Politica de concurenta Europeana

Politica de concurenta Europeana

1. Introducere. Scurta prezentare

Politica de Concurenta a Comunitatii Europene are un scop precis: de aparare si de dezvoltare a unei stari de concurenta eficace pe piata comuna.

Principiile Tratatului Uniunii Europene stipuleaza ca statele membre ale comunitatii Europene vor adopta o politica economica "condusa conform respectului principiilor unei economii de piata deschise, cu libera concurenta".

Politicile concurentiale ale Comunitatii Europene urmaresc un scop precis, care este protejarea concurentei eficiente pe piata comuna. Concurenta este mecanismul de baza al economiei de piata, ce implica oferta (producatori, comercianti) si cererea (clienti intermediari, consumatori). Producatorii ofera marfuri sau servicii pe piata, in efortul de a corespunde cereintelor. Cerinte care cauta sa realizeze cel mai corect echilibru intre calitate si pret pentru produsele pe care le solicita. Reactia cea mai eficienta are loc datorita concurentei care se creeaza intre ofertanti. Astfel, concurenta ii face pe toti cei implicati sa caute sa ajunga la o valoare de echilibru intre calitate si pret, pentru a acoperi cererea la cel mai inalt grad cu putinta. In concluzie, concurenta este o metoda simpla si eficienta de a garanta consumatorilor un nivel de excelenta in ceea ce priveste calitatea si pretul produselor si serviciilor.

De asemenea, obliga firmele sa depuna eforturi pentru a deveni competitive si eficiente din punct de vedere economic. Acest lucru duce la consolidarea componentei industriale si comerciale a Comunitatii Europene, care poate astfel sa se confrunte cu concurenta impusa de partenerii nostri principali, iar firmele europene pot sa-si asigure o pozitie de succes pe piata mondiala.

Pentru a deveni eficienta, concurenta porneste de la premisa ca piata este formata din ofertanti independenti unul de celalalt. Toti ceilalti participanti de pe piata ii supun pe fiecare dintre acestia unei presiuni concurentiale. Pentru a-i face pe ofertanti capabili sa exercite astfel de presiuni pe piata, legea concurentei impune interzicerea unor intelegeri sau practici care ar putea sa-i reduca importanta.

Politicile concurentiale europene se bazeaza pe un cadru legislativ comunitar, promovat in esenta de Tratatul Comisiei Europene (articolele 81-90).

Reglementari suplimentare sunt asigurate de o decizie emisa de Consiliu, cunoscuta sub numele de reglementare a fuziunilor. Pe baza acestui text de lege, politicile concurentiale se concentreaza pe patru domenii principale de actiune.

. Eliminarea acordurilor resrictive ale concurentei si a abuzurilor de pozitie dominanta de exemplu intelegeri incheiate intre Intreprinderi concurente pentru a fixa anumite preturi).

. Controlul fuziunii firmelor (de exemplu, o fuziune intre doua grupuri mari va duce la pozitia dominanta pe piata a acestora).

. Liberalizarea sectoarelor economice sub forma de monopol (de exemplu deschiderea pentru concurenta a sectorului de telecomunicatii).

. Monitorizarea subventiilor acordate de catre stat (de exemplu interzicerea acordarii de imprumuturi nerambursabile de catre stat, menite sa mentina in activitate firme deficitare fara perspectiva de redresare).

Legea comunitara urmareste sa protejeze piata comuna si sa stimuleze concurenta in cadrul acestui vast spatiu economic .Ea nu intra in actiune decat atunci cand comertul dintre tarile membre este afectat de practicile respective. De exemplu, o intelegere prin care se stabilesc anumite preturi, incheiata intre brutarii dintr-o anumit oras nu va avea nici un impact asupra pietei comune. In consecinta, legislatia europeana nu se aplica in acest gen de situatii. Totusi, cadrul legislativ in vigoare intr-o anumita tara s-ar putea sa acopere si astfel de situatii. Conditia aplicarii schimburilor, este determinanta in ansamblul dispozitiilor Comunitatii Europene.

Comisia Europeana este competenta care trateaza aceste probleme. In anumite cazuri, aceasta autoritate este aplicata impreuna cu jurisdictia autoritatilor de concurenta ale Statelor Membre (Articolele 81 si 82). In alte cazuri aceasta autoritate apartine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor, controlul subventiilor acordate de catre stat). Aceasta autoritate este exersata in comun atunci cand o reglementare este in vigoare pe tot cuprinsul Comunitatii Europene.

Atat Comisia Europeana cit si tribunalele din tarile membre au datoria de a urmari si controla aplicarea acestor legi. Controlul se aplica exclusiv atunci cand norma legislativa in chestiune stipuleaza in mod expres acest lucru. Pentru a exercita    un control asupra fuziunilor pe scara larga, tarile membre au considerat ca este necesar crearea unui birou unic de Control. Ele au imputernicit Comisia Europeana in acest scop. Pentru ajutorul acodat de Stat, numai o autoritate supranationala si independenta este in masura de a decide de caracterul ilegal al ajutorului acordat de Statele Membre. Aceasta autoritate este Comisia Europeana.

Majoritatea Statelor Membre dispun de o legislatie nationala proprie care permite interzicerea fenomenelor anti-concurentiale (acorduri restrictive, abuz de pozitie dominanta si concentrari). Dreptul national permite continuarea unor practici care nu au efect asupra comertului intre Statele Europene.

