Noul Concept Strategic al NATO: O perspectiva parlamentara

Noul Concept Strategic al NATO: O perspectiva parlamentara

Mediul strategic si Alianta insasi s-au schimbat mult dupa ce actualul Concept Strategic a fost adoptat cu zece ani in urma. Jan Petersen crede ca legaturile NATO cu dezvoltarea, elementele sale ne-militare si domeniile pe care le acopera ar trebui clarificate.

In 1999, terorismul de abia a fost mentionat, NATO nici macar nu se gandise la vreo misiune in afara ariei sale traditionale atat de ambitioasa precum cea din Afganistan, iar procesul nostru de extindere se afla doar la inceput. Dar in 2001, Alianta a invocat Articolul 5 pentru prima data, in raspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie. In 2003, ea se angajase deja in cea mai dificila operatie a sa in afara ariei traditionale, in Afganistan. NATO a mers mai departe, prin primirea a zece noi membri si crearea de noi structuri, parteneriate si initiative, precum Consiliul NATO-Rusia. NATO pastreaza o "usa deschisa" pentru noi membri si parteneri, iar relatiile sale cu vecinii si alte organizatii internationale evolueaza in continuare.

NATO este o alianta a democratiilor, iar parlamentele si membrii acestora reprezinta, in primul rand, canale de comunicare intre cetatenii tarilor membre NATO si conducerea Aliantei. Parlamentarii sunt cei care trebuie deseori sa explice electoratului lor de ce resursele limitate aflate la dispozitie sunt alocate pentru securitate si de ce este asa important sa se riste viata militarilor in operatii desfasurate la mari distante.

Din aceste motive, cred ca noul Concept Strategic ar trebui sa abordeze unele dintre aspectele care ii preocupa pe parlamentarii din tarile NATO. Adunarea Parlamentara NATO isi elaboreaza comentariile privind noul Concept Strategic, iar eu am privilegiul de a fi Raportorul Special pentru acest proiect.

Noul Concept Strategic va constitui un document fundamental, care va oferi Aliantei liniile directoare. Totusi, in acelasi timp, acesta trebuie sa fie usor de citit si sa prezinte, intr-un limbaj ne-echivoc, valorile Aliantei, precum si amenintarile carora trebuie sa le facem fata.

De asemenea, el trebuie sa faca primii pasi in dezvoltarea conceptelor care vor permite Aliantei sa devina o organizatie mai flexibila, mai capabila sa raspunda la provocarile emergente. Comentariile mele de aici nu reflecta in mod necesar opiniile tuturor membrilor Adunarii, dar cred ca multi, daca nu chiar cei mai multi, dintre colegii mei le vor impartasi.

Nu le putem cere cetatenilor nostri sa sprijine misiunile Aliantei daca nu clarificam care este ratiunea existentei NATO. Datoram acest lucru opiniei publice si, in special, institutiilor noastre militare nationale, pentru ca trebuie sa spunem clar care sunt provocarile cu care ne confruntam si modul in care intentionam sa micsoram riscul presupus de acestea.

Orice analiza a literaturii de specialitate privind afacerile strategice va evidentia o gama larga de aspecte care se afla in sfera securitatii. Aceasta cuprinde preocuparile in domeniul mediului, terorismul, proliferarea, securitatea informatiilor, securitatea energetica si altele.

Noul Concept Strategic ar trebui sa confirme existenta unei legaturi stranse intre securitate si dezvoltare si sa traga concluziile necesare privind planificarea si dislocarea fortelor armate ale Aliantei.

Se manifesta, de asemenea, un consens solid in privinta faptului ca nu exista solutii pur militare la provocarile strategice cu care ne confruntam. Observam acest lucru in Afganistan, unde aspectele militare reprezinta o componenta necesara, dar nu suficienta, a unei solutii cuprinzatoare.

Noul Concept Strategic ar trebui sa confirme existenta unei legaturi stranse intre securitate si dezvoltare si sa traga concluziile necesare privind planificarea si dislocarea fortelor armate ale Aliantei. Aceasta legatura solicita cea mai stransa cooperare posibila intre autoritatile politice si militare, pentru planificarea si executia misiunilor desfasurate la mari distante. De asemenea, ea presupune incurajarea unor contacte mai stranse si a implicarii organizatiilor ne-guvernamentale.

Totusi, in ultima instanta, NATO reprezinta o alianta politica si militara. Ar trebui sa analizam cu atentie rolul pe care NATO ar trebui sa-l joace in abordarea provocarilor specifice. De exemplu, terorismul international constituie o preocupare majora de securitate - in special in ceea ce priveste potentialul pentru o combinatie intre organizatiile extremiste si armele de distrugere in masa. Totusi, nu este clar daca NATO este organizatia potrivita pentru a aborda aceasta amenintare.

Dar, ca o alianta a democratiilor, ar trebui sa fim hotarati sa declaram deschis ca ne vom proteja cetatenii impotriva celor care se opun cu violenta principiilor si valorilor societatilor noastre. Ar trebui, de asemenea, sa folosim NATO ca pe un forum pentru schimbul de informatii si coordonarea raspunsului in cazul producerii unui atac.

