Organizatia Maritima Internationala (International Maritime Organization )

Organizatia Maritima Internationala (International Maritime Organization[i]

Organizatia Maritima Internationala (OMI) a fost creata in urma Conferintei Maritime a Natiunilor Unite de la Geneva din anul 1958, ocazie cu care a fost elaborata si Constitutia acesteia. In 1948 o conferinta internationala ce a avut loc la Geneva a adoptat o conventie care stabilea in mod formal infiintarea OIM, al carei nume original a fost pana in 1982 Organizatia Consultativa Interguvernamentala Maritima Internationala.

Conventia OIM a intrat in vigoare in 1958, iar noua organizatie s-a intrunit pentru prima data in anul urmator.

OMI isi are sediul la Londra si are 167 de membri.

Obiectivele OMI pot fi contrase intr-o singura fraza: "siguranta navigatiei si oceane nepoluate".

Organizatia este o institutie specializata ONU responsabila pentru implementarea sigurantei maritime si prevenirea poluarii de orice natura de catre nave.

In 1999, Adunarea Organizatiei, cu prilejul celei de a XXI sesiuni a adoptat prin rezolutia A.900(21) urmatoarele obiective:

luarea de masuri pentru implementarea unei politici active, astfel incat comertul maritim sa nu afecteze siguranta navelor si a mediului;

implementarea regulilor si standardelor OMI in domeniul maritim;

punerea in aplicarea a normelor privind transportul materialelor nucleare, securitatea containerelor, a navelor de pescuit, facilitarea traficului international maritim, terorismul pe mare, pirateria si jaful armat, traficul de droguri etc.

elaborarea de programe in vederea cooperarii tehnice intre statele membre.

In realizarea acestor obiective OMI pregateste conventii internationale, recomandari, coduri de conduita etc.

Printre conventiile internationale elaborate in indeplinirea obiectivelor enuntate enumeram pe cele privind incarcatura vaselor, responsabilitatea civila in domeniul transportului maritim de materii nucleare, prevenirea abordajelor in largul marii, reprimarea actelor ilicite impotriva navigatiei maritime etc.

Structura Organizatia Maritima Internationala consta in existenta urmatoarelor organe principale direct raspunzatoare de modul de indeplinire a obiectivelor asumate prin actul constitutiv si modificarile aduse acestuia: Adunarea, Consiliul, Secretariatul si 4 Comitete principale.

Adunarea este organul principal al OMI si este alcatuita din reprezentantii tuturor statelor membre. Se reuneste o data la doi ani in sesiuni ordinare si in sesiuni extraordinare ori de cate ori este necesar. Adunarea aproba programele OMI, voteaza bugetul si stabileste aranjamentele financiare ale organizatiei. De asemenea, Adunarea alege membrii Consiliului.

Consiliul este organul executiv al organizatiei si este ales de catre Adunare pentru o perioada de doi ani. Consiliul supervizeaza intreaga activitate a Organizatiei, intre sesiuni indeplinind toate functiile Adunarii, cu exceptia celei privind adresarea de recomandari guvernelor cu privire la securitatea maritima si prevenirea poluarii, functie rezervata exclusiv acesteia prin articolul 15(j) din Conventie. De asemenea, Consiliul coordoneaza activitatea organelor OMI, pregateste programele si bugetul si le supune spre aprobare Adunarii, primeste rapoartele si propunerile Comitetelor si altor organe si le prezinta Adunarii si statelor membre, reprezinta Organizatia in raporturile cu alte institutii.

Conventia OMI stabileste ca in alegerea membrilor Consiliului, Adunarea va avea in considerare urmatorul criteriu: 8 state cu cel mai mare interes in promovarea serviciilor maritime internationale; 8 state cu cel mai mare interes in promovarea comertului international maritim si 16 state altele decat cele enuntate anterior alese in baza principiului reprezentarii geografice echitabile.

Secretariatul este condus de un secretar general si indeplineste activitatile cu caracter administrativ ale OMI.

Cele 4 Comitete principale sunt: Comitetul pentru siguranta maritima, Comitetul pentru protectia mediului marin, Comitetul pentru probleme juridice si Comitetul pentru cooperare tehnica. Acestora li se alatura o serie de subcomitete.

Bugetul organizatiei consta in contributiile statelor membre, contributie stabilita in baza unei formule diferite de cele folosite de alte agentii ONU si anume, tonajul flotei comerciale.