Exista o procedura riguroasa in legatura cu implementarea diverselor reglementari.

Acestea confera agentilor Comisiei autoritatea de a face investigatii. Se garanteaza astfel atat respectarea procedurilor necesare cat si confidentialitatea comerciala.

Politica Comisiei Europene nu ar fi eficienta daca activitatile sale de monitorizare si control nu ar fi insotite de decizii si penalizari. In zona operatiunilor anti-trust,

Comisia are autoritatea de a interzice incheierea unei intelegeri sau poate emite o hotarare judecatoreasca care sa puna capat unei practici restrictive. De asemenea, ea poate sa impuna amenzi firmelor gasite vinovate de comportament anti-concurential. Marimea amenzilor se calculeaza in conformitate de gravitatea si de durata infractiunii. Unele dintre cele mai grave practici desfasurate de anumite firme este cartelul preturilor sau abuzul intreprinderilor in situatie de monopol. Pentru a determina marimea amenzii, Comisia ia in considerare circumstante agravante (de exemplu incalcarea repetata a legii) sau circumstante atenuante (de exemplu dorinta firmei de a coopera). Amenzile se pot ridica pana la 10% din cifra de afaceri globala a firmei.

In legatura cu ajutoarele de stat, Comisia Europeana are autoritatea de a cere ca ajutoarele acordate ilegal, sa fie returnate de catre beneficiarii ajutorului, autoritatilor publice care le-au acordat. Tara membra trebuie sa recupereze imediat ajutoarele acordate in concordanta cu procedurile interne in vigoare.

Se poate face apel la o decizie emisa de Comisie numai la Curtea Primei Instante sau la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

2. Acordurile anticoncurentiale

Anumite intelegeri, incheiate intre intreprinderi, pot prejudicia concurenta.

Anumite intelegeri incheiate intre firme prejudiciaza concurenta. Exemplul cel mai banal este o intelegere incheiata privind preturile practicate de "faimoasele carteluri," in care firmele fixeaza nivelul preturilor de comun acord, astfel incat consumatorii nu pot beneficia de concurenta dintre firmele producatoare pentru a obtine preturi competitive. Pentru consumatorul final, rezultatul este cresterea preturilor pe piata.

Alte intelegeri au drept scop sau efect stabilirea altor conditii pentru functionarea pietelor: de exemplu, firmele isi pot aloca anumite cote de productie sau isi pot imparti piata intre ele. In Comunitatea Europeana incheierea acestui tip de intelegeri este interzisa pentru ca deformeaza concurenta si prejudiciaza diversii operatori de pe piata.

De exemplu, daca exista o intelegere de fixare a pretului, firmele nu mai incearca sa ofere produse sau servicii noi de calitate buna, la preturi competitive. Ele nu fac altceva decat sa exploateze o situatie pe care au creat-o tot ele, in care consumatorii nu mai au libertate de decizie intre preturi sau diferite forme de produse sau de distribuire a acestora. In asemenea circumstante, intreprinderile nu mai au grija de a fi realmente competitive si nu mai au nici un stimulent ca sa promoveze inovatii sau sa reduca costurile de productie. In consecinta, ele ofera produse si servicii scumpe si depasite de timp.

Pe termen mediu, aceste firme vor fi expuse pe deplin concurentei straine fata cu acordurile Comisiei. Acest lucru va duce la izbucnirea unei crize serioase, care poate implica reducerea fortei de munca sau chiar falimentul. Astfel, criza va afecta salariatii, subcontractorii si comerciantii. Mai mult, preturile ridicate in mod artificial afecteaza costurile consumatorilor intermediari, care sunt serios afectati de comportarea anti-concurentiala a furnizorilor lor. In consecinta, dinamismul acestor firme scade. In cele din urma, consumatorii finali vor plati mai mult pentru bunuri sau servicii, vor avea o gama de selectie redusa si nu vor beneficia de progresele tehnice sau economice.

Comportamentul anti-concurential al catorva firme prejudiciaza astfel toti operatorii si justifica interventia autoritatilor publice. In ultimii trei ani, Comisia Europeana s-a ocupat in medie cu aproximativ 400 de cazuri referitoare la intelegeri restrictive ale concurentei.

Legislatia comunitara (Articolul 81)

Intelegerile restrictive ale concurentei sunt interzise prin Articolul 81 al Tratatului CE.

Daca o intelegere respecta conditiile urmatoare ea este declarata nula

. Acordul s-a incheiat intre intreprinderi

. Acordul conduce la restrangerea considerabila a concurentei de pe piata, duce la fixarea preturilor de cumparare sau de vanzare sau la impunerea altor conditii comerciale; poate limita productia, pietele, dezvoltarea tehnica, investitiile. De asemenea, poate duce la impartirea pietelor sau a surselor de furnizare intre concurenti. In cele din urma, poate impune conditii discriminatorii firmelor care nu au incheiat intelegerea respectiva, plasandu-le intr-o pozitie competitionala dezavantajoasa. Se considera ca o intelegere restrange concurenta daca interfereaza in mod deliberat cu variatiile normale ale pietei privind cererea de oferta.

