Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization )

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization[i])

Constitutia UNESCO a fost semnata cu ocazia Conferintei de la Londra la 16 noiembrie 1945 de catre 37 de state si a intrat in vigoare la 4 noiembrie 1946 dupa ce a fost ratificata de 20 de state.

Cu aceasta ocazie guvernele au declarat in mod solemn ca: "Cum mintea omului a creat razboaiele, tot mintea umana trebuie sa construiasca si apararea pacii. O pace bazata exclusiv pe aranjamentele politice si economice ale guvernelor nu va fi o pace care sa asigure securitatea tuturor (.) si pacea trebuie construita pe solidaritatea intelectuala si morala a omenirii".

Guvernele au semnat constitutia organizatiei crezand "in egalitatea oportunitatilor de educatie pentru toti (.) si libera circulatie a ideilor si informatiilor".

Obiectivul principal UNESCO a fost definit ca fiind acela de a contribui la pacea si securitatea internationala prin promovarea colaborarii intre state prin intermediul educatiei, stiintei si culturii in vederea respectarii justitiei, regulilor de drept, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului fara discriminare de rasa, sex, limba sau religie asa cum au fost ele afirmate in Carta ONU.

Principalele predecesoare ale UNESCO au fost: Comitetul International pentru cooperare intelectuala,      Institutul international pentru cooperare intelectuala si Biroul international pentru educatie.

UNESCO asemeni ONU s-a nascut din cenusa celui de al Doilea Razboi Mondial, fapt reflectat si de componenta statelor fondatoare, isi are sediul la Paris si are 188 de membri.

In vederea indeplinirii mandatului sau, UNESCO indeplineste cinci functii principale: studii prospective pentru forme de educatie, stiinta, cultura si comunicatie intr-o lume a viitorului; dezvoltarea si transferul de cunostinte prin intermediul activitatilor de cercetare, training si invatamant; pregatirea si adoptarea de instrumente internationale si recomandari in vederea implementarii de standarde in aceste domenii; sustinerea statelor membre in dezvoltarea politicilor lor si proiectelor sub forma de cooperare tehnica; schimbul de informatii de specialitate.

Principalele domenii de activitate ale organizatiei sunt invatamantul, stiinta, cultura si comunicatiile. Astfel, in domeniul invatamantului, UNESCO a lansat programe de alfabetizare, de pregatire a educatorilor si administratorilor procesului de invatamant, a creat un sistem propriu de burse, formuleaza politici educationale si incurajeaza proiectele de finantare a institutiilor de invatamant; in domeniul stiintei a lansat programe care privesc stiintele naturii (omul si biosfera, oceanografia, hidrologia si geologia) si stiintele sociale prin promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a valorilor democratiei; in domeniul culturii sprijina statele membre in crearea de programe pentru protejarea si pastrarea monumentelor culturale si istorice cu tot ceea ce contin ele; iar in domeniul comunicatiei sustine circulatia libera a informatiilor si ideilor prin orice mijloace, atat in interiorul, cat si in exteriorul statelor membre, sustine principiile libertatii si independentei presei, pluralismul si diversitatea mijloacelor de informare.

Din punct de vedere institutional, UNESCO are in structura sa urmatoarele organe: Conferinta generala, Consiliul executiv si Secretariatul.

Conferinta generala este alcatuita din reprezentantii tuturor statelor membre, ai statelor asociate, observatori ai statelor nemembre si ai organizatiilor internationale interguvernamentale si neguvernamentale, intrunindu-se o data la doi ani in sesiuni ordinare. Principalele functii ale Conferintei privesc determinarea politicilor si liniilor principale de activitate ale organizatiei, precum: discutarea tuturor problemelor care tin de politica generala UNESCO si, ocazional concentrandu-si atentia asupra unor anumite teme majore, adopta bugetul pentru urmatorii doi ani, alege membrii Consiliului executiv, numeste o data la patru ani Directorul general si adopta Strategia pe termen mediu a organizatiei

Consiliul executiv este compus din 58 de membri alesi de Conferinta dintre reprezentantii desemnati de statele membre. Componenta Consiliului se modifica la fiecare doi ani, prin alegerea a jumatate din numarul membrilor sai. Consiliul se reuneste, in sesiuni ordinare, cel putin de doua ori pe an. Functiile si responsabilitatile Consiliului reies in principal din Constitutia UNESCO si din directivele Conferintei. Astfel, potrivit actului constitutiv, Consiliul recomanda admiterea statelor nemembre ONU; pregateste conferinte neguvernamentale in domeniul educatiei, culturii si diseminarii informatiei, in concordanta cu regulile Conferintei; recomanda un candidat pentru functia de Director general; convoaca Conferinta in sesiuni extraordinare; pregateste agenda Conferintei si examineaza programul de lucru al organizatiei, prezinta Conferintei raportul Directorului general cu privire la activitatea      organizatiei etc.

Secretariatul este condus de un Director general, numit de Conferinta pentru o perioada de sase ani, si cinci directori adjuncti, coordonatori ai urmatoarelor sectoare: invatamant, stiinte exacte, stiinte sociale si umane, cultura, comunicatii, informatii si informatica.