Parlamentul European

Parlamentul European

1. Generalitati

Denumirea oficiala a acestei institutii comunitare, asa cum era ea prevazuta in tratatele de baza ale primei Comunitati, din anul 1951, era de "Adunare Comuna" sau "Adunare Parlamentara", ulterior, prin Tratatul de la Bruxelles din anul 1967, ea schimbandu-se in "Parlament", ca mai apoi prin Actul Unic European de la Luxemburg din anul 1986 sa apara denumirea de Parlamentul European, asa cum il intalnim si astazi.

Parlamentul European este expresia manifestata prin alegeri directe, a vointei politice a popoarelor Uniunii Europene. Este cel mai mare parlament multinational din lume. El ii reprezinta pe cei aproximativ 470 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene, iar obiectivele sale principale sunt identice cu ale oricarui parlament, de a adopta legile cele mai bune si de a controla si monitoriza utilizarea puterii executive. Ca si componenta, pana in anul 2004, Parlamentul European era format din 626 de membri, iar din anul 2004 si potrivit si Tratatului de la Nisa si a Protocolului anexat acestuia, numarul acestora a crescut la 732 de membri.

Incepand cu anul 2004, Germania are 99 de parlamentari, Marea Britanie, Franta, Italia, cate 78, Spania, Polonia 54, Olanda 27, Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia si Belgia 24, Suedia 19, Austria 18, Finlanda, Danemarca, Slovacia 14, Irlanda si Lituania 13, Letonia 9, Slovenia 7, Luxemburg, Cipru, Estonia 6, Malta 5. Statele candidate din cel de-al doilea val au alocate urmatoarele locuri de parlamentari: Romania va avea 36 de parlamentari, Bulgaria 18. Asadar, din momentul in care Uniunea va avea 27 de membri - adica dupa aderarea Romaniei si Bulgariei la 1 ianuarie 2007 speram cu totii -, numarul parlamentarilor va ajunge la 786. Cele 7 - 8 state mari, a caror populatie reprezinta peste 70% din populatia Uniunii, vor dispune de 62% din mandate, iar cele 19 - 20 de state mici, reprezentand 5% din populatia Uniunii, vor dispune de 12% din totalul mandatelor

Aceasta masura va fi insotita de reducerea numarului de reprezentanti din fiecare stat de dimensiuni mari, intrucat aceasta modificare vine pe fondul largirii Uniunii Europene cu 10 state. Astfel, statele mici vor fi avantajate, norma de reprezentare pentru un parlamentar din statele mari fiind stabilita la 800.000 locuitori. Reuniunile Parlamentului European au loc in sesiuni lunare la Strasbourg, iar sedintele diverselor comitete au loc la Bruxelles, la fel ca si sesiunile speciale sau extraordinare.

Astazi, mai mult decat oricand in trecut, Parlamentul European este in masura sa-si indeplineasca aceste obiective, deoarece responsabilitatile sale au fost largite continuu si gradual, iar puterile sale au fost intarite prin Tratatul Uniunii Europene din 1993. Parlamentul se defineste el insusi drept gardianul intereselor europene si aparatorul drepturilor cetatenilor. In mod individual sau in grup, cetatenii Uniunii Europene au dreptul de a adresa petitii Parlamentului si de a cauta sa-si apere interesele in acele probleme care intra in sfera de responsabilitate a Uniunii Europene. Parlamentul European a numit un avocat al poporului (Ombudsman) pentru a investiga acuzatiile adresate de cetatenii ce se simt lezati in exercitarea drepturilor lor.

Parlamentul European acorda o mare importanta mentinerii legaturii cu parlamentele nationale ale tarilor membre ale U.E. in cadrul unor sedinte desfasurate cu regularitate, cu participarea presedintilor parlamentelor cat si la nivelul comitetelor parlamentare. Aceste contacte sunt animate si prind viata si prin discutiile ce au loc asupra politicilor adoptate de U.E., care au loc in cadrul unor reuniuni cu rol de investigatii parlamentare.