Este usor sa enumeram toate provocarile care pot avea un impact asupra securitatii noastre mutuale. Nu este usor, totusi, sa determinam domeniile esentiale in care NATO ar trebui sa joace un rol semnificativ.

Dar noul Concept Strategic trebuie sa o faca.

Daca definim orice drept o provocare de securitate pe care NATO ar trebui sa o abordeze, riscam sa nu asiguram decat prea putine resurse ale Aliantei pentru o gama larga de aspecte. Spre deosebire de resurse, provocarile de securitate pot fi nelimitate.

Un domeniu in care nu ar trebui sa existe niciun fel de divergente este cel al dezvoltarii capabilitatilor militare pentru misiunile pe care trebuie sa le desfasuram ca o alianta

Toti parlamentarii cunosc, de asemenea, limitele in privinta resurselor. De aceea, concentrarea atentiei NATO asupra lucrurilor pe care aceasta organizatie poate sa le faca bine - planificarea, instruirea si desfasurarea operatiilor militare, precum si indeplinirea misiunilor umanitare si a celor de raspuns in cazul urgentelor civile - va reprezenta o sarcina importanta a noului Concept Strategic.

Trebuie sa intelegem ca NATO nu poate sa satisfaca cerintele tuturor, dar ca poate servi, mai curand, ca o importanta piesa de baza.

Un domeniu in care nu ar trebui sa existe niciun fel de divergente este cel al dezvoltarii capabilitatilor militare pentru misiunile pe care trebuie sa le desfasuram ca o alianta.

Unii analisti sustin ca exista o legatura intre apararea teritoriului si capabilitatea expeditionara. Totusi, abordarea potrivit careia a fi pregatiti sa descurajam folosirea fortei militare in Europa si a fi pregatiti sa gestionam provocarile de securitate in diferite locuri aflate la mari distante reprezinta doua misiuni aflate in competitie una cu cealalta nu este, in mod necesar, una corecta.

Consiliul Nord Atlantic si Comitetul Militar sunt entitati separate, dar o fuzionare ar putea eficientiza in mod considerabil procesul decizional.

Indiferent daca fortele noastre sunt dislocate la 100 sau 5.000 de kilometri de bazele lor, acestea au nevoie de cele mai eficiente comunicatii, cea mai eficienta supraveghere si cel mai eficient echipament. Ele trebuie sa aiba capacitatea de a se deplasa rapid si trebuie sa fie protejate impotriva focului inamic. Si, probabil, cel mai important, acestora trebuie sa li se asigure instruirea necesara pentru a putea actiona in mod corespunzator, intr-o gama larga de situatii posibile.

Ar trebui, de asemenea, sa analizam posibilitatea de a face structurile de decizie ale NATO mai flexibile si mai bine pregatite sa raspunda in diferite situatii. Consiliul Nord Atlantic si Comitetul Militar sunt entitati separate, dar o fuzionare ar putea eficientiza in mod considerabil procesul decizional.

In acelasi timp, consensul se afla in centrul procesului decizional al Aliantei si trebuie sa ramana elementul fundamental al modului in care aceasta ia deciziile importante. Dar este consensul necesar la toate nivelurile si am putea oare sa fim avantajati de un proces alternativ in cazul unor aspecte mai putin importante? Acest aspect nu poate decat sa devina mai evident pe masura dezvoltarii Aliantei si pe masura ce interactiunea noastra cu alti actori internationali, precum Uniunea Europeana si Organizatia Natiunilor Unite, creste.

Extinderea Aliantei trebuie, de asemenea, analizata. In viitorul apropiat vor adera doi noi membri: Albania si Croatia. La Summit-ul de la Bucuresti am declarat, in mod unanim, ca Georgia si Ucraina vor adera in viitor. Adunarea Parlamentara a NATO sprijina puternic o extindere rapida si ampla a Aliantei.

Cheia longevitatii Aliantei este exact faptul ca ea s-a dovedit o organizatie adaptabila, care isi mentine relevanta.

Cu toate acestea, ne vom confrunta curand cu faptul ca NATO are niste limite stabilite in tratatul sau. Articolul 10 stipuleaza clar ca orice stat european poate adera la Alianta, dar exista din ce in ce mai putine tari europene care nu sunt membre NATO. La un moment dat, va trebui sa decidem daca aceasta limita de natura geografica mai este corespunzatoare si, daca raspunsul va fi negativ, ce implicatii are acest lucru pentru viitorul Aliantei.

Mediul strategic s-a modificat intr-o masura impresionanta. Este acum timpul pentru un nou Concept Strategic.

Cheia longevitatii Aliantei este exact faptul ca ea s-a dovedit o organizatie adaptabila, care isi mentine relevanta. Pentru a ne asigura ca acest lucru ramane valabil, un nou Concept Strategic trebuie sa stabileasca in mod clar scopul existentei Aliantei si sa-i ofere acesteia liniile directoare necesare pentru deceniile urmatoare.

Jan Petersen este unul dintre fostii ministri de externe ai Norvegiei si este in prezent Raportorul Special pentru contributia Adunarii Parlamentare a NATO la Conceptul Strategic.