Totusi, anumite intelegeri pot incuraja concurenta, pentru ca promoveaza progresul tehnic sau imbunatatesc distributia. Conform legilor comunitare, aceste intelegeri pot face exceptie de la interdictie pentru ca efectul lor final asupra pietei este benefic. Patru cerinte trebuie respectate pentru ca o intelegere sa poata face exceptie:

. Acordul imbunatateste productia sau distributia de bunuri sau promoveaza progresul economic;

. trebuie sa permita consumatorilor intermediari sau finali sa beneficieze substantial de avantajele rezultate;

. Concurenta nu este eliminata pentru un procentaj substantial al bunurilor sau serviciilor in chestiune.

Conform legii comunitare, o intelegere individuala intre firme poate face exceptie impreuna cu alte categorii de acorduri de aceeasi natura, de exemplu cum ar fi acordurile de distributie.

In prezent, numai Comisia Europeana poate sa-si exercite autoritatea de exceptare a unui acord restrictiv in conformitate cu prevederile articolului 81. Pentru a obtine o exceptare individuala firmele trebuie sa informeze Comisia Europeana in legatura cu acordurile pe care le-au incheiat. In ultimii ani, Comisia a primit in medie peste 200 de notificari anual. In 1999, a sugerat incetarea obligativitatii de a centraliza toate acordurile incheiate intre intreprinderi. Multe acorduri notificate nu au implicat probleme serioase pentru concurenta. In consecinta, Comisia Europeana spera sa se poata concentra mai mult pe acordurile care aduc prejudicii serioase concurentei de pe piata comuna mai ales asupra cartelurilor. De asemenea, spera sa determine atat autoritatile care se ocupa cu concurenta cit si tribunalele din tarile membre sa se implice mai mult in aplicarea legislatiei comunitare referitoare la concurenta.

In plus fata de procedurile referitoare la obligativitatea intreprinderilor de a inainta notificari formale, Comisia Europeana poate sa intreprinda investigatii proprii, in urma reclamatiilor inaintate de catre intreprinderi concurente sau de catre clienti (in 1999 au fost primite 149 reclamatii), sau in cazurile in care sunt evidentiate practici anticoncurentiale, pe care Comisia Europeana le va ancheta din initiativa proprie (77 in 1999).

Aceste acorduri restrictive devin automat nule si Comisia Europeana are autoritatea sa le interzica si sa aplice amenzi intreprinderilor contraveniente. In anumite conditii, ea poate excepta anumite intelegeri care limiteaza concurenta. In plus, ea beneficiaza de autoritate investigationala care ii permite sa faca inspectii la sediile firmelor si sa caute dovezi ca s-au incheiat intelegeri secrete.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisia Europeana

Interzicerea unui cartel in domeniul incalzirii urbane

In octombrie 1998, Comisia Europeana a desfiintat un cartel al producatorilor de conducte pentru sisteme de transport a energiei termice urbane, care fixase preturile de comun acord si conditiile de licitare catre autoritatile publice.

Cartelul fusese stabilit in Danemarca, la sfarsitul lui 1990 si mai apoi s-a extins nationale si fixasera, de comun acord, preturile pentru conductele folosite la transportul caldurii. Cumparatorii conductelor, mai ales autoritatile locale, erau astfel obligate sa cumpere de la acelasi furnizor, fara sa aiba posibilitatea de a face o alegere reala, intre oferte si preturi competitive. Comisia Europeana a aplicat amenzi care s-au ridicat la aproximativ 92 milioane euro tuturor membrilor cartelului. In acest caz, practicile anti-concurentiale au adus prejudicii atat firmelor din afara cartelului, care au fost excluse sistematic de pe piata cit si autoritatilor locale in consecinta, contribuabililor.

Cartel interzis in domeniul industriei zaharului

Doi producatori si doi comercianti de zahar din Marea Britanie au adoptat o strategie concertata pentru a creste preturile pe piata zaharului. Pentru consumatorul final, aceasta intelegere a dus la cresterea pretului de cumparare mai mult decat s-ar fi intamplat daca ar fi existat concurenta. In 1998, Comisia a interzis intelegerea si a aplicat firmelor amenzi in valoare de peste 50 milioane euro.

Exceptie la o intelegere privind televiziunea digitala

Comisia Europeana a facut exceptie la acordul care infiinta o firma mixta, cunoscuta sub numele de Open, care fusese incheiata intre patru firme, printre care BskyB si British Telecom, ambele firme britanice, al caror obiect de activitate include televiziunea digitala si telecomunicatiile. Open va oferi servicii digitale interactive noi, in Marea Britanie. Dupa infiintarea noii firme mixte, diverse firme cum ar fi banci, magazine mari, sau agentii de voiaj, vor putea oferi consumatorilor britanici servicii interactive prin retelele de televiziune. Serviciile vor putea fi accesate prin intermediul unui decodor. In ciuda avantajelor evidente aduse consumatorilor, Comisia Europeana a avut obiectii: BSkyB si British Telecom, care au pozitii importante pe piata in zonele in care va opera Open, ar putea sa dispara ca potentiali concurenti. In concluzie, exista riscul de a elimina parteneri importanti ai concurentei de pe piata britanica, ce se ocupau cu televiziunea digitala interactiva. Inainte de autorizarea intelegerii de catre Comisie, aceasta s-a convins ca si dupa infiintarea Open, concurenta va fi prezenta pe piata. De exemplu, conform promisiunilor facute de actionarii Open, terte parti vor putea fi prezente pe piata. Terte parti vor avea acces la decodoarele Open si la canalele de filme si sport ale BskyB. De asemenea, decodoare care concureaza direct cu decodoarele Open vor putea fi vandute pe piata fara nici o opreliste. In acest caz, Comisia Europeana a considerat ca serviciile noi de televiziune interactiva, digitala se vor dezvolta mult mai repede.