2. Atributiile Parlamentului European

Dintre numeroasele atributii ale Parlamentului European se pot distinge:

A: puterea legislativa;

B: puterea de a stabili bugetul;

C: puterea de a supraveghea si superviza executivul.

A.     Puterea legislativa

Initial, Tratatul de la Roma din 1957 a dat Parlamentului numai un rol consultativ, permitand Comisiei Europene sa propuna si Consiliului de Ministri al C.E. sa decida in materie de legislatie comunitara. Tratatele incheiate ulterior au extins influenta Parlamentului European, dandu-i puterea de a amenda si apoi de a adopta legile, astfel incat in prezent Parlamentul si Consiliul European isi impart puterea de decizie intr-un mare numar de domenii.

a.      Procedura de consultare

Procedura de consultare necesita un punct de vedere din partea parlamentului, inainte ca o propunere legislativa din partea Comisiei Europene sa poata fi adoptata de catre Consiliul European. De exemplu, aceasta procedura se aplica revizuirii preturilor produselor agricole.

b.      Procedura de cooperare

Aceasta procedura permite Parlamentului sa imbunatateasca legislatia folosind amendamentele. Aceasta implica doua lecturi in parlament, dand membrilor acestuia posibilitatea sa revada si sa modifice atat propunerile facute de Comisia Europeana, cat si pozitia preliminara exprimata de Consiliul European asupra acestora. Aceasta procedura se aplica intr-un mare numar de domenii, incluzand Fondul European de Dezvoltare Regionala, activitatea de cercetare stiintifica, protectia mediului, dezvoltarea si cooperarea cu statele din afara Uniunii Europene.    

c.       Procedura de luare in comun a deciziilor (codecizie)

Procedura de luare in comun a deciziilor asigura partajarea puterii de luare a deciziilor intre Parlamentul si Consiliul European. Un comitet de conciliere - constituit dintr-un numar egal de membri ai Parlamentului si ai Consiliului, in prezenta Comisiei Europene - cauta o solutie de compromis in privinta unei formulari, pe care ulterior atat Consiliul cat si Parlamentul le aproba. Daca nu se ajunge la un acord intre Parlament si Consiliu, Parlamentul European are dreptul sa respinga complet propunerea respectiva.

Procedura de co-decizie se aplica intr-un mare numar de probleme, ca de exemplu libera circulatie a salariatilor, protectia consumatorilor, educatia, cultura, sanatatea, reteaua europeana de comunicatii. Consimtamantul parlamentului este cerut pentru validarea unor acorduri internationale importante, ca de exemplu admiterea de noi membri in Uniunea Europeana, acorduri de asociere incheiate cu state din afara uniunii, organizarea si aprobarea obiectivelor fondurilor de coeziune constituite ad-hoc, stabilirea sarcinilor si puterilor Bancii Centrale Europene.

B.      Puterea de a stabili bugetul

Parlamentul European aproba bugetul Uniunii Europene in fiecare an. Procedura de aprobare a bugetului permite Parlamentului sa propuna modificari si amendamente la propunerile facute de Comisia Europeana si la pozitia exprimata de tarile membre, in cadrul Consiliului. In problemele referitoare la cheltuielile destinate agriculturii si in cele necesare aplicarii acordurilor internationale ultimul cuvant revine Consiliului European, dar in privinta celorlalte cheltuieli, de exemplu educatia, programele sociale, fondurile regionale, protectia mediului sau proiectele culturale, Parlamentul decide in stransa cooperare cu Consiliul.

In imprejurari exceptionale Parlamentul European a respins prin vot bugetul atunci cand dorintele sale nu au fost respectate. Presedintele Parlamentului European trebuie sa semneze bugetul pentru ca acesta sa devina lege. Monitorizarea cheltuielilor este o activitate permanenta a Comitetului Parlamentar pentru Control Bugetar, care cauta sa se asigure ca banii sunt cheltuiti pentru scopurile si obiectivele aprobate si care actioneaza in scopul prevederii si descoperirii fraudelor. Parlamentul face o evaluare anuala a modului in care Comisia Europeana realizeaza managementul fondurilor bugetare de care dispune inainte de a aproba noul buget al acesteia si de a aproba executia bugetului pe anul precedent pe baza raportului anual al Curtii de Audit.

