MENTINEREA ORDINII IN POLITICA MONDIALA

MENTINEREA ORDINII IN POLITICA MONDIALA

I.           Mentinerea ordinii in viata sociala

In orice sociatate ordinea este data ce acel cadru comportamental care sustine scopurile elementare sau primare ale vietii sociale. Ordinea este mentinuta de perceptia unui interes comun in privinta scopurilor elementare ale vietii; de regulile care prescriu cadrul comportamental care le sustine; de institutiile care fac ca aceste reguli efective.

Vulnerabilitatea oamenilor in fata actiunilor violente si inclinatia oamenilor de a recurge la violenta au dat nastere unui ineters comun privind ingradirea actiunilor violente. Interdependenta oamenilor in privinta nevoilor materiale i-a facut sa perceapa interesul comun al respetarii acordurilor. Faptul ca abundenta resurselor este limitata, iar altruismul uman nu este total au facut ca oamenii sa perceapa un interes comun in stabilitatea posesiunilor. Dar acest simpt al interesului comun este consecinta temerilor.

Dar perceptia acestui interes comun in privinta satisfacerii scopurilor elementare ale vietii sociale poate sa fie vaga, si poate sa nu furnizeze un ghid precis al comportamentului ce ar asigura satisfacerea acestor scopuri. Regulile sunt acelea care asigura o astfel de ghidare. Regulile sunt principii generale imperative care cer sau autorizeaza o anumita clasa de persoane (sau grupuri) sa se comporte intr-un anumit mod. In orice societate ordinea este mentinuta nu numai datorita perceptiei unor interese comune (vizand crearea ordinii si evitarea dezordinii), ci si prin regulile care prezinta care tip de comportament este cel ordonat. Este de mentionat faptul ca aceste reguli pot avea statut de lege, de norme morale, de obiceiuri sau eticheta, sau sunt pur si simplu "reguli de joc" acceptate. Dar in acceptiune marxista, regulile nu servesc ca si instrumente in realizarea unui interes comun, ci reprezinta interesele speciale ale membrilor dominanti ai societatii.

Desi regulile in sine sunt constructii intelectuale, oamenii din societatea unde acestea se aplica trebuie sa se supuna acestora intr-o anumita masura si trebuie sa tina seama de ele, chiar daca ei aleg sa incalce respectivele reguli.

Iar daca regulile nu sunt numai constructii intelectuale si sunt efective din punct de vedere social, aceasta se datoreaza faptului ca in acea societate sunt prezente institutii care indeplinesc urmatoarele functiuni:

regulile trebuie facute, trebuie formulate si promulgate ca reguli pentru o societate;

regulile trebuie comunicate, astfel incat continutul lor sa fie cunoscut de catre cei carora urmeaza sa li se aplice;

regulile trebuie administrate (de exemplu, regulile ce interzic recurgera la actiuni violente cer ca anumiti pasi sa fie parcursi si sa se asigure mentinerea unei forte politienesti, a inchisorilor, a aparatului judecatoresc);

regulile trebuie interpretate - reglementarile privind sensul unei anumite reguli, a relatiei dintre reguli in caz de conflict sau inexistenta incalcarii unei anumite reguli, trebuie sa fie stabilite, pentru a se putea stabili un ghid de comportament;

regulile trebuie sa fie promulgate pentru a fi eficente;

regulile trebuie sa aiba legitimitate in ochii persoanelor si grupurilor carora acestea li se aplica;

regulile trebuie sa fie adaptabile nevoilor in schimbare si noilor circumstante;

regulile trebuie sa fie protejate impotriva dezvoltarilor care ar putea genera la nivel social reducerea eficientei modului de operare al acestora.

II.        Ordinea in statul modern

In cadrul unui stat modern o institutie sau un set de institutii interconectate are capacitatea de a asigura efectivitatea regulilor sociale elementare - guvernul. El reprezinta singura institutie capabila sa recurga la utilizarea fortei fizice. El are la dispozitia sa o forta covarsitoare, in comparatie cu forta pe care o are la dispozitie oricare alt grup din cadrul statului; el mai are si monopolul utilizarii legitime a fortei, cu exceptia dreptului rezidual al fiecarui individ de a se apara.