In acelasi timp, s-a asigurat de faptul ca pe piata exista concurenta. In concluzie, consumatorul britanic este dublu avantajat de aceasta situatie.

3. Abuzul de pozitie dominanta

Afacerile eficiente se desfasoara cu scopul de a cuceri pietele, pana in punctul in care se pot stabili pozitii cu adevarat puternice. Detinerea unei pozitii dominante nu este gresita in sine. Acesta este chiar rezultatul eficientei activitatii desfasurate de intreprinderi. Daca insa intreprinderea isi foloseste puterea pentru a inabusi concurenta, aceasta este o practica anti-concurentiala, calificata ca abuz. In concluzie abuzurile pozitiei dominante sunt de condamnat.

O intreprindere are o pozitie dominanta, cind puterea sa economica ii permite sa opereze pe piata fara sa tina cont de reactia concurentilor sai, a consumatorilor intermediari si finali. In aceste conditii, o intreprindere care are o pozitie dominanta poate fi tentata sa abuzeze de pozitia respectiva pentru a-si creste veniturile si pentru a-si consolida pozitia pe piata, atat prin slabirea sau eliminarea concurentilor cit si prin interzicerea accesului pe piata a unor firme noi. Aceasta ar putea desfasura actiuni care pot prejudicia alti operatori ai pietei, de exemplu, prin practicarea de tarife uriase la preturile de vanzare sau de cumparare, sau prin acordarea unor avantaje discriminatorii anumitor clienti, pentru a le controla actiunile. Aceste practici perturbeaza concurenta. Comisia poate lua masuri impotriva acestor intreprinderi si poate sa-i pedepseasca pe contravenienti cu severitate.

Cetatenii au motive serioase de-a nu fi de acord cu acest fel de abuzuri. Acestea duc la practicarea unor preturi ridicate, la limitarea ofertei de bunuri si servicii si la practici comerciale inechitabile.

Legislatie comunitara (Articolul 82)

Articolul 82 din Tratatul CE interzice firmelor sa abuzeze de pozitiile lor dominante.

Pentru ca articolul sa fie aplicat, trebuie indeplinite urmatoarele conditii.

. Firma detine o pozitie dominanta. In evaluarea puterii economice a unei firme, Comisia Europeana ia in considerare cota ei de piata, alaturi de alti factori cum ar fi daca pe piata mai exista concurenti credibili, daca firma respectiva isi are propria ei retea de distributie, daca are acces corespunzator la materii prime, etc. Toti acesti factori permit firmei sa fie deasupra conditiilor de concurenta existente pe piata la un moment dat.

. Firma domina piata comuna sau doar o parte importanta a pietei comune.

. Firma abuzeaza de pozitia sa: ea poate cere consumatorilor sa plateasca tarife marite sau sa practice preturi extrem de scazute si astfel ii poate elimina pe concurentii slabi sau pe noii intrati pe piata. De exemplu, mai poate acorda clientilor cateva avantaje discriminatorii cum ar fi reducerile pentru fidelitate, cu conditia ca acestia sa fie de acord cu politicile sale de vanzari.

Nu exista nici o exceptie in vigoare referitoare la abuzul de pozitie dominanta.

Comisia Europeana poate emite o decizie care sa interzica abuzul si sa amendeze intrprinderile care au comis aceste abuzuri. In 1998 si in 1999, Comisia Europeana a adoptat aproximativ 12 decizii de interziceri ale abuzurilor.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisia Europeana

Abuzul de pozitie dominanta pe piata de distributie a inghetatei

Ca rezultat al unei reclamatii facute de Mars, Comisia Europeana a descoperit ca Unilever abuzase de pozitia sa dominanta. Unilever furniza congelatoare distribuitorilor din Irlanda complet gratuit, cu conditia ca acestia sa depoziteze in ele numai produse Unilever. In consecinta, consumatorii irlandezi aveau o posibilitate extrem de restransa de a alege intre diverse sortimente de inghetata. Comisia Europeana a considerat aceasta cerinta de folosire exclusiva drept un abuz al firmei Unilever, care a profitat de pozitia sa dominanta pe piata.

Folosirea abuziva a pozitiei dominante detinute pe piata a serviciilor de transport aerian, oferite de agentiile de voiaj

Actionand in urma unei reclamatii facute de Virgin Airways, in iulie 1999, Comisia Europeana a descoperit ca British Airways abuzase de pozitia sa dominanta.

Abuzul a constat in stabilirea unui sistem de rasplatire a fidelitatii fata de marca.

Aceasta insemna ca piata serviciilor de transport aeriene asigurate de anumite agentii de voiaj britanice era inchisa pentru concurentii firmei British Airways.

