POLITICI REGIONALE IN UE SI ROMANIA

POLITICI REGIONALE IN UE SI ROMANIA

1. POLITICA REGIONALA IN UE

Politica regionala a Uniunii Europene, care are rol de coordonare a politicilor statelor

membre, promoveaza unitatea sociala in interiorul Uniunii, considerandu-se inacceptabila

existenta unor dezechilibre majore, in ceea ce priveste nivelul somajului sau al veniturilor,

dezechilibrele regionale constituind o bariera majora in calea integrarii.

Eficienta politicilor regionale ale statelor membre poate fi dezvoltata prin concentrarea fondurilor disponibile acolo unde acestea sunt cel mai mult necesare, adica inspre cele mai defavorizate regiuni ale Europei si spre problematicile care au nevoie de sprijin.

Resursele alocate pana la nivelul anului 1985 au fost reduse, insa odata cu accelerarea

integrarii tarilor membre in cadrul programului Pietei Unice si apoi cu ocazia propunerilor

privind integrarea uniunii economice si monetare, politica regionala a Uniunii Europene a crecut considerabil ca importanta. Reformele din 1988 si 1992 au revolutionat structura si

functiunile politicii regionale in cadrul Uniunii Europene.

Politica regionala a Uniunii Europene are axe principale pe care actioneaza fondurile structurale si politicile in domeniul concurentei. Politica europeana in domeniul concurentei a avut un impact important asupra politicilor regionale ale statelor membre, reglementand statutul asa-numitelor "Ajutoare de stat".

Baza legislativa a politicii si actiunii in domeniul Ajutoarelor de stat din cadrul Uniunii Europene este concentrata in prevederile articolelor 92-94 din Acordul de la Roma.

1.1.Obiectivele politicii UE de dezvoltare regionala

Obiectivele care traseaza liniile de actiune in politica regionala sunt specifice fiecarei perioade de programare a acestora si se stabilesc in functie de principalele prioritati identificate in vederea reducerii discrepantelor economice si sociale la nivel comunitar.

Astfel, ele apar sub denumirea de "obiective prioritare" si trimit in mod direct la sectoarele

ce necesita interventie structurala. Prioritatile stabilite de documente europene (Council

Decision of 6 October 2006) pentru perioada actuala sunt:

- Imbunatatirea atractivitatii regiunilor si oraselor din statele membre

- Incurajarea inovatiei, spiritului antreprenorial si cresterii intr-o economie bazata pe cunoastere

- Crearea mai multor locuri de munca, mai bune.

Pe baza acestor prioritati, pentru perioada de programare 2007-2013 au fost identificate

urmatoarele 3 obiective:

1. Convergenta

2. Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca

Cooperare teritoriala europeana

Prin complexitatea abordarii sale, politica regionala implica un numar mare de institutii, din variate domenii de activitate.

Comisia Europeana este direct responsabila pentru pregatirea si asigurarea implementarii

politicii de dezvoltare regionala a UE.

2. Directia Generala (DG) pentru Politica Regionala este principalul departament responsabil pentru masurile de asistenta in vederea dezvoltarii economice si sociale a regiunilor la nivel European.

Parlamentul European este implicat in dezvoltarea politicii regionale comunitare la nivelul luarii deciziei, prin Comitetul pentru Dezvoltare regionala

Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de ministri la nivel european, in scopul coordonarii politicilor economice ale Statelor membre

5. Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativa pe probleme de coeziune

economica si sociala, retele de infrastructura trans-europeana, sanatate, educatie, cultura, ocuparea fortei de munca, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesionala si

transport.

