Marketingul politic

Marketingul politic

Multiplicarea domeniilor de cercetare reprezinta o trasatura a secolului XX, in intreaga lume, iar in cazul Romaniei, caderea regimului totalitar a dus la o revigorare a vietii politice, la o reconstruire a clasei politice si a unui sistem parlamentar care sa se ralieze situatiei Europei democratice. Acest lucru a presupus modernizarea terminologiei politice prin imprumutarea si adaptarea unor expresii din domenii si lexicuri internationale. Asadar, "specializarea stiintifica antreneaza fragmentarea disciplinelor in subdiscipline; aceasta specializare, atingand limitele sale naturale, determina cercetatorul care inoveaza sa recombine fragmentele in domenii hibride [], prin difuzia conceptelor, imprumutul de metode, impactul noilor tehnologii, influenta teoriilor s.a."

Din punct de vedere etimologic, termenul "marketing" provine de la verbul din limba engleza "to market", ce se afla in stransa conexiune cu desfasurarea actiunilor de piata. In sens restrans, marketingul este un proces prin care se doreste vanzarea optima a ceea ce s-a produs. Definitiile moderne, insa, caracterizeaza marketingul ca un proces complex, economic, dar si social, acordand o mare atentie consumatorului. C. Florescu definea aceasta stiinta astfel: "o conceptie moderna in orientarea structurilor intreprinderilor, concretizata intr-un ansamblu coerent de activitati practice, programate si organizate prin utilizarea unor metode si tehnici stiintifice."[2]

Definitia elaborata de Chartered Institute of Marketing - "proces managerial responsabil cu identificarea, anticiparea si satisfacerea profitabila a necesitatilor clientilor" - poate fi luata in considerare cu real succes in domeniul marketingului politic.

Numarul mare de interpretari l-a facut pe V.P.Buell sa identifice "atatea definitii ale marketingului, cate carti sunt pe acest subiect". Una dintre cele oferite de autor fiind : "ansamblul de tehnici prin care se urmareste organizarea si desfasurarea activitatii economice, conform careia oferta trebuie sa fie orientata in functie de consum, adaptata mereu la schimbari si sincronizata cu cererea prezenta si de perspectiva".[3] Tot acest autor, in anul 1984, a realizat o tipologie a marketingului in functie de activitati: in domeniul economic, se adreseaza ramurilor care produc bunuri si servicii pentru satisfacerea consumatorului, dar care aduc si beneficii producatorului; in domeniul nelucrativ, se deruleaza in ramuri care elaboreaza idei, cu scopul de a determina anumite comportamente(este vorba despre marketingul social si politic).

Aparut initial in sfera economica, marketingul a cunoscut in perioada postbelica o dezvoltare extensiva, atingand numeroase alte domenii de activitate. Ph. Kotler lanseaza in anul 1982, ideea generalizarii marketingului in toate domeniile de activitate, cuprinzand atat activitati economice cat si neeconomice.

E deja obisnuit sa se afirme ca, in prezent, candidatii la functii politice sunt vanduti electoratului precum detergentul sau ciocolata. Exista ceva adevar in aceasta afirmatie, mai ales daca ne gandim la originea conceptului de marketing politic. Atat fabricantii de produse comerciale, cat si politicienii se implica in dezvoltarea unor campanii de presa, pentru a ne convinge sa actionam asa cum doresc ei. Atat fabricantii comerciali, cat si politicienii cauta sa se faca cunoscuti si folosesc diferentierea, asocierea, participarea publicului si repetitia pentru a-si transmite mesajele. Si politicienii si fabricantii comerciali se bazeaza pe campanii coordonate de persoane ce emit o multime de mesaje - sau un singur mesaj catre mai multe mijloace de comunicare a informatiei - pe parcursul unei lungi perioade de timp, cu scopul de a atinge un obiectiv specific. Dar politicienii nu sunt ciocolata sau detergent. Campaniile la produse si campaniile politicienilor au functii, valori, regulamente si finantare complet diferite. "Daca    intelegem marketingul politic drept o simpla varianta a marketingului comercial riscam sa ii pierdem din vedere originalitatea si autonomia.[] Practicienii marketingului politic se deosebesc de practicienii marketingului comercial, produsul pe care acestia il propun, neoferind o recompensa nemijlocita publicului tinta.[] Marketingul politic este metoda globala de organizare, prezentare, promovare a informatiei si a resurselor, pe o piata simbolica, in care oferta si cererea nu se echilibreaza de la sine.[] Informatia politica este una dintre resursele cele mai importante folosite de marketingul politic, iar eticheta este incarcatura simbolica, imaginea care identifica, da valoare si reprezinta produsul. " , afirma Andrei Stoiciu.

Imaginea unui produs poate fi creata mult mai usor decat imaginea unui politician. Dificultatea 'facatorilor' de imagine este ca, in cazul politicianului, acesta aduce, o data cu propria sa candidatura, un trecut documentabil si, in consecinta, vulnerabil. De multe ori, campania incearca sa se foloseasca de acest trecut, scotand in evidenta faptul ca experienta l-a pregatit pe candidat pentru a fi apt pentru functia ravnita. Dar trecutul poate fi si un obstacol. Un politician care nu are experienta unor alegeri precedente poate incerca sa transforme aceasta lipsa de experienta intr-un atu, pentru a-si crea o imagine de "persoana venita din afara", dar lipsa de experienta nu poate fi in nici un caz fabricata. Dimpotriva, daca produsul nu pare sa fie pe placul potentialilor cumparatori, fabricantul comercial poate constata acest lucru in timpul testarii produsului si poate reconstrui din temelii respectivul produs. Spre deosebire de politician, produsul poate fi imbunatatit mult mai usor, o data si inca o data.

O campanie politica seamana mai mult cu o campanie la un produs de sezon, precum ornamentele de Craciun, insa niciodata, produsul politic nu trebuie vandut la solduri, precum cel comercial, aflat in extra-sezon.