C.     Puterea de a supraveghea si superviza executivul

Parlamentul European exercita o supraveghere globala a modului in care sunt puse in aplicare politicile sectoriale ale Uniunii Europene. Puterea executiva in cadrul Uniunii este impartita intre Comisia Europeana si Consiliul European (care este de fapt Consiliul de Ministri), iar reprezentantii acestor doua institutii apar frecvent si in mod regulat inaintea Parlamentului European.

D.     Alte atributii ale Parlamentului European:

- detine mecanisme de informare sau de control proprii oricarui regim parlamentar: intrebari orale si scrise; declaratii ale presedintiei; comisii de ancheta; cereri.

- poate dezbate raportul anual general al Comisiei Europene;

- poate numi un mediator;

- poate constitui Comisii de ancheta pentru investigarea unor cazuri de nerespectare a dreptului comunitar;

- are abilitatea de a primi orice plangere privind proasta administrare a institutiilor si a celorlalte organisme comunitare;

- poate sesiza Curtea Europeana de Justitie cu privire la ilegalitatea unor acte comunitare;

- procedura de motiune de cenzura la adresa Comisiei, care sa duca la demiterea in bloc a acesteia, fiind nevoie de 2/3 din voturile exprimate de membrii Parlamentului.

3. Organizarea interna a Parlamentului European

Parlamentul se intalneste in sesiuni ordinare lunare de cate o saptamana (cu exceptia lunii august), si in sesiuni extraordinare. De asemenea, o mare parte a activitatii se desfasoara in Comitete parlamentare, cate doua saptamani pe luna.

Statele membre nu si-au indeplinit inca obligatia prevazuta in Tratate de a stabili un singur sediu pentru Parlament, eficienta acestuia fiind diminuata de fragmentarea geografica a activitatii sale: sesiunile plenare au loc la Strassbourg, comitetele parlamentare se intalnesc la Bruxelles, iar Secretariatul general este la Luxemburg. Lucrarile se desfasoara in cele 11 limbi oficiale, cu traducere simultana, si documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea, in toate aceste 11 limbi, fapt ce ingreuneaza destul de mult activitatea curenta si creste costurile de functionare ale institutiei.

Sedintele sunt publice, la ele pot participa membrii Comisiei europene, in timp ce prezenta membrilor Consiliului U.E. este obligatorie la sesiunile plenare. Deciziile sunt adoptate, in principiu, cu majoritatea absoluta a membrilor, si iau forma unor rezolutii. De regula, Consiliul U.E. solicita opinii Parlamentului european; opinia este redactata de catre Comitetul parlamentar specializat in problema ce face obiectul solicitarii, si este inaintata spre adoptare plenului Parlamentului, in urma dezbaterilor devenind rezolutie. Toate curentele politice majore sunt reprezentate in Parlamentul European, de la extrema stanga la extrema dreapta, insumand aproape 100 de partide. Toate acestea sunt organizate insa intr-un numar restrans de grupuri politice parlamentare (in prezent, opt).

Managementul general al activitatilor desfasurate de parlament cade in responsabilitatea Biroului acestuia, care este constituit din presedinte si 14 vicepresedinti. Toti membrii biroului sunt alesi pentru un mandat de doi ani si jumatate. Presedintii grupurilor politice parlamentare participa, impreuna cu presedintele parlamentului la Conferinta Presedintilor care este responsabila de organizarea activitatii parlamentare si de stabilirea programului de lucru al sesiunilor desfasurate in plen. O mare parte din activitatea curenta a Parlamentului European este desfasurata in cele 20 de comitete parlamentare care acopera toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, incepand cu agricultura si terminand cu securitatea internationala ori cu drepturile fundamentale ale cetatenilor.

Desemnarea membrilor Parlamentului European se face[1] prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani (nu exista clauze de dizolvare inainte de termen), urmatoarele alegeri fiind programate in 2009, cu participarea a 27 de state membre.