Rolul guvernului in sprijinirea realizarii scopurilor sociale elementare si in promovarea eficacitatii regulilor sociale este unul central. Astfel,

guvernul face legi, nu numai in sensul ca le inventeaza, ci si in sensul ca parafeaza acordul societatii asupra lor;

guvernul asigura ca regulile care au fost stabilite sa fie comunicate celor care sunt vizati de ele;

guvernul administreaza regulile si le da efect, transformandu-le din principii generale in cerinte fata de indivizi in a face sau a se abtine de la a face ceva;

guvernul este capabil sa interpreteze regulile, prin intermediul bratului sau juridic;

guvernul este capabil sa dea forta legii prin recurgerea (sau aminintarea cu recurgerea) la forta, scotandu-se in evidenta puterea coerciva a guvernului;

guvernul poate contribui la legitimizarea regulilor, prin acceptarea lor ca valide si prin influenta pe care o are in domeniul educarii opiniei publice, respectiv prin modelarea culturii politice intr-o maniera favorabila in vederea acceptarii regulilor ca legitime;

guvernul poate adapta regulile noilor circumstante, prin amendarea vechilor legi si prmulgarea unora noi, prin administrarea si interpretarea lor astfel incat continutul lor sa fie modificat;

guvernul indeplineste si functia de protectie a regulilor prin anumite actiuni politice luate la nivelul scenei sociale, astfel incat regulile sa-si produca efectele in continuare.

III.     Ordinea in societatea internationala

Mentinerea ordinii in politica mondiala depinde de anumiti factori cauzali, care vor putea asigura o anumita ordine la nivel international, chiar daca statele sunt lipste de orice conceptie privind interesele comune, regulile comune sau institutiile comune - chiar daca statele formeaza deci doar un sistem de state si nu o societate internationala.

Un exemplu este balanta de putere; chiar daca in acest caz lipseste cu desavarsire credinta ca ea serveste interese comune - ea poate asigura limitarea violentei sau punerea la adapost a guvernelor in fata provocarilor vizand suprematia lor locala. In cadrul societatii internationale, la fel ca si in cadrul altor societati, ordinea este consecinta perceperii unor interese comune legate de scopurile elementare ale vietii, a regulilor ce prescriu comportamentul ce asigura atingerea acestor scopuri si a institutiilor ce asigura acestor reguli eficacitate.

Interesele comune

A spune despre un lucru ca este in interesul cuiva inseamna ca acel lucru serveste acelei persoane ca si mijloc in atingerea unui anumit scop pe care-l urmareste. Daca acel lucru serveste sau nu unui atingerii unui anumit scop este o problema de natura obiectiva. Dar faptul ca lucrul respectiv este in interesul cuiva depinde si de ceea ce acesta urmareste.

Astfel, criteriul "interesului national" in sine nu ne furnizeaza un ghid specific pentru a interpreta comportamentul statelor si nu prescrie modul in care ar trebui sa se comporte acel stat - cu exceptia cazului in care care sunt enuntate scopurile concrete si obiectivele pe care le acel stat le urmareste, obiective care privesc securitatea, prosperitatea, obiective de natura ideologica. Dar a spune ca politica externa a unui stat trebuie sa se bazeze pe urmarirea interesului national presupune faptul ca orice pasi ar fi facuti, acestia trebuie sa fie parte a unui plan de actiune rational. O politica avand la baza ideea interesului unui grup de state - in contrast cu ideea interesului national - priveste scopurile urmarite de o alianta sau organizatie internationala careia ii apartine statul in cauza.

Mentinerea ordinii in societatea internationala are ca punct de plecare dezvoltarea intre state a perceptiei unui interes comun privind scopurile elementare ale vietii sociale. Oricat de diferite si contrastante obiective ar avea statele, ele sunt unite in privinta unor anumite interese comune, care le sunt instrumentale in vederea atingerii anumitor scopuri. Perceptia interesului comun al statelor poate izvori din:

teama de o violenta neingradita;

teama datorata instabilitatii acordurilor;

teama privind insecuritatea prirvind independenta si suveranitatea statala.

