MIGRATIA EXTERNA - O FORMA DE EXPORT DE CAPITAL UMAN
Romania, ca tara membra a UE prin
migratia externa exporta capital uman, mai mult sau mai putin gratuit. Costul
aferent este in crestere, fiind doar partial compensat de beneficiile
potentiale economice si sociale :
emigratia determina o pierdere finala,
totala, beneficiile complementare fiind greu de estimat, se manifesta cu un
anumit decalaj in timp sau nu apar deloc ;
migratia pentru munca poate fi
considerata ca un export partial si temporar, asociat cu beneficii potentiale
relativ mai certe. Prin castigurile individuale care se transfera in tara
familiei si consumul acestora pe piata interna de bunuri si servicii se sustine
cererea interna si intr-o anumita masura si productia nationala.
Castigurile,respectiv pierderile ii afecteaza deopotriva
pe toti cei implicati,insa in proportii diferite .
In esenta acestea constau in urmatoarele:
a)pentru tara
de origine, de plecare, indiferent de forma de migrare externa, exportul de
capital uman, de forta de munca in care s-au facut investitii importante
reprezinta o pierdere de valoare adaugata care s-ar fi putut realiza in tara,
sursa pentru cresterea economica durabila. Dar, daca cercetam ratiunile pentru
care migrarea externa pentru munca ia avant, atunci concluzia se nuanteaza.
Daca cererea pietei nu sustine
crearea de oportunitati/locuri de munca pentru forta de munca disponibila,
atunci acesta se orienteaza catre zonele din afara spatiului national ceea ce
alimenteaza exodul creierelor si al fortei de munca.
b)pentru tara
gazda, de destinatie, efectele sunt de regula net favorabile. Ele se manifesta,
inainte de toate, pe piata muncii prin:
contributia la reducerea
deficitului de forta de munca, fie in profesii de inalta calificare, fie pentru
forta de munca strict specializata, fie cu calificare redusa sau necalificata
in locuri de munca pentru care forta de munca autohtona manifesta
reticente ; in orice situatie costurile aferente sunt incomparabil mai
reduse.
atenuarea procesului de
imbatranire demografica si a tensiunilor create pe pietele muncii sau la nivel
bugetar (lucratorii migranti sunt de regula tineri, 18 - 40 ani, cu potential
de munca ridicat);
contributii la cresterea
productiei, inclusiv a exportului tarilor de "adoptie", uneori, chiar in tarile
lor de origine.
c) pentru lucrator si familia lui, de asemenea
efectele sunt diverse; dar apreciem ca soldul este pozitiv.
Cele mai semnificative castiguri
constau in:
la sporirea avutiei nationale
si/sau la crearea unor noi locuri de munca. In ultimii aniobtinerea unui venit
care asigura reproductia fortei de munca a lucratorului si a familiei sale,
venit pe care in tara nu l-ar fi obtinut, datorita nivelului comparativ mult
mai redus al salariilor in Romania pentru acelasi gen de activitate;
sporeste capacitatea de
economisire si investitii, fie in bunuri de folosinta indelungata (locuinta,
inzestrare electronica, masini agricole etc.), fie pentru lansarea in afaceri
pe cont propriu. Oricum prin asemenea investitii contribuie, valoarea totala a
transferurilor banesti a crescut, transferurile de valuta (inclusiv a celor
care muncesc in strainatate) au depasit investitiile directe de capital strain;
castiguri in plan profesional si
al culturii muncii - de cunostinte, deprinderi, comportamente, disciplina a muncii,
securitate a muncii, participare. La acesta se adauga un spor calitativ in
planul relatiilor inter-umane, spirit civic, implicare in viata comunitatii,
etc.
Pierderile la nivel de individ
sunt atat de natura economica, cat mai ales sociala:
discriminare de tratament,
comparativ cu forta de munca autohtona sau chiar a altor lucratori migranti;
riscul de nerespectare din partea
angajatorului a contractului de munca incheiat. Cazurile de acest gen au
determinat reactii, inclusiv din partea tarilor de destinatie sindicatele
italiene si cele spaniole, de exemplu, s-au angajat - pe baza unui protocol
semnat cu cele din Romania - sa apere si drepturile lucratorilor migranti
proveniti din Romania;
tensiuni in relatiile cu forta de
munca autohtona putand ajunge uneori pana la conflict;
dificultati de acomodare si ca
atare eficienta redusa in munca, ceea ce poate conduce la nemultumiri si de o
parte si de alta;
protectie sociala mai redusa sau
necorespunzatoare, concretizate in securitate si conditii de munca nu totdeauna
satisfacatoare, oricum sub cele promise la interviul de selectie si angajare.