Sistemul electoral nu a fost, pana acum, unitar in toate statele membre, Marea Britanie acceptand si ea din anul 2004 acest sistem proportional. Chiar si intre sistemele proportionale utilizate exista diferente: unele sunt aplicate la circumscriptii nationale (de ex. in Austria, Danemarca, Franta, Grecia, Suedia, Spania) sau la circumscriptii regionale (Belgia, Irlanda, Italia si, din 2004, Marea Britanie), existand si sisteme mixte (Germania, Finlanda). Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat.

Alegerile au loc timp de 3-4 zile, si participa orice persoana peste     18 ani; statele au avut, pana la Tratatul de la Maastricht, puterea discretionara de a limita votul exercitat pe teritoriul lor la proprii cetateni, sau, dimpotriva, de a-1 extinde si la rezidenti. Dupa anul 1992 insa, a fost eliminat criteriul nationalitatii, orice rezident putand vota sau candida in statul in care traieste. Sesiunile Parlamentului European sunt deschise atat accesului presei cat si publicului larg. Parlamentul da publicitatii comunicate de presa zilnic in timpul sesiunilor, cat si rezumate ale activitatii sale, in mod periodic.

Parlamentul mentine relatii cordiale cu institutiile de tip parlamentar - care sunt constituite din reprezentanti alesi de cetateni - din lumea intreaga, iar parlamentarii - membri ai Parlamentului European - se intalnesc cu regularitate cu reprezentanti ai altor parlamente, in cadrul unor comitete interparlamentare.

4. Partidele politice reprezentate in Parlamentul European

Sistemul politic european prezinta sisteme juridice si legislative diferite, ceea ce le uneste fiind setul de valori care stau la baza edificiului constitutional si, Parlamentul European - principal for de dezbatere si actiune politica. Sistemul politic european este un sistem care incearca sa reprezinte structurile sociale existente in societate, tendinte si curente majoritare sau minoritare. Politicienii europeni au de satisfacut doua mari criterii: criteriul politic national capabil a asigura numarul de voturi necesare reprezentarii la nivel european si criteriul politic european capabil a incadra miscarea politica respectiva in grupurile politice consacrate (crestin-democratii, social-democratii, verzii, liberal-democratii) care joaca rolurile directoare in Parlament.

In ultimii ani se observa doua tendinte interesante si pline de inteles: pe de o parte, trecere de la votul national la votul politic, iar pe de alta parte ascensiunea semnificativa a unor noi grupuri politice care incearca iesirea din anonimatul scenei europene.

Cele mai multe dintre partidele importante ale Europei folosesc alegerile directe pentru Parlamentul European in a-si masura forta in pregatirea alegerilor nationale. In spectrul politic dinamicile sociale, problemele dezvoltarii sectoriale, tintele dezvoltarii Uniunii Europene angajeaza o serie de polemici si dispute. Se observa tendinta de transformare spre partide de tip "catch all" care incearca sa reprezinte sfere cat mai largi de interes. Daca in urma cu cativa ani se putea vorbi in Europa de partide clericale, partide capitaliste, partide muncitoresti etc., in ultima perioada vorbim de o cvasi-universalitatea valorilor politice europene sustinute de partidele politice. In cadrul Parlamentului European partidele politice se afiliaza la grupuri politice parlamentare structurate sau nu pe scheletul unor formule politice supranationale.

4.1. Democrat - crestinii

Intre partidele politice europene, crestin democratii sunt dintre cei mai putin intelesi. Catalogati de public a fi de centru-dreapta, inca din 1961 ei au intrat intr-o serie de combinatii guvernamentale cu partidele de centru-stanga dar si cu partidele liberale. Odata cu Consiliul ecumenic tinut la Roma in 1962, cunoscut ca si Vatican II, doctrina partidelor democrat-crestine a devenit mai sociala.

Partidul care a influentat cel mai mult democratia crestina a fost Democrazia Cristiana (cazut acum la periferia politicii italiene dupa ce a dominat autoritar spatiul politic vreme de 50 de ani). Partidele asemanatoare celui italian sunt Partidul Crestin-Popular (CVP) din Flandra si Partidul Social-Crestin din Valonia.