Originile sale pot fi legate de calculul rational privind dorinta statelor de a accepta o reducere a libertatilor lor, ca o actiune reciproca intreprinsa de toate statele.

Regulile

In societatea internationala - la fel ca si in cazul altor societati - perceptia interesului comun in privinta scopurilor elementare ale vietii nu furnizeaza acel cadru precis cu privire la ce tip de comportament trebuie sa se recurga pentru a atinge acele scopuri; pentru a realiza aceasta este nevoie de reguli. Aceste reguli pot avea statut:

de drept international;

de reguli morale;

de obiceiuri sau practica;

de reguli operationale - regulile de joc, care sunt construite fara un acord formal, sau chiar fara a se recurge la comunicarea verbala.

Este un fenomen des intalnit ca o regula sa fie initial o regula operationala, apoi ca aceasta sa devina obicei, apoi sa se transforme in principiu moral, pentru ca in final sa fie incorporata in textul unei conventii. Este cazul conventiilor privind razboiul, statutul personalului consular si diplomatic si dreptul marii.

Exista trei categorii de reguli care joaca un rol important in mentinerea ordinii internationale:

1) Reguli care prezinta principiul normativ constitutional sau fundamental in politica mondiala. Este principiul care identifica ideea societatii de state - opusa unor idei alternative cum sunt cea a unui imperiu universal, cea a unei comunitati de fiinte umane cosmopolitane, sau cea hobbesiana specifica starii de razboi - ca fiind principiul suprem al organizarii politice a intregii umanitati. Ideea societatii internationale identifica statele componente ca si unitati competente sa indeplineasca sarcini in aceasta societate, inclusiv cele privind sustinerea fortei regulilor de baza.

Ideea societatii internationale identifica relatiile intre state ca fiind desfasurate intre membri ai unei societati legate de reguli comune si angajate fata de institutii comune; ea exclude astfel concepia despre politica mondiala ca fiind o arena aflata in stare de razboi. Statele se autoconsidera cei mai importanti actori pe scena lumii, ele au dreptul de a fi purtatorii de drepturi si obligatii legate de dreptul international; numai ele au dreptul de a intreprinde actiuni menite a pastra aceasta pozitie privilegiata, acest drept avand la baza consimtamantul tuturor statelor.

2) Reguli de coexistenta. Avand in vedere directionarea data de principiul constitutional legate de cine sunt membri societatii internationale, regulile acestea stabilesc care sunt conditiile minime ale coexistentei. Mai intai, ele includ regulile care restrang anvergura violentei in politica mondiala. Aceste reguli cauta sa limiteze legitimitatea recurgerii la forta doar la nivelul statelor, negad dreptul acesta altor actori, limitand violenta la ceea ce numim razboi. Aceste reguli limiteaza cauzele sau scopurile pentru care un stat suveran poate legitim sa inceapa un razboi. Regulile din aceasta categorie cauta sa restranga maniera in care statele pot sa poarte un razboi - prin aceea ca razboiul trebuie purtat in functie de scopurile urmarite, prin crutarea non-combatantilor, si neangajand mai multa violenta decat este necesara; mai mult, regulile cauta sa restranga aria geografica a razboiului, stabilind drepturile si obligatiile statelor neutre si combatante, in relatiile dintre ele.

Un alt complex de reguli de coexistenta sunt cele ce prescriu comportamentul potrivit ce asigura indeplinirea obligatiilor asumate prin acorduri. Regula de baza aici este cunoscuta sub numele de pacta sunt servanda, fiind considerata totodata si primul prncipiu al dreptului natiunilor.

Regulile de coexistenta includ si cele ce prescriu comportamentul ce priveste stabitatea controlului si jurisdictiei fiecarui stat asupra teritoriului si populatiei sale. Miezul acestei reguli este principiul ca fiecare stat accepta sa respecte suveranitatea (jurisdictia suprema) a fiecarui stat peste domeniile si cetatenii sai, in schimbul recunoasterii de catre acestia a acelorasi drepturi pentru acel stat. Ca si o consecinta, statele cad de acord sa nu intervina abuziv in afacerile interne ale altor state.

