Romania - stat european intre aspiratii si realizari

Romania - stat european intre aspiratii si realizari

Romania a fost unul dintre primele state din Europa Centrala si de Est, care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana, inca din perioada comunista, prin semnarea unor acorduri menite sa faciliteze schimburile comerciale[1]. Dezvoltarea acestor relatii nu a putut fi realizata decat incepand cu anul 1990, cand Romania se alatura statelor democratice si isi incepea eforturile de a instituie un sistem economic capitalist.

De la primul pas in drumul spre Europa, infaptuit de autoritatile romane, prin inaintarea solicitarii de a deveni stat membru al Uniunii Europene, pe data de 22 iunie 1995, si pana la momentul aderarii, din ianuarie 2007, romanii au invatat sa se desprinda treptat de trecut si sa urmeze coordonatele unui viiitor intr-un spatiu european unificat. Dar schimbarile, atat de ordin economic, cat si legislativ, care au intervenit odata cu aderarea Romaniei la Uniune, alaturi de o serie de restrictii aplicate, spre exemplu, liberei circulatii a fortei de munca, au creat cetateanului roman impresia unei victorii umilitoare. Europa pare sa fi facut eforturi considerabile pentru a trece cu vederea peste deficitele sistemului economic si juridic romanesc, conferind tarii noastre statutul de membra, inainte ca autoritatile acesteia sa-si dovedeasca capacitatea de a raspunde solicitarilor Comunitatii Europene.

In pofida progreselor lente inregistrate in procesul de integrare europeana, Romania se poate impune in spatiul european prin unicul atu de care dispune in acest moment si anume spiritualitatea romaneasca[2].

Relatiile dintre statul roman si Comunitatea Europeana, in perioada comunista, au fost conturate prin semnarea unei intelegeri, in ianuarie 1974, prin care Romania era inclusa in Sistemul Generalizat de Preferinte al Comunitatii[3]. Aceasta intelegere a deschis drumul incheierii unor acorduri cu Comunitatea Economica Europeana (CEE), pentru a usura realizarea schimburilor comerciale dintre cele doua parti.

In 1980 Romania recunostea de facto Comunitatea Economica Europeana, prin semnarea Acordului privind Crearea Comisiei mixte Romania - CEE, fiind intocmit in acelasi timp si Acordul asupra Produselor Industriale[4].

Toate aceste acorduri au constituit baza orientarii pro-europene a tarii noastre, de dupa 1989. Comunitatea Europeana a contribuit la disparitia Cortinei de Fier si si-a conturat statutul de unica alternativa la sistemul de economie planificata, instituit prin regimul comunist, pentru statele Europei Centrale si de Est. De aceea urmatorul pas al autoritatilor romane, dupa 1990, a fost incheierea Acordului de Comert si Cooperare cu Uniunea Europeana, in 1991. Prevederile comerciale au fost puse in aplicare incepand cu 1993, pentru ca pe 22 iunie 1995, Romania sa trimita solicitarea de a deveni membru al Uniunii .

Din anul 1999, cand Consiliul European decidea, la Helsinki, inceperea negocierilor cu Romania, in vederea integrarii in Uniunea Europeana si pana la 1 ianuarie 2007, cand a avut loc aderarea propriu-zisa, sistemul juridic romanesc si cel economic au fost supuse unor presiuni pozitive. Aceste presiuni au dus la dezvoltarea lor, scopul final fiind acela al crearii unei economii functionale de piata si al unui sistem legislativ corespunzator normelor si practicilor administrative si judiciare europene.

Pentru a sprijini Romania, in procesul de integrare, autoritatile europene au adoptat dispozitii specifice, prin care sa fie asigurate conditiile necesare aderarii tarii noastre, dar si pentru a proteja functionarea intitutiilor si politicilor Uniunii Europene. Astfel, in Tratatul de Aderare sunt prevazute o serie de masuri de acompaniere[6], ce au drept scop remedierea deficientelor din domenii precum siguranta alimentelor, fondurile agricole, reforma sistemului judiciar si luptei impotriva coruptiei.

In privinta ultimelor doua sfere de interes, Comisia Europeana a decis instituirea unui mecanism de cooperare si verificare[7], compus din obiective special definite pentru a facilita monitorizarea reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei din Romania. Acest mecanism solicita Comisiei realizarea periodica a unor rapoarte, in care sa fie prezentat stadiul in care se afla aplicarea masurilor adoptate in aceste doua domenii.

Primul raport de acest gen[8], dat publicitatii in luna iunie a anului curent, prezinta progrese de mici dimensiunii, inregistrate prin actiunile autoritatilor romane, in privinta fondurilor agricole, sigurantei alimentelor, reformei sistemului judiciar si in domeniul luptei impotriva coruptiei. Totusi aceste prime rezultate nu ingrijoreaza autoritatile europene, care se arata increzatoare in capacitatea Romaniei de a-si respecta angajamentele.