British Airways oferea anumitor agentii de voiaj britanice un comision suplimentar daca ele aveau acelasi volum de vanzari ca in anul precedent, sau daca il depaseau, la biletele vandute pentru British Airways. Acest sistem dorea sa duca la cresterea fidelitatii ,care se termina prin inchiderea altor piete ale serviciilor de transport aerian oferite de agentiile de voiaj pentru concurentii British Airways si sa le descurajeze intentiile de a-si oferi serviciile altor linii aeriene. British Airways detinea o pozitie dominanta, astfel incat acest sistem era o adevarata bariera in calea liniilor aeriene concurente, impiedicandu-le accesul pe piata. Deoarece agentiile favorizau linia aeriana care platea cel mai mare comision, consumatorilor li se ofereau intotdeauna bilete pentru British Airways, chiar daca serviciile oferite de liniile aeriene concurente erau mai avantajoase. In consecinta, Comisia Europeana a considerat ca aceasta practica, ce afecta piata serviciilor oferite de liniile de transport aerian prin intermediul agentiilor de voiaj, era un caz de abuz exercitat intr-o pozitie dominanta.

Abuzul de pozitie dominanta in organizarea Campionatului Mondial de Fotbal

La 20 iulie 1999, Comisia Europeana a adoptat o decizie formala impotriva comitetului francez care a organizat Campionatul Mondial de Fotbal, desfasurat in Franta in 1998. Comitetul de organizare a campionatului mondial (CFO) detinea monopolul organizarii evenimentului, inclusiv vanzarea biletelor. Comisia Europeana a descoperit ca aranjamentele vizand vanzarea de bilete pentru meciurile finalelor erau discriminatorii si constituiau un abuz exercitat datorita unei pozitii dominante.

Aranjamentele facute pentru vanzarea de bilete ii favorizau pe consumatorii care puteau da o adresa din Franta, in detrimentul consumatorilor care erau rezidenti ai altor tari. Persoanele nerezidente in Franta, care doreau sa urmareasca meciurile finale, erau astfel puternic dezavantajate in comparatie cu rezidentii francezi. In consecinta, Comisia Europeana a emis o hotarare care condamna CFO.

4. Controlul fuzionarilor intreprinderilor

Cand firmele se unesc, printr-o fuziune, printr-o achizitie, sau prin infiintarea unei intreprinderi mixte, in general, impactul asupra pietei este pozitiv. Corelarea activitatilor firmelor le permite realizarea sinergiei in multe domenii, cum ar fi cercetarea si dezvoltarea de produse noi. Uneori, firmele pot implementa masuri de restructurare care vor reduce costurile de productie sau de distributie pentru firma noua. Astfel, ele pot deveni mai eficiente pe piata. Concurenta se intensifica si consumatorul final va beneficia de servicii de calitate superioara, oferite la preturi accesibile.

In dublul context al mondializarii schimburilor si expansiunea pietei interne Comunitare intreprinderile se simt impinse sa fuzioneze in Comunitatea Europeana pentru a putea avea dimensiuni care sa le permita sa ramana competitive si sa fie prezente pe pietele aflate in expansiune continua. Tendinta de fuzionare s-a intensificat in ultimii ani pe cuprinsul Uniunii Europene.

Totuti Tratatul interzice fuziunile care creaza sau intaresc o pozitie dominanta, pentru a preveni cazurile de abuz.

Tratatul interzice fuziunile care creaza sau intaresc o pozitie dominanta, pentru a preveni cazurile de abuz. O firma este intr-o pozitie dominanta atunci cand poate actiona pe piata fara sa trebuiasca sa tina cont de reactiile concurentilor, furnizorilor, sau ale clientilor sai. De exemplu, o astfel de firma poate sa creasca preturile peste cele practicate de concurentii sai fara sa se teama ca ii va scadea profitul. Toti actorii prezenti pe piata si mai ales consumatorii, pot sa piarda din aparitia acestor structuri dominante. Ele pot duce la cresterea preturilor, la restrangerea ofertei de bunuri, sau la limitarea inovatiilor. De aceea, Uniunea Europeana a pus la punct un sistem perfectionat de proceduri pentru interzicerea anumitor fuziuni, care ar putea antrena un impact la nivelul intregii Comunitati. Acest sistem ii permite sa interzica realizarea unei anumite fuziuni, daca acest lucru se impune.

Sisteme identice au fost puse la punct in statele membre pentru controlul fuziunilor de dimensiuni nationale.

Opinia publica nu intelege intotdeauna de ce Comisia Europeana aproba fuziuni si achizitii cand acestea conduc la reducerea de locuri de munca. Trebuie sa se tina seama de faptul ca obiectivul principal al Comisiei Europene in domeniul controlarii proceselor de fuziune este pastrarea unei concurente eficiente pe piata, considerata drept garantia dezvoltarii si in consecinta, a locurilor de munca stabile.

De aceea, pe termen scurt, se poate intampla ca fuziunile si achizitiile sa impuna restructurari si desfiintarea anumitor locuri de munca. Totusi, acest lucru nu schimba faptul ca imbunatatirea gradului de competitivitate al firmelor este singura modalitate eficienta de a asigura dezvoltarea sanatoasa a derularii afacerilor si crearea de locuri de munca stabile si pe termen lung.

Legislatie comunitara (Reglementarea (CEE) Nr. 4064/89)

Reglementarea referitoare la fuziuni se aplica incepand cu 1990. Reglementarea se bazeaza pe principiile urmatoare:

. Comisia Europeana are autoritatea exclusiva de a conduce investigatii asupra proceselor de fuziune care sunt importante la nivelul Comunitatii Europene.

