CONCEPTIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND DREPTURILE OMULUI

CONCEPTIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND DREPTURILE OMULUI

ISTORICUL APARITIEI UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana instituita prin Tratatul de la Maastricht semnat la 7 februarie 1992, in vigoare din 1 ianuarie 1993, marcheaza, dupa cum precizeaza insusi tratatul, " o noua etapa in acest proces, creand o uniune mereu mai stransa intre popoarele Europei, in care deciziile sunt luate cat mai posibil de catre cetateni"(art.A, al.2). Mai departe, tratatul precizeaza ca Uniunea este bazata pe Comunitatile europene completate prin politicile si formele de cooperare instaurate prin dispozitiile sale, aceasta avand misiunea sa organizeze, in mod coerent si solidar, relatiile dintre statele membre si popoarele lor.

Comunitatea europeana, respectiv cele trei organizatii comunitare, reprezenta in anul 1992 rezultatul eforturilor depuse din anul 1950 pentru realizarea Europei comunitare. Dupa cum scrie Pascal Fontaine, Europa comunitara "constituie organizatia cea mai capabila sa produca integrarea multisectoriala, avand vocatia sa actioneze atat in domeniile economic, social, politic cat si in cele ale drepturilor cetatenilor si ale relatiilor externe a celor douasprezece state care ii sunt membre.[1]"

Tratatul de la Maastricht din 1992 precizeaza ca Uniunea Europeana este intemeiata pe Comunitatea Europeana "completata prin politicile si formele de cooperare instaurate prin prezentul tratat"(art.A, al.3). El nu desfiinteaza cele trei tratate prin care au fost create Comunitatile europene si nici nu desfiinteaza aceste comunitati. De aceea, in textul sau se foloseste, in continuare, termenul de Comunitate alaturi de cel de Uniune Europeana.

Bazele constituirii Uniunii Europene sunt urmatoarele acte internationale: Tratatul de la Paris prin care a fost creata CECA, in anul 1951; Tratatele de la Roma de constituire a Comunitatii Economice Europene si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice(Euratom) din anul 1957; modificate prin Actul unic european, din 1986 si prin tratatul Uniunii Europene, de la Maastricht, din 1992. Prin aceste acte au fost stabilite legaturile juridice intre tarile membre ale comunitatilor, legaturi care depasesc simplele relatii contractuale stabilite intre statele suverane, prin tratate internationale obisnuite.

Comunitatile europene s-au dezvoltat pe baza dialogului permanent dintre interesele nationale ale statelor membre si cele comunitare, cu respectarea diversitatii nationale si a identitatii proprii Comunitatilor. Aceasta metoda comunitara a fost practicata pentru depasirea antagonismelor dintre statele europene, pentru inlaturarea spiritului de superioritate dintre popoarele lor si evitarea recurgerii la forta in relatiile dintre ele.

Tratatul de la Maastricht prevederile celor trei tratate comunitare ale CECA, Euratom si CEE si le completeaza cu noi dispozitii. Unele dintre dispozitiile sale nu sunt integrate deocamdata in tratatele comunitare de baza, deoarece unele state membre nu sunt pregatite sa transfere intreaga competenta din domeniile respective Comunitatii.

OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana conform tratatului de la Maastricht are urmatoarele obiective:

a)sa promoveze un progres economic si social, echilibrat si durabil, in special prin crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si sociale intre statele membre si prin stabilirea unei uniuni economico - monetara , care sa duca in final la folosirea unei monede unice a Uniunii;

b) sa asigure afirmare identitatii Uniunii Europene in viata internationala, in special prin aplicarea unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea unei politici de aparare comuna, care ar putea duce, la un moment dat, la apararea comuna a statelor membre;

c)sa intareasca protectia drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre, prin instaurarea unei cetatenii a Uniunii;

d)sa dezvolte o cooperare stransa intre statele membre in domeniul justitiei si al afacerilor interne;

e)sa mentina in mod integral cuceririle comunitare si sa le dezvolte si sa examineze in ce masura politicile si formele de cooperare instaurate prin Tratatul de la Maastricht ar trebui revizuite, in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor si institutiilor comunitare.