Pentru absorbtia fondurilor destinate sectorului agricol, statele membre trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, pentru a se realiza o buna gestiune a cheltuielilor din acest domeniu, precum si un control strict al acestora. Conditiile se refera, in principal, la existenta unor agentii de plata acreditate si performante si la crearea si utilizarea unui Sistem Integrat de Administrare si Control (IACS), pentru efectuarea platilor catre agricultori si utilizarea anumitor fonduri pentru dezvoltarea rurala. Raportul amintit indica faptul ca, in Romania exista probleme la nivelul functionarii IACS si de aceea Comisia a stabilit un mecanism de salvgardare, prin care se prevede reducerea cheltuielilor privind acest sistem cu 25%, daca autoritatile romane nu reusesc sa aplice masurile necesare pentru indepartarea deficientelor de la acest nivel .

In ceea ce priveste siguranta alimentelor, au fost aplicate o serie de masuri tranzitorii, in sectoarele carnii, pestelui si laptelui, unui numar considerabil de unitati, care nu isi vor putea comercializa produsele decat pe piata nationala[10].

Domeniile cu cele mai importante mize sunt, in continuare, reformarea sistemului juridic si lupta impotriva coruptiei.

Principalele probleme cu care se confrunta Romania, la nivel juridic, se refera la lipsa unei jurisprudente unitare, situatia resurselor umane din cadrul sistemului juridic romanesc si absenta capacitatii autoritatilor de resort de a monitoriza adoptarea noilor Coduri de procedura civila si penala[11].

In cele unsprazece luni de la aderare, s-au inregistrat progrese in privinta stabilirii unei jurisprudente unitare, prin aplicarea masurilor prevazute in planul de actiune al Consiliului Superior al Magistraturii, facandu-se astfel primii pasi in asigurarea unei interpretari unitarea a legii la toate nivelurile sistemului juridic romaneasc. O rationalizare a schemei de personal la nivelul instantelor mici, precum si crearea unui sistem de admitere pentru magistrasi mai putin riguros decat in prezent, au drept scop rezolvarea pe viitor a lipsei de personal juridic.

Daca in privinta noului Cod de procedura civila, comisia elaborata pentru a-l constitui a reusit sa realizeze 250 de articole, finalizarea acestuia fiind preconizata pentru sfarsitul lunii decembrie a anului in curs, nu acelasi lucru poate fi semnalat si descpre noul Cod de procedura penala.Comisia insarcinata cu elaborarea acestuia se afla inca la stadiul de stabilire a structurii documentului .

Lupta impotriva coruptiei a fost extrem de mediatizata, pe parcursul acestui an, fie prin campanii de sensibilizarea si informare, fie prin actiunile mass-mediei de a prezenta situatiile unor inalti functionari pusi sub acuzatie de Directia Nasionala Anticoruptie. Progresele inregistrate in urmarirea penala a cazurilor de coruptie de la nivel inalt sunt insa umbrite de numarul mare de suspendari ale sanctiunilor, pronuntate de instantele carora le sunt inaintate aceste cazuri.

Coruptia este inca adanc inradacinata in sectoarele administratiei publice romanesti, dar si in celelalte ramuri ale societatii si din aceasta cauza procesul de combatere al ei presupune timp, fonduri, dar mai ales vointa politica indreptata in acest sens.

Si totusi, in pofida deficitelor sistemului politic din tara noastra, cetateanul roman se lupta, in primul rand, sa inteleaga de ce are nevoie el de Europa si, in al doilea rand, de ce are Europa nevoie de el. Aceste intrebari sunt cu atat mai importante cu cat aduc in prim plan un aspect neglijat in discutiile consacrate integrarii de pana acum, si anume cultura romaneasca.

Desi se depun eforturi considerabile pentru o oarecare oamogenizare a sistemelor economice, juridice si administrative, ale statelor membre, Uniunea Europeana se ghideaza in actiunile sale culturale dupa principiul deja consacrat: unitatea intru diversitate. Astfel integrarea Romaniei in Comunitatea Europeana, inseamna aderarea ei la un spatiu de cultura si civilizatie europeana , la dezvoltarea caruia a contribuit considerabil.

Nu trebuie sa uitam ca tara noastra a dat Europei valori precum George Enescu, Mircea Eliade, Constantin Brancusi, Nicolae Tonitza si multi altii , avand in continuare multe de oferit in domeniu cultural. Europa nu a contenit sa fie interesata de specificul culturii si civilizatiei romanesti, ceea ce ne indatoreaza, pe noi romanii, in a-i oferi mai mult.

Departe de a fi unicul motiv pentru care ne putem considera, in calitate de cetateni ai unui stat membru, indreptatiti sa intram cu fruntea sus intr-o organizatie de nivelul Uniunii Europene, specificul spiritualitatii romanesti poate fi un atu de valoare pentru romani.

BIBLIOGRAFIE:

Ghica, Luciana-Alexandra - Romania si Uniunea Europeana: o istorie cronologica, Ed.Meronia, Bucuresti, 2006.

Marino, Adrian - Pentru Europa, Ed. Polirom, Iasi,2005.

Nita Ion - Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2005.

Raportul privind evolutia masurilor de acompaniere in Romania dupa aderare, din 27.06.2007, www.infoeuropa.ro/ieweb/imgulpoad/romania_raport_00001.pdf, data accesarii:25.09.2007.

CRISTINA ZETU