6. Banca Europeana de Investitii (BEI) este institutia de finantare a politicilor UE

Instrumente de solidariate:

Politica de solidaritate si coeziune a Uniunii Europene este implementata cu ajutorul instrumentelor sau Fondurilor de solidaritate si Fonduri speciale

Instrumentele de solidaritate de care se serveste Uniunea Europeana in perioda de programare curenta pentru regiunile apartinand statelor membre sau statelor in curs de aderare sunt prezentate in continuare:

A. Fondurile Structurale

A1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

A2. Fondul Social European (FSE)

B. Fondul de coeziune

C. Fondul european de solidaritate

D. Initiative comunitare 2007 - 2013:

D1. Asistenta Comuna pentru Proiectele din Regiuni Europene (Jaspers)

D2. Resurse Comune Europene pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (Jeremie)

D Sprijin Comun European pentru Investitii Durabile in Zone Urbane (Jessica)

E. Instrumentul de Pre-Aderare (IPA)

F. Gruparile europene de cooperare trans-frontaliera (EGCC)

2.POLTICI REGIONALE IN ROMANIA:

Principalele probleme ale Romaniei privind dinamica sa economica si sociala au evidentiat

necesitatea adoptarii unei noi politici de dezvoltare regionala specifice, prin reducerea dezechilibrelor regionale si integrarea activitatilor sectoriale in cadrul regiunilor pentru

atingerea unui nivel de dezvoltare mai ridicat. Politicile de dezvoltare economica, urmaresc

inlaturarea decalajelor care constituie dezavantajul socio-economic al unora dintre regiuni,

in speranta ca eliminarea lor va duce la o crestere economica si sociala reala si care, in

timp, va favoriza retragerea interventiei statului. Dupa anul 1989, in Romania au fost

formulate unele strategii de dezvoltare regionala pentru zonele sever defavorizate (Valea

Jiului, Muntii Apuseni, Delta Dunarii) care nu au produs insa efectul scontat deoarece au

avut caracter de solicitare expresa si nu au avut la baza o politica de dezvoltare regionala

In Romania, politica de dezvoltare regionala inceput sa se contureze odata cu functionarea

programului Phare, in 1996. In cadrul procesului de aderare la Unuinea Europeana, pe

parcursul negocierii in cadrul capitolului Politica Regionala si Coordonarea Instrumentelor

Structurale, Romania a facut progresele necesare privind intarirea capacitatii institutionale

si administrative a organismelor responsabile pentru programarea si gestionarea fondurilor

de coeziune economica si sociala, stabilirea sistemelor necesare de monitorizare si

evaluare, pentru colectrea datelor si informatiilor statistice, si intarirea capacitatii administrative in directia recrutarii si formarii de personal.

Despre o adevarata politica de dezvoltare regionala in Romania se poate vorbi abia dupa anul 1997, prin aparitia regiunilor de dezvoltare. Anul 1999 consfinteste infiintarea

Agentiilor de Dezvoltare care vor implementa programele de dezvoltare regionala cu influente semnificative in multiple domenii: educatie si invatamant, piata fortei de munca

imbunatatirea infrastructurii, protectia si calitatea mediului, dezvoltarea intreprinderilor, transferul de tehnologie si atragerea investitiilor straine si dezvoltarea sectorului IMMurilor.

S-a considerat ca este mai eficient daca tara se structureaza pe regiuni de dezvoltare, prin

gruparea judetelelor cu profiluri complementare de dezvoltare, fapt ce a condus la

formarea a 8 regiuni, considerandu-se un proces mai simplu de implementare a politicilor

de dezvoltare regionale decat in cazul judetelor.

Politica regionala este, la origini, un mecanism financiar care realizeaza in      practica principiul solidaritatii interregionale si al coeziunii economico-sociale; ea are o finalitate redistributiva, urmarind o reorientare a fluxurilor de venituri din anumite teritorii catre altele. In esenta, politica regionala este cea care face sa se intalneasca, in acelasi timp si spatiu, toti cei trei factori ai dezvoltarii - resursele teritoriului, resursele umane si capitalul - care nu se regasesc totdeauna impreuna pe acelasi teritoriu.