3) Reguli ce privesc reglementarea cooperarii intre state. Sunt incluse nu numai regulile ce faciliteaza cooperarea in domeniile politice si strategice, ci si cele de natura sociala si economica. Secolul al XX-lea este plin de exemple de cooperare intreprinsa de catre statele lumii in domenii precum cel economic, social, de mediu sau in domeniul comunicatiilor internationale.

Dar aceste reguli prescriu comportamentul potrivit nu pentru atingerea scopurilor elementare sau primare in viata internationala, ci pentru realizarea unor scopuri mult mai avansate (scopuri secundare) urmarite de societatea internationala si in cazul carora s-a ajuns la consens cu privire la obiectivele urmarite, obiective care depasesc cadrul coexistentei.

Toate aceste reguli furnizeaza mijloacele prin care societatea internationala se misca de la perceptia vaga a intereselor comune spre o conceptie clara a tipului de comportament pe care realizarea acestor interese o impune

Institutiile

In societatea internationala membri insasi - statele suverane - sunt principalii responsabili in indeplinirea functiilor ce fac ca regulile sa fie efectiv aplicabile. Si fac aceasta in lipsa unui guvern suprem (mondial) care sa asigure indeplinirea acestor functii. Astfel statele in sine sunt principalele institutii ale societatii de state.

Statele intreprind functia constructiei de reguli, legiferand si consimptind sa se conformeze unor reguli specifice.

Statele comunica regulile prin vocea lor oficiala, afirmand ca respecta principiul legal al suveranitatii statelor, principiul moral al auto-determinarii nationale sau regula operationala privind ne-interferenta marilor puteri in sferele de influenta a altor mari puteri. Dar statele comunica regulile si prin actiunile lor, indicand faptul ca accepta sau refuza sa accepte validitatea unui anumite reguli. Dar cum statele sunt cele care publica regulile, publicarea poate fi distorsionata, in favoarea intereselor specifice ale acelui stat (sau chiar ale altor state).

Statele administreaza regulile societatii internationale; ca actiune executiva auxiliara a regulilor, aceasta administrare este facuta direct de catre state (cand sunt depozitarele unui anumit tratat, sau garantii unui acord de neutralitate, sau arbitri intr-o disputa) sau de catre organizatiile intrenationale (posta, transporturile, comunicatiile).

Fiecare stat interpreteaza intr-o maniera proprie regulile legale, morale sau operationale. Statele se bazeaza in aceasta actiune pe sfaturile venite din partea propriilor consilieri juridici.

Promulgarea si executarea regulilor, in lipsa unei autoritati centrale, este asigurata de catre state, care pot recurge chiar la actiuni de forta pentru a-si proteja drepturile lor, dar societatea internationala poate sa vada aceste actiuni intr-o maniera total diferita de cea a statului care le intreprinde.

Statele intreprind actiunea de legitimizare a regulilor, promovand acceptarea lor ca fiind valoroase pentru ele, precum si prin recurgand la persuasiune si propaganda pentru a mobiliza opinia publica mondiala in sprijinul actiunilor lor. Sustinerea regulilor promovate de catre un anumit stat de catre organizatiile internationale asigura vizibilitate si promovare pentru regulile respective.

Statele intreprind actiuni privind modificarea sau adaptarea regulilor operationale, morale sau legale la circumstantele care se schimba, dar fac acest lucru in absenta unei autoritati legislative universale, care sa fie capabila sa abroge vechile reguli sau sa promulge unele noi si fara ca sa existe un consens cu privire la modul in care aceste reguli sa fie schimbate (si nici daca este oportuna sau nu o asemenea actiune).

Statele indeplinesc sarcina de protectie a regulilor; protectia regulilor cuprinde actele diplomatiei si razboiului prin care statele cauta sa pastreze o balanta a puterii in sistemul international, prin care cauta sa se acomodeze sau sa limiteze conflictele ideologice, sau prin care se cauta limitarea si controlul armamentelor si a fortelor armate.