In cadrul Partidului Popular European, partidul care asuma astazi politica doctrinara este C.D.U.-ul (Christlich-Democratische Union)german. Paradoxal componenta crestin-democrata a partidului este mult estompata de componenta conservatoare, CDU fiind ceea ce se obisnuieste a fi un partid conservator. Alaturi de Partidul Conservator britanic, CDU (Christlich-Democratische Union) au reusit sa imprime Partidului popular european caracteristicile unui partid de centru dreapta.

Grupul parlamentar a fost fondat ca si grup crestin-democrat la 23 iunie 1953, o fractiune in nou creata Comunitate Europeana a Carbunelui si Otelului. In anul 1979 dupa primele alegeri directe pentru Parlamentul European si-a schimbat denumirea in grupul partidului popular european, iar ultima particula, cea a democratilor europeni, e adaugata in luna iulie a anului 1999.

 Planul de actiune 1999-2004 a venit in continuarea unor documente fundamentale pentru grupul partidului popular european si al democratilor europeni si anume la Programul de Baza de la Atena din 1992 care stabileste un set de valori crestin-democrate, completate cu aspectele sociale reliefate de Congresul al XII-lea de la Toulous (9-11 noiembrie 1997), sanatate publica, asigurari sociale si protejarea familiei.

Filosofia P.P.E. are la baza o politica care impleteste integrarea europeana si interese regionale si nationale. Scopul actiunii politice este o Europa comunitara, democratica, transparenta si capabila a lua decizii. In contextul discutiilor asupra viitorului Uniunii Europene P.P.E nu doreste un super-stat, ci mai degraba o diviziune a responsabilitatilor si obligatiilor intre Uniune, statele membre si institutiile regionale si municipale.

Componenta anti-socialista a programului este importanta. Dintre elementele de structura ale programului ne retin atentia reforma institutionala a Uniunii Europene, implementarea cetateniei, elaborarea Constitutiei Europene care sa delimiteze atributiile si competentele institutiilor europene, sa reconfirme drepturile prevazute in documente. Finantarea Uniunii ar trebui sa se faca pe principiile solidaritatii, autonomiei, anualitatii si unicitatii.

Reforma modelului social european ar trebui, la randul ei, sa cuprinda lupta impotriva saraciei, excluziunii sociale, egalitatea intre femei si barbati, folosirea standardului social minim, infiintarea de fundatii care sa promoveze educatia si trainingul. Reforma pietei muncii trebuie sa promoveze mobilitatii pe piata, deschiderea spre noi tehnologii, educatie profesionala de viitor.

Un capitol important il constituie provocarea la adresa infractionalitatii. Acesta are in vedere masuri pentru contracarea flagelului: cooperarea juridica, dezvoltarea EUROPOL, schimb de persoane si training, statistici infractionale comparative, cooperarea intre statele U.E. si non U.E., cooperare in lupta impotriva terorismului, a spalarii banilor negrii, a traficului de carne vie, etc.

4.2. Social - democratii

Dupa dominatia crestin-democratilor in anii 80 a sosit si timpul social-democratilor. Astfel, bastioanele de centru-dreapta din Marea Britanie, Franta, Germania au cazut unul cate unul. A rezistat cu succes ofensivei stangii Partidul Popular Spaniol condus pana nu demult de Jose Maria Aznar. De asemenea, o alta alianta, popularii austrieci condusi de W. Schssel (OVP) si nationalistii lui Haider (FP) a reusit sa bareze accesul social-democratilor in guvern.

Social-democratia europeana nu este deloc unitara in abordari[2], atat in ceea ce priveste problemele sociale cat si a celor ale dezvoltarii Uniunii. In anul 2005, analistii politici identificau  trei mari curente social-democrate: primul curent sustinut de premierul francez se detasa printr-un socialism imbunatatit in problema sociala; a doua tendinta, asa numita Linia Londra-Berlin sau "new labour" promoveaza un social-liberalism deschis mai ales catre ideile centrului decat ale stangii in timp ce o a treia linie politica incearca sa realizeze un compromis intre cele doua curente principale.

