incepand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea va promova interesele si aspiratiile burgheziei. Iluminismul a fost o ideologie plurivalenta, va fi prezenta in viata culturala, in filosofie, in literatura dar si in gandirea politica. Desi s-a fundamentat pe conceptii filosofice idealiste in legatura cu societatea, ea respingea caracterul creationist divin, providentialismul, punand in centrul sau ratiunea, constiinta umana, considerand ca omul este singurul in masura sa determine tranformarea societatii, sa-si creeze propriul destin.

De pe principiile ratiunii si logicii iluministii au facut o critica virulenta societatii feudale avand ca argumente teoria dreptului natural, contractul social, suveranitatea popurului. In conceptiile lor societatea feudala era contrara ratiunii umane si ordinii naturale.

Cu precadere s-a impus iluminismul francez care a fundamentat din punct de vedere politic si ideologic revolutia de la 1789 exercitand o deosebita influenta spirituala asupra Europei Apusene si Rasaritene. Ea a avut drept reprezentanti pe Charles-Louis Montesquieu (1689- 1755), Francois Marie Arouet de Voltaire (1694- 1778), Jean Jacques Rousseau (1712- 1778).

Montesquieu este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai iluminismului european si francez scriind o vasta opera filosofica si politica, in special conceptiile sale politice au fost folosite de burghezia franceza in justificarea si legitimarea luptei pentru putere, in cucerirea acesteia.

Prima sa lucrare poarta titlul de "Scrisori persane", scrisa in 1721. Inca de la inceput Montesquieu isi dovedeste optiunea pentru republica, ca forma de guvernamant. Dupa el republica este singura capabila sa asigure democratia si realizarea interesului individului. Ideea republicana ca forma de guvernamant este reformulata de Montesquieu in lucrarea sa "Consideratii asupra cauzelor maririi si decaderii romanilor". El face referire la Republica Romana si leaga marirea si stralucirea acestuia tocmai de forma sa de guvernamant, decaderea acestuia este pusa pe seama renuntarii la republica, la pierderea libertatilor de catre cetatenii sai.

Lucrarea fundamentala filosofica dar si politica a lui Montesquieu este "Despre spiritul legilor". Prin aceasta lucrare Montesquieu a dorit sa realizeze o sinteza teoretica despre societate din pespectiva filosofiei, politicii, dreptului, istoriei, geografiei, economiei si sociologiei.

Dupa el in societate exista doua tipuri de legi: legile naturale si legile create de oameni care au rolul esential in conducerea societatii. Aceste legi sunt cele care dau continut, forma si structura societatii.

Montesquieu distinge 2 forme de guvernamant: republica si monarhia.

Republica este vazuta de el ca acea forma de guvernamant prin care participa populatia la conducerea si la mentinerea puterii.

Dupa felul participarii el distinge 2 tipuri de republici:

- republica democratica- nu este posibila decat in tarile mici unde toti cetatenii au posibilitatea sa se intruiasca si sa participe la treburile obstesti;

- republica aristocratica- reprezinta guvernarea marilor proprietari.

Monarhia este guvernarea unei singure persoane potrivita unor legi stabilite, ea serveste interesele nobilimii, poate sa alunece spre despotism adica atunci cand detin puterea,despotii nu o exercita dupa legi ci dupa bunul lor plac; pentru a-si intari puterea acestia isi asociaza religia.

Montesquieu nu si-a exprimat optiunea pentru o forma sau alta de guvernamant ci mai degraba el a fost interesat in a limita puterea monarhului,de aceea ia ca model Monarhia Constitutionala Engleza.

Cea mai mare realizare a lui Montesquieu va fi teoria separatiei puterilor care va fundamenta doctrina liberala. Aceasta teorie exprima punctul de vedere al burgheziei care urmarea limitarea puterii monarhului si asigurarea predominantei burgheziei. Teoria separatiei puterilor a stat la baza ideologiilor revolutiilor burgheze din secolele XVIII- XIX si justifica actiunea acesteia, delimitarea puterii si impartirea ei intre burghezie si aristocratie.

Montesquieu este primul ganditor care incearca sa gaseasca o explicatie a relatiilor dintre politica si clima, asezare, populatie, felul de viata, sustinand ca acestea pot sa determine viata politica dintr-o societate; de aceea multi il considera pe Montesquieu un procursor al geopoliticii.

Francois- Marie Voltaire prin lucrarile sale filosofice si politice, prin amploarea si consistenta lor poate fi considerat conducatorul iluministilor francezi de la jumatatea secolului al XVIII-lea. A avut o puternica si evidenta pozitie anti-feudale, anti-monarhica de aceea a fost intemnitat de doua ori in Bastillia.

A scris numeroase lucrari din care reiese cu prisosinta optiunea sa pentru dezvoltarea capitalista pentru burghezie. De pe principiile ratiunii el a combatut in primul rand religia vazand in aceasta un instrument pentru a domina oamenii. El se ridica de fapt impotriva intolerantei, a fanatismului bisericii catolice cerand desfiintarea acesteia dar admitea ca intr-o societate normala este necesara prezenta religiei si a lui Dumnezeu.

Conceptia sa politica e greu de desprins intrucat el a oscilat intre filosofia iluminista de regula idealista si interesele burgheziei. Este insa un adversar convins al monarhiei absolutiste propunand inlocuirea acesteia cu monarhul iluminat. In cele din urma el accepta forma republicana de guvernamant.