Astfel, firmele pot beneficia de un birou unic pentru controlul fuziunilor. Acest lucru faciliteaza aplicarea procedurilor administrative si asigura acordarea unui tratament egal pentru toti. Dimensiunea comunitara a unei fuziuni sau achizitii se estimeaza pe baza pragurilor stabilite de cifrele de afaceri ale firmelor implicate.

Cel mai important este pragul mondial (5,000 milioane euro) si pragul valabil pe tot cuprinsul comunitatii europene (250 milioane euro). Sub aceste valori, controlul fuziunilor se face de catre autoritatile nationale in conformitate cu propriile lor norme legislative.

. Comisia Europeana trebuie informata despre fuziunile si achizitiile cu dimensiune comunitara pentru aprobare, inainte ca acestea sa fie realizate. De cand au intrat In vigoare reglementarile privind fuziunile, Comisia Europeana a observat ca numarul notificarilor a crescut extrem de repede, mai ales in ultimii ani, cand rata anuala de crestere a fost in jur de 30 %. Actualmente Comisia Europeana primeste aproximativ 300 notificari pe an.

. Dupa o perioada initiala de analiza de o luna, Comisia Europeana decide daca tranzactia se autorizeaza. Daca ajunge la concluzia ca astfel se creeaza o pozitie dominanta pe piata, sau ca, astfel, pozitia anumitor firme va fi intarita,

Comisia Europeana poate initia proceduri de verificare care dureaza patru luni.

. La sfarsitul acestei proceduri, Comisia Europeana poate autoriza fuziunea conditionat sau neconditionat. De asemenea, poate sa o interzica, de exemplu in cazurile in care companiile nu au putut sa propuna solutii corecte, la motivele de ingrijorare ale Comisiei. Conditiile anexate autorizarii impun adesea vanzarea de active sau actiuni detinute in alte firme, brevete, patente, etc., catre firmele concurente.

. Marea majoritate a cazurilor notificate sunt aprobate dupa o analiza initiala de o luna (mai mult de 90 %). Pe o piata care in prezent parcurge procesul integrarii, fuziunile care duc la aparitia sau intarirea unei pozitii dominante sunt destul de rare.

. Majoritatea cazurilor care au facut necesara derularea unei investigatii de patru luni sunt rezolvate prin acordarea unei autorizatii conditionate. Acest lucru inseamna ca autorizatia emisa de Comisie Europeana impune firmelor sa dea lucrari in antrepriza sau sa promita ca vor renunta la anumite drepturi, permitand astfel instaurarea unui climat concurential eficient, dupa realizarea fuziunii. Membrii Comisiei Europene analizeaza foarte atent aceste promisiuni. In anumite cazuri fuziunea este interzisa pentru ca ar crea sau ar duce la intarirea unei pozitii dominante. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care firmele nu au putut sa propuna solutii referitoare la motivele de ingrijorare pe care Comisia Europeana le-a ridicat in legatura cu mentinerea concurentei.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisie

Fuziuni in sectorul de vanzare cu amanuntul

In ultimii ani, multe firme de vanzare cu amanuntul au notificat la Comisia Europeana despre planurile lor de fuziune. Ca exemple putem da firmele de vanzare cu amanuntul a produselor alimentare Kesko/Tuko (1997) Rewe/Mainl in Austria (1999) si Carrefour/Promods (2000) (mare centru de distributie alimentara in Finlanda Austria, Franta si Spania). Atat in cazul Finlandei cat si al Austriei, Comisia Europeana a considerat ca fuziunea acestor lanturi de magazine pentru vanzarea cu amanuntul ar fi dus la aparitia unei pozitii dominante pe piata. In cazul Finlandei a hotarat sa interzica tranzactia, in timp ce in cazul Austriei a acceptat modificarile propuse de companii. Acestea constau mai ales din vanzarea anumitor segmente ale pietelor de desfacere catre firmele concurente.

Fuziunea intre Carrefour si Promods a fost autorizata cu conditia cedarii unei parti importante in capitalul unui concurent.

Analiza conditiilor concurentei la nivel local a fost lasata la latitudinea autoritatilor nationale, deoarece fuziunea implica o serie de probleme referitoare la concurenta cu un specific extrem de local. Astfel, Comisia Europeana s-a asigurat ca s-a pastrat spiritul concurential, pentru a permite consumatorilor sa beneficieze in continuare de o gama variata de piete de desfacere, preturi atractive si o gama variata de bunuri de consum.

O fuziune in sectorul asigurarilor

Detinatorii de polite de asigurare si investitorii, mai ales cei din Italia, sunt avantajati de solutiile propuse de firme, mai ales in contextul in care INA a fost achizitionata de Generali; ambele sunt firme internationale importante pe piata asigurarilor. Analiza initiala a preluarii a ridicat indoieli serioase in cadrul Comisiei Europene referitoare la compatibilitatea acestui proces cu legislatia comunitara. Fuziunea ar fi dat firmei nou create segmente importante de pe piata italiana a politelor de asigurare de viata. In plus, investigatia a scos la iveala legaturile existente intre cele doua firme si principalii lor concurenti, care ar fi putut sa le faca sa-si coordoneze actiunile in domeniul asigurarilor si investitiilor. In ianuarie 2000 Comisia Europeana a autorizat desfasurarea procesului de preluare planificat, cu conditia ca cele doua parti implicate sa puna in aplicare propunerea de a-si vinde actiunile detinute la anumite filiale si astfel sa-si reduca segmentul de piata la mai putin de 30 %. Cele doua firme urmau sa inceteze toate legaturile cu firmele concurente. In acest mod s-a reinstaurat o concurenta eficienta pe piata italiana, intr-un sector financiar de interes deosebit pentru cetateni.