Grupul Socialistilor Europeni (GSE) se revendica ca si continuator al Confederatiei Partidelor Socialiste din Comunitatea Europeana. Femeile au avut si au un rol deosebit in acest grup, ele reprezentand aproximativ 36% din numarul parlamentarilor, iar in structura de conducere 38%.

Unul dintre proiectele de anvengura ale socialistilor europeni a fost intitulat "Noi ambitii europene pentru noul mileniu" adoptat in decembrie 1999, pregatit pentru Summit-ul de la Lisabona din martie 2000. Punctele acestui program au fost in concordanta cu prevederile documentului "New European way" adoptat in urma Congresului al IV-lea al Partidului Socialistilor Europeni, desfasurat in mai 1999 la Milano. Dintre temele importante amintim: ocuparea locurilor de munca; crestere economica durabila, justitie sociala si o noua prosperitate pentru cetateanul european.

Socialistii se concentreaza pe incurajarea managementului macro-economic, adancirea si sporirea strategiei de ocupare a fortei de munca, cresterea coeziunii sociale si raspandirea imbunatatirilor facute. Noile politici economice pentru Europa trebuie sa cuprinda o mai buna disciplina si o mai buna administrare a bugetelor nationale, un sistem fiscal stimulativ, mentinerea celor patru piloni de la Luxemburg: crearea de locuri de munca, adaptabilitate, sanse egale, spirit intreprinzator, apoi promovarea mai rapida a accesului la capital pentru construirea S.R.L.-urilor, folosirea tehnicilor de ultima generatie, ajutor pentru dezvoltarea regionala si aplicarea principiului solidaritatii.

4.3. Liberal - democratii

Al treilea grup parlamentar ca pondere  este cel al liberal-democratilor. Analistii prevedeau caderea acestora, dar mai mult sau mai putin surprinzator, ei au revenit in forta detronandu-i pe ecologisti de pe pozitia a treia. Succesul e cu atat mai mare cu cat liberalii nu au beneficiat de sprijinul liberalilor germani (FDP) care nu au depasit pragul electoral. Decisive au fost voturile din tarile nordice, din Italia si Marea Britanie. La fel ca marile grupuri prezentate anterior liberal democratii au un partid european care le reprezinta interesele, ELDR (Partidul liberal-democratilor si reformatorilor europeni).

In martie 1976 s-a infiintat Federatia Partidelor Liberale si Democrate din Comunitatea Europeana. Cu acelasi prilej s-a adoptat Declaratia de la Stuttgart. In iulie 1977 ei au adoptat noua titulatura "European Liberal Democrats" sub care au participat la primele alegeri directe pentru Parlamentul European obtinand 14 % din voturi. Cu ocazia Congresului din Catania, aprilie 1986, isi schimba inca o data numele in Federatia Partidelor Liberal-Democrate si Reformatoare.

Ca program politic, Liberal-democratii europeni accentueaza ideea respectarii identitatii nationale. Totodata dezvolta si ideea ca ceea ce s-a creat nu e doar o Europa a afacerilor, ci si o Europa a indivizilor. Liberalii se pronunta pentru abordarea tehnocratica mai putin birocratica si pentru extinderea puterilor Parlamentului European, militeaza pentru o Europa a deschiderilor, o Europa a solidaritatilor, pentru o Europa deschisa spre cealalta Europa descatusata de lantul comunist.

Europa trebuie sa fie in opinia lor, un exemplu de respect a drepturilor civile, tolerantei, emanciparii si dezvoltarii individului, un dialog intre culturi diferite intr-un cuvant o Europa luminata.

4.4. Ecologistii

Grupul Verzilor cuprinde atat partide ecologiste cat si partide autonomiste din diferite tari europene si se caracterizeaza prin intransigenta in problemele de mediu precum si promovarea unor politici autonomiste militand pentru o integrare prin devolutiune. Miscrile autonomiste din Marea Britanie si Spania sunt bine integrate in acest grup. Cu toate acestea, forta derivand din organizarea interna este inferioara celei a partidelor prezentate mai sus.