Spre surprinderea tuturor Voltaire s-a opus separatiei puterilor considerand ca drepturile si libertatile burgheziei nu se pot realize decat printr-o putere forte. De fapt aceasta isi are explicatia in originea sa; el facea parte din marea burghezie de aceea respingea ideile egaliste ale lui Rousseau care sustineau ca la conducerea societatii poate sa participle toata lumea indiferent de starea lor in societate.

Pozitia aristocratica a lui Voltaire este evidenta si in problema educatiei sustinand ca numai burghezia are dreptul la educatie; masele populare trebuie tinute in ignoranta pentru a putea fi dominate.

Creatorul ideologiei micii burghezii a fost fara indoiala Jean Jacques Rousseau. Optiunile sale politice tin in mare masura de insasi originea sa sociala modesta fiind fiul unui ceasornicar fapt ce i-a permis sa cunoasca in detaliu aspiratiile, interesele clasei mici si milocii burgheze si a starii a treia.

Atat Voltaire, Montesquieu cat si Rousseau vor fundamenta din punct de vedere ideologic revolutia franceza de la 1789. In schimb ei se vor deosebi prin clasa si segmentul social pe care il vor sustine si promova: Montesquieu pe cel al marii burghezii, Voltaire pe cel al marii aristocratii si Rousseau va sustine si promova segmentul micii burghezii sau al celei de-a treia stari sociale.

El a scris numeroase lucrari social-politice precum "Contractul social sau Principiile dreptului international public", "Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni" sau alte lucrari despre educatie si morala precum "Despre originile si libertatile oamenilor:, "Despre educatie", "Iulia sau Noua Eloiza". "Confesiuni".

Promotor al intereselor burgheziei mici si mijlocii Rousseau va incerca sa gaseasca si raspunsurile la problemele acestei categorii sociale. Dintre problemele pe care le inventariaza si isi propune sa le rezolve ar fi de mentionat: libertatea sociala, statul, relatiile dintre indivizi. Iacobinii au facut din ideile lui Rousseau in timpul revolutiei franceze fundamentul lor ideologic si politic.

Teoria sa politica privind noul model de dezvoltare, cea capitalista va fi dezbatuta in lucrarea "Contractul social". Ideea de la care porneste Rousseau este aceea ca toti oamenii prin natura lor sunt buni; rautatea, decaderea lor este determinata de societate, de principiile defectuoase dupa care aceasta se fundamenteaza si functioneaza. De aceea el isi propune schimbarea acesteia, toate nedreptatile societatii. Lipsa de egalitate si libertate este vazuta de Rousseau numai prin existenta unei proprietati private.

In existenta si evolutia societatii Rousseau vede atat aspectele positive cat si pe cele negative. Aparitia ei a marcat un moment de dezvoltare, ascensiune a omului de la starea naturala, primitiva la starea de om. O data cu acesta a aparut si inegalitatea, exploatarea umana; nevoia de a apara societatea, de a o proteja, a stat la aparitia statului.

Statul este un contract, o intelegere intre oameni prin care acestia renunta la drepturile lor si le pun la dispozitia autoritatilor in ideea de a realiza binele general.

Desi a idealizat societatea primitiva unde oamenii erau egali si liberi, Rousseau considera ca rezolvarea problemelor nu o constituie reintoarcerea la starea naturala ci mai degraba rezolvarea problemelor cu care oamenii se confrunta. El vedea aceasta rezolvare prin crearea unui nou model de societate, reorganizarea sociala si politica.

Reprezentant al intereselor micii si mijlociei burghezii Rousseau va promova teoria egalitatii in special economice. Aceasta era singura in masura sa asigure o egalitate reala a burgheziei mici cu marea burghezie. O asemenea conceptie egalitarista era contrara conceptiei marii burghezii de aceea nici Rousseau nu credea in realizarea ei. In schimb el credea ca noua societate prin institutiile noi, mecanismul puterii ar putea fi in masura sa asigure o egalitate intre oameni.

In noua societate el lua in discutie 3 elemente: vointa generala, suveranitatea poporului si guvernamantul.

- vointa generala este vointa membrilor comunitatii, ea trebuie sa fie mai presus de interesele particulare, nu este o suma a intereselor particulare intrucat acestea pot fi contrare.

- suveranitatea poporului este data de totalitatea cetatenilor, este expresia vointei acestora si este intruchipata de lege. Nu poate fi instrainata sau divizata intrucat apartine poporului. Aceasta face ca Rousseau sa respinga ideea separatiei puterilor.

- guvernamantul este acea institutie care trebuie sa puna in aplicare legile, apartine suveranului. Aceasta aplicare in practica a guvernamantului se poate realiza prin monarhie, aristocratie si democratie.

Rousseau nu se declara deschis pentru o anumita forma de guvernamant dar in cele din urma inclina spre republica pentru ca este singura in masura sa reprezinte vointa generala. Pornind de la idea ca toti cetatenii terbuie sa participe la detinerea puterii, el considera ca democratia nu este posibila decat in statele mici ci nu in marile imperii.

Si in privinta educatiei Rousseau s-a declarat in favoarea educatiei burgheziei mici si mijlocii vazand in educatie un drept al oricarui om cu toate oscilatiile si contradictiile social- politice pe care le intalnim in gandirea lui. Montesquieu, Voltaire si Rousseau au insa meritul de a fi justificat si legitimat interesele si aspiratiile burgheziei contribuind prin teoriile lor in mare masura la fundamentarea si cristalizarea doctrinei liberale, doctrina prin esenta burgheza.