O fuziune in sectorul produselor petroliere

Fuziunea operatiilor desfasurate de principalii agenti de pe piaaa produselor petroliere din Franta ar fi creat o pozitie dominanta pe mai multe piete.

Cetatenii francezi si cei care calatoresc prin Franta au numai avantaje datorita actiunii intreprinse de Comisia Europeana in cazul TotalFina/Elf Aquitaine. Fuziunea operatiilor derulate de cei doi actori principali de pe piata franceza a produselor petroliere ar fi dus la crearea unei pozitii dominante pe mai multe piete. Dupa fuziune, TotalFina si Elf ar fi avut posibilitatea sa exercite controlul asupra unei parti extinse a retelei logistice franceze si sa impuna cresterea costurilor de aprovizionare pentru distribuitorii independenti si mai ales pentru supermarketuri, care joaca un rol important pe piata franceza. Supermarketurile au ajutat la scaderea preturilor combustibililor in Franta si la mentinerea lor la un nivel scazut.

In plus, combinarea statiilor de livrare ale TotalFina si Elf, prezente pe autostrazile franceze, ar fi dat noului grup o cota pe piata de aproximativ 60 %. Comisia Europeana a considerat ca aceasta putere de piata ar fi dus la cresterea preturilor pe o piata deja caracterizata de preturi ridicate. In final, TotalFina si Elf ar fi devenit liderii principali pe piata pentru GPL, care se foloseste la sistemele de incalzire. Pentru a rezolva problemele de concurenta care au fost identificate,

TotalFina/Elf s-a angajat sa revinda o parte importanta din operatiunile respective concurentilor sai. De exemplu, a propus vanzarea a 70 de statii de alimentare aflate pe autostrazile din Franta concurentilor sai. Astfel, Comisia Europeana s-a asigurat ca piata franceza a combustibililor ramane competitiva si consumatorii continua sa beneficieze de livrari de produse petroliere la preturi adecvate.

5. Liberalizarea

Autoritatile publice din tarile membre UE pot acorda drepturi speciale, mai ales drepturi de monopol, anumitor intreprinderi de stat sau particulare, pentru a desfasura activitati de servicii de interes economic general.

Autoritatile publice din tarile membre UE pot acorda drepturi speciale, mai ales drepturi de monopol, anumitor intreprinderi de stat sau particulare, pentru a desfasura activitati in domeniul serviciilor de interes economic general, mai ales in anumite sectoare, cum ar fi serviciile postale, transportul feroviar, sau producerea si distributia de electricitate. In general, aceste drepturi speciale corespund responsabilitatilor legate de calitatea serviciului public acordat intreprinderii.

Totusi, drepturile speciale nu trebuie sa depaseasca normele stabilite pentru prestarea serviciilor respective. Altfel, din punctul de vedere al legislatiei comunitare, pot sa apara situatii care limiteaza concurenta.

Pozitia de monopol oferita intreprinderilor, atunci cand aceasta nu este justificata de prestarea de servicii de interes economic general, conduce, in marea majoritate a cazurilor, la cresterea preturilor, la scaderea calitatii serviciilor oferite si la o ramanere in urma din punct de vedere al inovatiilor si investitiilor. De aceea, Comisia Europeana considera ca libera concurenta trebuie introdusa si in sectoarele sub monopol, in contextul reglementarilor Tratatului, pentru a imbunatati calitatea serviciilor si a scadea nivelul preturilor.

In mod frecvent, monopolul a fost prezent in industriile de retea - transport, energie si telecomunicatii. In aceste sectoare, trebuie sa se faca distinctie intre infrastructura si serviciile oferite prin intermediul acestei infrastructuri. In timp ce adesea este greu sa se creeze o a doua infrastructura, care poate concura cu prima, din motive de costuri ale investitilor si ale eficientei economice, este posibil si este de dorit sa se creeze conditii de concurenta in domeniul serviciilor oferite. In consecinta, Comisia Europeana a dezvoltat conceptul de separare a infrastructurii de activitatile comerciale. Astfel, infrastructura devine numai mijlocul care face posibila concurenta, in timp ce dreptul la proprietate exclusiva poate ramane in vigoare.

In ceea ce priveste infrastructura (de exemplu retelele telefonice sau electrice), cei care detin monopolul trebuie sa garanteze accesul tertelor parti care doresc sa intre in procesul competitional in ceea ce priveste serviciile oferite prin intermediul acestor retele (comunicatii telefonice sau consum de electricitate).

Acesta este principiul general pe care se bazeaza directivele de liberalizare ale Comisiei Europene.

Procesul de deschidere a acestor sectoare spre concurenta antreneaza un impact pozitiv atat pentru utilizatorii intermediari cat si pentru consumatorii finali.

In regula generala, daca tinem cont in permanenta de sectoarele respective, procesul de deschidere spre concurenta antreneaza un impact pozitiv asupra utilizatorilor intermediari si contribuie la imbunatatirea generala a concurentei din intreaga economie. De asemenea, efectul este benefic pentru consumatorii finali, care vor beneficia de preturi mai mici si de servicii mai eficiente.