Partidele ecologiste s-au afirmat mai ales la inceputul anilor 90 maximul de forta fiind inregistrat la alegerile nationale de la jumatatea deceniului. Pe plan european, in ultimul timp, au scazut, o parte a programelor lor fiind asumate de celelalte orientari ideologice.

Unul din programele fundamentale ale Verzilor este Manifesto. Participarea in guvernele Germaniei, Frantei, Italiei si Finlandei le legitimeaza noile optiuni, este construirea unei societati in care sa se respecte drepturile fundamentale si justitia, mediului inconjurator. Pe langa drepturile consacrate verzii fac apel la dreptul la adapost sau dreptul la o sanatate buna. Valorile fundamentale ale Verzilor sunt: solidaritatea, inovatia, independenta, deschiderea. Verzii contesta suprematia NATO si UEO si considera ca o structura pan-europeana sub autoritatea ONU si OSCE ar fi eficienta si productiva.

4.5. Comunistii

Comunistii europeni sunt o prezenta constanta in Parlamentul European si beneficiaza de suportul comunistilor germani si francezi.

Ideologic vorbind nu toti comunistii europeni reproduc teze leniniste si staliniste, ci recurg in special la K. Marx si F. Engels. Acestia sunt asa numitii eurocomunisti. Altii, cum sunt Partido Comunisto Portugues au ramas fideli ideilor marxist-leniniste. Diferentele de opinii sunt importante: nordicii (danezii titoisti de ex.) sunt apropiati de social-democrati, reformistii au folosit nationalismul in ideea comunista (Initiativa per la Catalunya), ortodocsii, partide fidele mostenirii accepta, evolutia doctrinara (Partidul Comunist Francez) in timp ce integristii care au ramas fideli dogmei comuniste.

Grupul Stangii Europene Unite s-a fondat in 1994, la 14 iulie ca forum de colaborare intre diferite partide. Obiectivele lor ating in principal domeniul social  si cel al mediului inconjurator; se pronunta pentru crearea unei zone sociale care sa promoveze drepturi egale de la cel mai inalt nivel si pana la ultimul cetatean si doresc o Europa a solidaritatilor. In domeniul relatiilor internationale se pronunta pentru cresterea puterii OSCE in defavoarea NATO si UEO si trecerea de la mentalitatea eurocentrista la una deschisa tuturor. In 1999 s-au alaturat grupului comunistilor europeni, structuri ecologiste de stanga din tari nordice.

4.6. Alte grupuri

Gruparile politice consemnate la acest subpunct au obtinut rezultate mai slabe si nu joaca un rol decisiv pe scena europeana:

1. Union pour lEurope des nations

Numele intreg al grupului este Uniunea pentru Europa Natiunilor si reprezinta partide ce au o componenta nationala importanta. Charta politica a grupului stipuleaza ca principii fundamentale: libertate, egalitate, fratia intre cetateni si natiuni, sustine crearea unei noi Europe bazata pe libertatea natiunilor de a decide. Se pronunta impotriva unei Europe Federale. Europa trebuie sa fie, in viziunea lor, o societate democratica care respecta dorinta cetatenilor si a natiunilor. Trebuie apoi data o sansa vietii rurale si creata o Europa puternica care nu se subordoneaza nici unei puteri politice, economice sau unei dominari culturale. Explicatia poate fi data de faptul ca nationalismele europene se polarizeaza spre partidele extremiste (gen Frontul National) sau catre moderatia natinalismului crestin-democrat.

2. Europa democratiei si diferentelor (EDD)

Grupul reuneste deputati ai unor partide care se manifesta eurosceptic si este deschis membrilor Parlamentului European care subscriu la Asociatia Europeana a Statelor si Natiunilor Suverane.

