Structurile NATO

Structurile NATO

Pentru a-si putea indeplini rolul sau fundamental de aparare a libertaii si securitaii statelor membre, NATO este dotat cu o dubla structura - militara si civila -, intre cele doua "componente" existand o stransa cooperare.

Structura civila

Consiliul Atlanticului de Nord (NAC) este organul decisional al Organizaiei si singurul sau organ a carui existena este expres afirmata de Tratatul de la Washington. Fiecare ara membra este reprezentata in Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador sau un reprezentant permanent, asistat de o delegaie naionala alcatuita din consilieri si funcionari care participa la reuniunile diferitelor comitete ale NATO. Deciziile Consiliului se adopta prin consens si reprezinta voina colectiva a statelor membre. In mod normal, membrii Consiliului se reunesc o data pe saptamana, iar lucrarile sale sunt prezidate de secretarul general al NATO (sau de adjunctul acestuia). Sediul NAC se afla la Bruxelles (ca si cartierul general al Organizaiei).

Activitatea Consiliului Atlanticului de Nord si a comitetelor sale (Tratatul confera Consiliului dreptul de a crea organe subsidiare) este susinuta de un secretariat internaional. Acesta

este format din cetaeni ai statelor membre, care sunt fie recrutai in mod direct de organizaie, fie detasai de guvernele naionale pentru trei-patru ani. Membrii Secretariatului Internaional se subordoneaza secretarului general al Alianei si servesc interesele acesteia pe toata durata mandatului lor. Secretariatul Internaional are in compunere: Biroul Secretarului General, departamentele operative[1], Biroul Administrativ si Biroul Inspectorului Financiar. In fruntea fiecarui departament se

gaseste un secretar general-adjunct.

Secretarul general este insarcinat sa promoveze si sa conduca procesul de consultari si luare a deciziilor in cadrul Alianei. El isi asuma si funcia de presedinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Comitetului pentru Planificarea Apararii si Comitetului pentru Planificarea Nucleara. Misiunea secretarului general include si posibilitatea ca acesta sa ceara dezbaterea anumitor teme, in vederea adoptarii unei decizii. De asemenea, el este abilitat sa-si foloseasca bunele oficii in caz de diferende intre arile membre. El este insarcinat si cu conducerea Secretariatului Internaional si este principalul purtator de cuvant al Alianei in relaiile cu guvernele si cu mass-media.

Structura militara

Comitetul Militar este alcatuit din ofieri superiori din arile membre detasai la sediul din Bruxelles al Alianei. Rolul sau vizeaza, in principal, consiliere si recomandari (adresate autoritailor politice ale NATO) in domeniul militar. De asemenea, el contribuie la elaborarea conceptelor strategice generale ale Alianei. Comitetul Militar se intruneste saptamanal (Consiliul Atlanticului de Nord se reuneste in fiecare miercuri, iar reprezentanii Comitetului Militar se intalnesc joia, pentru a putea aplica in cel

mai scurt timp deciziile acestuia). Presedintele Comitetului Militar este ales de sefii de stat

major si are un mandat de trei ani.

Statul Major Militar Internaional sprijina activitatea Comitetului Militar; aceasta structura este alcatuita din personalul military detasat de fiecare stat membru si din personal administrativ civil. In fruntea sa se afla un director cu rang de general cu trei stele, numit de catre arile membre la propunerea Comitetului Militar. In subordinea acestuia se afla cei doi comandani strategici -

comandantul suprem al Forelor Aliate din Europa (SACEUR), cu sediul la Shape, in Belgia, si comandantul suprem al Forelor Aliate din zona Atlanticului (SACLANT), cu sediul la Norfolk, in SUA -, precum si Grupul de Planificare Regionala Canada SUA

(CUSRPG), cu sediul la Arlington, in SUA.

Adunarea Atlanticului de Nord (NAA)

Importana pe care Aliana o acorda dialogului politic intre reprezentanii direci ai cetaenilor din statele membre s-a concretizat prin constituirea, in 1995, a Adunarii Parlamentare (iniial denumita Adunarea Nord-Atlantica). Membrii Adunarii sunt numii de catre si din randul parlamentelor statelor membre, urmand procedurile naionale si in funcie de ponderea pe care partidul politic din care fac parte o are in parlamentul respectiv. Misiunea principala a Adunarii vizeaza dezbateri pe teme de interes comun si apropierea diferitelor opinii exprimate in cadrul acestei instituii. NAA se reuneste in sesiune plenara de doua ori pe an in

capitala unei ari membre, la invitaia parlamentului acesteia. Adunarea Atlanticului de Nord este structurata in cinci comisii: Comisia politica, Comisia de aparare si securitate, Comisia economica, Comisia stiinifica si tehnica si Comisia pentru probleme civile. Iniiativa Rose-Roth[2], lansata in 1990, asigura coordonarea relaiilor Adunarii Atlanticului de Nord cu structurile parlamentare ale statelor din Europa Centrala si de Est. Aceasta Iniiativa a cunoscut trei dimensiuni: participarea cat mai activa a parlamentelor din spaiul central si est-european la intrunirile Adunarii, susinerea unor seminarii Rose - Roth pe teme de interes

comun pentru ambele pari, sprijinul acordat formarii profesionale a personalului care lucreaza pe langa parlamente. Rolul Adunarii Atlanticului de Nord in elaborarea politicii Alianei Nord-Atlantice, desi indirect (Adunarea este independenta in raport cu Aliana), este indiscutabil, recomandarile si rezoluiile sale fiind transmise guvernelor si parlamentelor naionale, precum si Secretariatului General al NATO.