Un principiu care sta la baza activitatii Uniunii Europene, de mai multe ori afirmat in Tratatul de la Maastricht, este cel al "subsidiaritatii". El inseamna limitarea actiunilor Comunitatii numai in cadrul competentelor sale, care I-au fost conferite prin tratatele comunitare, in vederea realizarii obiectivelor sale, care I-au fost conferite prin tratatele comunitare, in vederea realizarii obiectivelor sale, de asemenea prevazute in aceste tratate. In domeniile care nu apartin in mod exclusiv competentei Comunitatii, ea intervine numai in cazul si in masura in care, obiectivele avute in vedere in aceste domenii nu pot fi realizate de statele membre in mod satisfacator, si daca din ratiuni privind dimensiunile si efectele actiunii respective, ea poate fi realizata la nivel comunitar. Cu privire la acest principiu este importanta precizarea Tratatului de la Maastricht: "Actiunea Comunitatii nu va depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului tratat"(art.3 B).

Aplicarea principiului subsidiaritatii in activitatea Uniunii Europene asigura ca aceasta nu se indreapta spre un stat centralizat. Dimpotriva, in cadrul ei vor fi aparate si respectate diversitatea istorica a statelor membre, a regiunilor si culturii lor. Conform principiului, Uniunea isi asuma numai sarcinile pe care ea le poate realiza mai bine decat autoritatile centrale sau locale ale statelor membre[1].

Conform Tratatului, misiunea Uniunii este ca, prin stabilirea pietei comune si a uniunii economice si monetare, sa promoveze dezvoltarea armonioasa si echilibrata a activitatilor economice, o crestere durabila si neinflationista, un grad inalt al performantelor economice, precum si un nivel de folosire si protectie sociala elevata, de ridicare a nivelului si calitatii vietii si de realizare a coeziunii economice, sociale si a solidaritatii statelor membre. Pentru realizarea acestei misiuni, Uniunea trebuie sa intreprinda urmatoarele actiuni: eliminarea dintre statele membre a tarifelor vamale si a restrictiilor cantitative; o politica comerciala comuna; o piata interna caracterizata prin abolirea intre statele tarile membre a oricaror obstacole privind libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, serviciilor si a capitalurilor; o politica comuna cu privire la mediul inconjurator; apropierea legislatiilor nationale; promovarea cercetarii si dezvoltarii tehnologice; asigurarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii; consolidarea protectiei consumatorilor; actiuni in domeniul educatiei, al energiei, protectiei civile si a turismului; asocierea tarilor de peste mari pentru cresterea schimburilor comerciale cu ele si a desfasurarii, in comun, a efortului pentru dezvoltarea economica si sociala .

In vederea realizarii obiectivelor Uniunii, in special a liberei circulatii a persoanelor , si fara a aduce atingere competentelor Comunitatii Europene, statele membre considera ca urmatoarele domenii sunt chestiuni de interes comun:

1.politica privind acordarea azilului;

2.regulile privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre de catre persoane si exercitarea controlului corespunzator;

3. politica privind imigratia si politica privind cetatenii statelor terte:

a)conditiile de intrare si circulatie a cetatenilor statelor terte pe teritoriul statelor membre;

b)conditiile de sedere a cetatenilor statelor terte pe teritoriul statelor membre, inclusiv intregirea familiilor si accesul la locuri de munca;

c)lupta impotriva imigrarii, sederii si muncii ilegale a cetatenilor statelor terte pe teritoriul statelor membre;

4.lupta impotriva toxicomaniei;

5.lupta impotriva fraudei la scara internationala;

6.cooperarea judiciara in materie civila;

7.cooperarea judiciara in materie penala;

8.cooperarea vamala;

9.cooperarea politieneasca in vederea prevenirii si combaterii terorismului, traficului ilicit de droguri si a altor forme grave ale criminalitatii internationale, inclusiv, daca este necesar, anumite aspecte ale cooperarii vamale, in legatura cu organizarea la nivelul Uniunii a unui sistem de schimburi de informatii in cadrul unui Oficiu European de Politie(Europol) .