Principalele probleme ale Romaniei privind dinamica sa economica si sociala au evidentiat

necesitatea adoptarii unei noi politici de dezvoltare regionala specifice, prin reducerea

dezechilibrelor regionale si integrarea activitatilor sectoriale in cadrul regiunilor pentru

atingerea unui nivel de dezvoltare mai ridicat. Politicile de dezvoltare economica, urmaresc

inlaturarea decalajelor care constituie dezavantajul socio-economic al unora dintre regiuni,

in speranta ca eliminarea lor va duce la o crestere economica si sociala reala si care, in

timp, va favoriza retragerea interventiei statului. Dupa anul 1989, in Romania au fost

formulate unele strategii de dezvoltare regionala pentru zonele sever defavorizate (Valea

Jiului, Muntii Apuseni, Delta Dunarii) care nu au produs insa efectul scontat deoarece au

avut caracter de solicitare expresa si nu au avut la baza o politica de dezvoltare regionala

Obiectivele strategice ale politicii regionale sunt transpuse in practica cu ajutorul unor instrumente specifice, cum ar fi:

- planuri si programe integrate de actiuni - ca strategii globale de dezvoltare, care orienteaza organele locale si agentii economici in directiile ce asigura infaptuirea obiectivelor specifice dezvoltarii regionale;

- parghii economice, financiare, fiscale, bancare - necesare stimularii activitatii in zonele fragile, defavorizate, stimularii actiunilor pentru salvarea unor zone, limitarii dezvoltarii activitatilor in zonele aflate in pericol de degradare.

Obiective pe termen scurt, mediu si lung vizeaza

- relansarea si dezvoltarea economic;

- echiparea tehnica a teritoriului;

- stoparea declinului demografic;

- imbunatatirea utilizarii resurselor de munca

- dezvoltarea retelei de localitati;

- protectia, reabilitarea si conservarea mediului.

2.1. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale

Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, legea fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania, este legea care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele specifice necesare promovarii politicii de dezvoltare regionala. Aceasta Lege, care a fost modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta nr.268/2000, stabileste organismele decizionale si executive atat la nivel regional cat si la nivel national22. Ulterior prin Legea nr. 315/2004 se aduc corecturile de rigoare reglementarilor anterioare in raport cu noile cerinte ale dezvoltarii economice a Romaniei si din perspectiva etapei finale a negocierilor de aderare la Uniunea Europeana.

Implementarea obiectivelor politicii regionale impune crearea unui cadru institutional corespunzator, cu atributii si competente in dezvoltarea regionala. Institutiile de la nivel local sunt elementele care au o importanta fundamentala pentru aplicarea politicii regionale.

La nivel national este necesar realizarea unei structuri institutionale responsabile cu conceperea si punerea in aplicare a politicii de dezvoltare regionala care sa asigure coerenta dintre interesele nationale si cele locale. Potentialul local este cu atat mai bine utilizat, cu cat este valorificat in cadrul unei concertari sistematice intre institutiile de nivel national si de cel local.

Din 1996, Romania primeste asistenta pentru politici de dezvoltare regionala din partea

Uniunii Europene, prin Programul PHARE, in vederea pregatirii guvernului pentru a contribui efectiv la viitorul proces de dezvoltare regionala

Obiectivul strategic de cea mai larga perspectiva este reducerea disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare ale judetelor Romaniei.

Cadrul institutional actual cuprinde urmatoarele structuri organizationale :

1. Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR), organism cu rol deliberativ la

nivel national, fara personalitate juridica, are misiunea de a aproba: Strategia Nationala pentru Dezvoltare Regionala si Programul National pentru Dezvoltare Regionala prioritatile de finantare din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala (FNDR)

2. Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este organismul regional deliberativ, fara personalitate juridica in scopul coordonarii activitatilor de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionala

Agentia pentru Dezvoltare Regionala este un organism neguvernamental, nonprofit, de

utilitate publica, cu personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale.