GEOPOLITICA SI GEOSTRATEGIE IN EVUL MEDIU SI EPOCA MODERNA

GEOPOLITICA SI GEOSTRATEGIE IN EVUL MEDIU SI EPOCA MODERNA

Dupa caderea Imperiului Roman de Apus si pana la Renastere, societatea europeana a stat sub semnul faramitarii politico-statale. Locul Imperiului Roman in lupta pentru suprematia si controlul cailor comerciale din Marea Mediterana este luat in evul mediu de imperiul arab, care atinge apogeul extinderii teritoriale la jumatatea secolului al VIII-lea.

Omul politic de pe continentul european, traind intr-o economie autarhica, a avut o experienta politica limitata, pe care razboaiele, in marea lor majoritate locale, nu o puteau spori decat in masura redusa. Interesul pentru controlul sau ocuparea de noi spatii era redus. Consecintele unei asemenea situatii pentru intelegerea relatiilor sociale si politice in raport cu influenta mediului asupra societatii au fost cat se poate de grave pentru spatiul european. Nu numai ca statele europene erau excluse din ecuatia de putere pentru controlul cailor comerciale, dar insasi spatiul european a fost tinta si teritoriu de disputa pentru marile puteri militare ale Orientului extrem si mijlociu.

Perioada de tranzitie catre civilizatia industriala in Europa s-a caracterizat prin puternice innoiri petrecute in societate. Esenta a constituit-o aparitia negustorului si a camatarului care a subminat modelul feudal si a creat economia de schimb. Are loc, pentru omul politic european, cea mai spectaculoasa redescoperire a valorii spatiilor din punct de vedere economic sau strategic, atat pe uscat cat si pe mare, sub impactul nevoii de schimb dintre oras si sat sau dintre diferite comunitati umane. Pe acest fond s-a desfasurat miscarea de centralizare politica, care a dus la formarea statelor nationale moderne. A crescut interdependenta dintre state, iar conflictele pentru controlul spatiilor strategice si al rutelor comerciale s-a amplificat. Statele italiene - Genova si Venetia, devin, in secolele XIII-XV nu numai mari puteri comerciale, ci si maritime. Din anul 1204, Venetia dispune de un imperiu colonial si intra in lupta pentru suprematia Marii Mediterane si a Marii Negre cu lumea islamica, deoarece folosirea rutelor sale comerciale traditionale devine incerta.

Mult timp cruciadele au fost considerate conflicte de ordin religios, indiscutabil ele au avut si cauze de ordin religios, economic, dar in special ele au fost de ordin geopolitic. In primul rand lumea europeana mercantila avea imperioasa nevoie de a mentine deschise caile de comunicatie cu Orientul Mijlociu si Asia. In al doilea rand, sub aspect spiritual, prin crestinism, Imperiul Roman nu disparuse din constiinta europenilor. 'Imperiul latin', cum numeste Iosif Constantin Dragan, Europa secolelor X-XV era amenintat de un alt imperiu, musulman. Din punct de vedere geopolitic, cele doua 'imperii' afirmau aspiratii de dominatie universala, fiecare din ele avand drept scop suprem si final cucerirea sau controlul intregului spatiu advers.

Desi din punct de vedere militar cruciadele s-au incheiat cu un esec pentru crestini, din punct de vedere geopolitic ele pot fi considerate un succes pentru europeni, in special pentru puterile maritime: Mediterana va ramane un 'lac crestin' impunand dominatia oraselor italiene. Europa lua astfel sub control alte cai comerciale, pe langa cele cunoscute - Sicilia - Spania spre Orientul Apropiat, Marea Nordului si Marea Neagra spre Orientul Extrem.

Aparitia in zona de interes a 'Imperiului latin' a unui alt imperiu, cel al otomanilor, care pana in secolul al XV-lea substituise deja doua imperii: bizantin si arab, au obligat pe europeni sa se gandeasca la gasirea altor rute comerciale. Incepea, la sfarsitul secolului al XV-lea, marea aventura atlantica si pacifica a europeanului si expansiunea geografica a Europei. Rolul de deschizator a revenit pentru inceput Portugaliei. Este descoperita asa-zisa Lume Noua si economia tinde catre globalizare. Mediterana isi va pierde pozitia de centru a continentului si de epicentru al activitatilor economice. Centrul de greutate al economiei se va deplasa treptat spre Atlantic.

Descoperirile geografice si luarea in stapanire sau sub control a lumii noi de catre unele state europene - Spania si Portugalia, la care se vor adauga ulterior tarile de Jos si Anglia - au creat si terenul pentru declansarea confruntarii la nivel planetar.

Eforturile pentru reglementarea divergentelor au condus la prima impartire politico-economica a lumii intre Spania si Portugalia, sub directa mediere a papalitatii. Dupa negocieri repetate si dificile se semneaza tratatul de la Tordesillas (1494), prin care harta politica a lumii a fost impartita in sfere de influenta intre cele doua puteri maritime ale timpului, trasandu-se o linie de despartire prin mijlocul Oceanului Atlantic, la 370 mile vest de Capul Verde. S-a stabilit, cu acest prilej, ca toate tarile descoperite la vest de linia de demarcatie sa apartina Spaniei, iar cele de la est, Portugaliei. Prin tratatul de la Zaragoza, Spania si Portugalia isi delimiteaza sferele de interese din Oceanul Pacific.

Ulterior, alte doua mari puteri, Anglia si Franta, nu vor recunoaste acest tratat si vor trimite misiuni militare in expeditie pentru descoperirea si cucerirea de noi teritorii. In 1607 englezii s-au instalat in Virginia, iar francezii, in 1688, in Canada (Noua Franta). In anul 1682 francezii au ocupat o parte din teritoriul actual al Statelor Unite, denumindu-l Louisiana.

In est, rusii avanseaza rapid, patrund in Siberia si ajung treptat in bazinele fluviilor Ienisei, Lena si Baikal, pentru ca in 1661 sa atinga Irkutk. Kamciatka va fi ocupata intre 1695 si 1700.

Incepand de prin 1740, ajung dincolo de stramtoarea Behring. In Alaska, descoperita in 1728, au fost infiintate primele asezari rusesti. Navigatorul James Cook debarca, in anul 1770, pe coasta de est a continentului australian, declarand-o posesiune a Coroanei Angliei.

Aceste evolutii vor conduce la aparitia conceptului modern de suveranitate dar si la inflorirea asertiunilor teoretice care sa fundamenteze stiintific mijloacele de intarire a puterii statului pentru a-si apara teritoriul sau, de ce nu, de a-l spori in detrimental altor state. Prezenta specialistilor este necesara pentru ca statul sa cistige razboiul si pentru a administra teritoriile cucerite insa nu putem decela, totusi, o gindire sau reflectie geopolitica pentru acest moment. Oamenii au, in continuare, incredere in lectiile istoriei

Dezvoltarea flotelor ca si perfectionarea rapida a armelor de foc au facut posibila globalizarea confruntarilor dintre marile puteri maritime si terestre din Europa. Fenomenul geopolitic se manifesta cu intensitate in asa-zisa Spanie Noua, care devine un aprig spatiu de concurenta comerciala si de confruntari politico-militare pentru suprematie intr-o zona sau alta.

Schimbarile in raportul de forte pe continentul european au repercusiuni imediate in zonele pe care marile puteri europene - Franta, Anglia, Olanda, Spania - le controlau. Tratatul de la Utrecht (11 aprilie 1713) a pus capat hegemoniei franceze in Europa, care dura de mai bine de o jumatate de secol, si Franta a fost obligata sa cedeze unele stapaniri in America de Nord - Acadia, Terra Nova si St.Kitts. Anglia a preluat si monopolul comertului cu sclavi din stapanirile spaniole.

Razboiul de 7 ani dintre principalele puteri europene (1752-1763) s-a desfasurat cu aceeasi intensitate si in colonii. In urma mai multor infruntari anglo-franceze, in posesiunile din India, Compania franceza a Indiilor este nevoita sa se dizolve. In luptele dintre protagonistii razboiului de 7 ani - in special Anglia si Franta - este cuprins si vastul teritoriu american si canadian. In urma Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1763, Acadia, Canada, insula Cap Breton si partea din Louisiana situata la est de Mississippi, cu exceptia insulei Orleans, au intrat in stapanirea Angliei. Franta, la randul ei, a primit de la englezi insulele Guadelupa. Martinica, Maria Golante si Santa Lucia. Spania a capatat de la Anglia Havana in schimbul Floridei.

Hegemonia Angliei in ecuatia de putere maritima a devenit din acest moment o realitate si se va manifesta mult timp. Incercarile Frantei napoleoniene de a pune capat suprematiei engleze pe mare vor esua, deoarece blocada continentala instituita impotriva Angliei, la 21 noiembrie 1806, nu-si va atinge tinta. Natiunile continentale nu admit suprematia Frantei in Europa. Disputa dintr aceste doua mari puteri navale va continua si in secolele urmatoare cu un puternic accent geopolitic si geostrategic desi nimanui nu i-a dat prin minte sa o califice in acest mod.

Pactul de la Chaumont, incheiat intre Anglia, Rusia, Austria si Prusia, evidentiaza nu numai schimbarile petrecute in raportul de putere de pe continent, ci si noua arhitectura a Europei postnapoleoniene. De remarcat este aparitia Rusiei in ecuatia de putere. Indiferent de scaderile si crizele interne prin care acest imens stat va trece, nimic nu se mai intampla, de acum incolo, in Europa sau in lume fara ca Moscova sa nu fie prezenta.Geopolitica depaseste disputa pentru controlul unor spatii de interes de nivel continental. Interesele politice si comerciale se gindesc, in cancelariile marilor puteri in termini globali.

Expresie a raportului de putere de la inceputul secolului al XIX-lea, dar si a recunoasterii reciproce a sferelor de interese, la 18 iunie 1815 se constituie Sfanta Alianta, din care faceau parte initial Rusia, Austria, Prusia si ulterior Franta. Linistea si securitatea pe continent si in lume vor fi strict determinate de evolutiile din raportul de putere si interesele pe care marile natiuni le-au avut intr-un moment sau altul, intr-o zona sau alta a lumii.

Disputa pentru controlul sau suveranitatea unor spatii de interes economic sau geostrategic va conduce, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, la aparitia unor noi realitati in sfera relatiilor internationale: blocurile politico-militare.

In acest context, cunostintele de geografie au trecut din aula universitatilor in cabinetele ministrilor si au acaparat interesul oamenilor de stat. Consecinta imediata a fost declansarea cursei pentru constituirea imperiilor coloniale, iar ulterior geopolitica a devenit un fenomen care se va manifesta la scara planetara.