Unul din partidele interesante este Partidul Independentilor din Marea Britanie fondat la 3 septembrie 1993 la London School of Economics de dr. Alan Sked si mai multi membrii ai Ligii Antifederaliste. Ascensiunea partidului este pusa pe seama pozitiei insulare in dinamica europeana a britanicilor. Alte partide membre ale grupului sunt:  Chasse, Peche, Nature, Traditions (Franta) - 6 mandate; RPF/SGP/GPV (Olanda) - 3 mandate; Partidul Independentilor din Marea Britanie - 3 mandate; Juni Bevaegelsen (Danemarca)-3 mandate; Folkebevagelsen mod EU (Danemarca)-1 mandat.

Grupurile independentilor

In aceasta categorie putem incadra cele doua grupuri ale independentilor: Grupul tehnic al deputatilor independenti si Grupul Neafiliatilor. In ciuda denumirilor, dintre cei 18 membri in primul si 8 din al doilea, mare parte apartin unor partide care nu s-au identificat cu directiile grupurilor consacrate: Partito Radical (Italia), Liga Nordului (Italia), Partidul Libertatii (Austria).

5. Statutul parlamentarilor europeni

Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar national, insa nu pot fi membri in guvernele nationale sau in alte institutii comunitare.

Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor si voturilor in exercitiul functiei, si nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplica legislatia nationala, deci ei pot fi arestati daca nu sunt si parlamentari nationali. Imunitatea europeana dureaza pe toata durata mandatului parlamentar, aceasta fiind interpretarea care se degaja din deciziile Curtii Europene de Justitie.

In ceea ce priveste salariul unui parlamentar european, interesant de remarcat este ca fiecare dintre acestia primesc salariul parlamentarilor din tara de origine, drept urmare exista o diferentiere destul de serioasa intre sumele cuvenite alesilor europeni, parlamentarii germani si francezi avand cea mai buna remuneratie, pe cand cei est europeni - cea mai mica. Se incearca uniformizarea indemnizatiilor parlamentarilor europeni, prin stabilirea unui sistem unic, la nivel comunitar, insa in prezent egalitatea de tratament se limiteaza la indemnizatiile de deplasare, asistenta medicala, cheltuielile de secretariat si de cercetare.

6. Relatiile Parlamentului European cu celelalte institutii ale Uniunii Europene

A. Relatiile Parlamentului European cu Comisia Europeana

Parlamentul are un rol important atunci cand, din cinci in cinci ani, stabileste si numeste Presedintele si membrii Comisiei Europene. Parlamentul examineaza indeaproape, timp de mai multe luni, rapoartele anuale pe care Comisia este obligata sa i le prezinte. Parlamentarii pot, de asemenea, sa formuleze intrebari scrise sau orale la care Comisia este obligata sa formuleze raspunsuri (de exemplu in anul 2002 Parlamentul a adresat Comisiei 6370 de intrebari). Parlamentarii adreseaza intrebari membrilor comisiei in timpul special alocat acestei activitati in cadrul sesiunilor plenare, precum si in cadrul sedintelor comitetelor parlamentare.

Daca parlamentul considera ca activitatea Comisiei Europene este necorespunzatoare, acesta poate initia si vota o motiune de cenzura determinand astfel demisia Comisiei in intregul sau.

B. Relatiile Parlamentului cu Consiliul European.

Presedintele in oficiu al Consiliului European isi prezinta programul la inceputul mandatului si isi prezinta raportul la expirarea acestuia. De asemenea acesta prezinta rapoarte la incheierea sesiunilor Consiliului cat si cu privire la derularea politicilor U.E. in domeniile strategice ale acesteia (relatiile externe si securitatea). Ministri membri ai Consiliului participa la sesiunile plenare ale Parlamentului si la dezbaterile asupra unor probleme de mai mare importanta. Ei de asemenea trebuie sa raspunda la intrebarile puse de parlamentari.

La inceputul fiecarei reuniuni a Consiliului European, presedintele parlamentului prezinta pozitia acestei institutii referitor la problemele ce urmeaza a fi discutate de sefii de state si de guverne. De multe ori cuvantarea acestei personalitati da tonul discutiilor din ziua respectiva.