O dispozitie foarte importanta a Tratatului de la Maastricht privind problematica drepturilor omului ca obiectiv al Uniunii Europene, arata ca problemele care fac obiectul celor 9 puncte mentionate mai sus, sunt tratate in conformitate cu Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950, precum si cu Conventia privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, si tinand cont de protectia acordata de statele membre persoanelor persecutate din motive politice.

In noua etapa de activitate, Comunitatea acorda o atentie sporita politicii sale economice si sociale. Acest fapt corespunde cerintei de consolidare a coeziunii economice si sociale intre statele membre. Pentru realizarea acestui obiectiv, Comunitatea aplica o "politica regionala" si una "sociala".

Pe plan social in cadrul Comunitatii a fost adoptat in anul 1991 Protocolul de la Maastricht de aplicare a "Cartei europene a drepturilor sale fundamentale". Prin aceste acte se definesc si se precizeaza drepturile de care trebuie sa beneficieze muncitorii din intreaga Comunitate. Tratatul de la Maastricht prevede asigurarea deplinei libertati a muncitorilor, a libertatii de stabilire in oricare tara membra si de recunoastere mutuala a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri.

In domeniul educatiei, tratatul stipuleaza urmatoarele obiective ale Uniunii : sa dezvolte dimensiunea europeana a educatiei, sa favorizeze deplasarea elevilor si a studentilor si recunoasterea academica a diplomelor si perioadelor de studii, sa promoveze cooperarea intre institutiile de invatamant, sa dezvolte schimbul de informatii si de experiente asupra chestiunilor comune sistemelor educationale din tarile membre.Uniunea este preocupata si de desfasurarea unei politici de formare profesionala, care se va baza pe actiunile statelor membre, pe care le va completa. Totodata , Comunitatea va respecta raspunderea statelor pentru continutul si organizarea formarii profesionale. In domeniul culturii, Comunitatea isi propune sa contribuie la inflorirea culturilor statelor membre, cu respectarea diversitatilor nationale si regionale si evidentiind mostenirea culturala comuna.

Cu privire la mediul inconjurator, Uniunea isi propune urmatoarele obiective: apararea, protectia si ameliorarea calitatii mediului, protejarea sanatatii oamenilor, folosirea prudenta si rationala a resurselor naturale si promovarea pe plan international a masurilor destinate sa contribuie la solutionarea problemelor de mediu, regionale sau planetare.

O alta reglementare noua cuprinsa in Tratatul de la Maastricht este cea referitoare la instituirea "cetateniei Uniunii". El precizeaza ca oricare persoana avand nationalitatea unui stat membru este cetatean al Uniunii. Cetatenii Uniunii se bucura de drepturi si sunt supusi indatoririlor prevazute de tratat. Ei beneficiaza de urmatoarele drepturi:

dreptul de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de prezentul tratat si de masurile luate pentru aplicarea lui;

dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile locale din statul membru in care isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat. Acest drept se exercita sub rezerva unor masuri de aplicare care se adopta de catre Consiliu inainte de 31 decembrie 1994, hotarand in unanimitate , la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European; aceste masuri de aplicare pot prevedea dispozitii derogatorii in cazuri justificate de probleme specifice ale unui stat membru;

dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European in statul membru in care isi are resedinta, in aceleasi conditii ca cetatenii acelui stat;

protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, pe teritoriul unui stat tert in care statul membru caruia ii apartine ca cetatean nu este reprezentat, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat;

dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, in conformitate cu dispozitiile art.138 D. Orice cetatean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului

instituit in conformitate cu dispozitiile art.138 E[1].