Cel mai bun exemplu il constituie deschiderea sectorului de telecomunicatii pentru concurenta. Acest lucru demonstreaza succesul procesului de liberalizare. Expunerea operatorilor publici, care detineau monopolul asupra infrastructurii si serviciilor, la concurenta de pe piata, datorita prezentei unor noi firme de telecomunicatii, a dus la scaderea considerabila a tarifelor (mergand pana la 35 % pentru anumite tipuri de telecomunicatii). De asemenea, toata gama de servicii oferite consumatorilor a fost mult imbunatatita, din punct de vedere al calitatii, al cresterii diversitatii serviciilor oferite si al promovarii inovatiilor tehnologice. Intr-un sector al economiei care se dezvolta intr-un ritm alert, impulsionat de aparitia internetului si a comertului electronic, liberalizarea industriei telecomunicatiilor este o sursa pentru promovarea competitiei si de creare de noi locuri de munca.

Legislatie comunitara (Articolul 86)

Comisia utilizeaza diferite metode pentru a aplica principiul deschiderii pietelor supuse monopolului.

. Comisia Europeana verifica daca tarile membre, atunci cand acorda drepturi speciale sau exclusive, respecta regulile privind concurenta care sunt in vigoare in spatiul comunitar. Comisia Europeana este deosebit de atenta in a se asigura ca autoritatile publice, atunci cand stabilesc conditiile in care intreprinderile vor presta servicii de interes general, urmaresc ca acestea sa nu depaseasca limitele necesare prestarii serviciilor respective.

. De asemenea, Comisia poate initia procesul de deschidere a pietelor. In concordanta cu conditiile existente, ea poate adopta o directiva a liberalizarii europene sau poate propune adoptarea unei astfel de directive de catre Consiliul si Parlamentul European. O directiva este o reglementare a legislatiei comunitare care fixeaza atingerea unui obiectiv comun pentru toate tarile membre. Tarile membre vor include acest obiectiv in legislatiile lor si il vor aplica. In acest mod a initiat Uniunea Europeana deschiderea pietelor pentru telecomunicatii, transport, servicii postale, gaze naturale si electricitate. Comisia Europeana verifica daca aceste obiective sunt realizate intr-adevar.

. In final, Comisia verifica daca antreprenorii respecta intocmai regulile comunitare referitoare la concurenta, atunci cand autoritatile publice le confera posibilitatea de a presta servicii de interes economic general. Comisia Europeana trebuie sa tina cont de obiectivele specifice care sunt in sarcina fiecarei intrprinderi. Aplicarea legilor concurentei nu trebuie sa impiedice aducerea la indeplinire a obiectivelor respective.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisie

Telefonia mobila in Spania

In procesul de recreare a echilibrului intre Telefnica ti Airtel Mvil, Comisia a cautat sa stimuleze concurenta, in interesul utilizatorilor de telefoane mobile din Spania.

Serviciile de telefonie mobila au fost liberalizate in Europa in 1996, printr-o directiva a Comisiei Europene, care permitea deschiderea pietelor de comunicatii mobile si personale pentru concurenta. La sfarsitul lui 1996, Comisia a descoperit ca celui de-al doilea operator de telefonie mobila din Spania, Airtel Mvil, i se ceruse sa plateasca aproximativ 510 milioane euro pentru a i se acorda dreptul de operare pe piata spaniola, in timp ce operatorului de stat Telefnica i se permisese sa ofere servicii de telefonie mobila fara sa i se ceara plata nici unei taxe. Suma platita echivaleaza cu o treime din suma necesara unei investitii care ar fi permis acoperirea intregului teritoriu spaniol. Acest lucru i-a oferit firmei de stat Telefnica un avantaj asupra noului sau concurent si i-a permis sa-si intareasca pozitia dominanta pe piata telefoniei mobile. In consecinta, Comisia Europeana a cerut guvernului spaniol sa returneze suma de 510 milioane euro firmei Airtel Mvil sau sa propuna masuri corective echivalente.

In procesul de recreare a echilibrului intre Telefnica si Airtel Mvil, Comisia a cautat sa stimuleze concurenta, in interesul utilizatorilor de telefoane mobile din Spania, care pot astfel sa beneficieze de servicii noi si de preturi mai mici. In aprilie 1997, Comisia Europeana a acceptat masurile corective propuse de guvernul spaniol, in scopul inlaturarii obstacolelor din calea unei concurente libere.

Reclame publicitare la televiziunea belgiana

Comisia a interzis dreptul exclusiv detinut de postul de televiziune comerciala VTM, acordat de autoritatile comunitatii flamande in Belgia pentru difuzarea de reclame publicitare. Acordarea dreptului exclusiv pentru transmisia din Flandra a reclamelor publicitare, care erau destinate numai telespectatorilor flamanzi echivaleaza cu excluderea altor operatori din alta tara membra care ar fi dorit sa emita in Belgia, pentru a difuza reclame publicitare destinate publicului flamand, cu ajutorul retelei de televiziune prin cablu existenta in Belgia. Comisia Europeana a hotarat ca nu exista neaparat o relatie directa intre obiectivul declarat de politica culturala

care are drept scop pastrarea pluralismului in presa flamanda scrisa si garantarea unei pozitii de monopol unei televiziuni comerciale. Scopul final al acestor masuri constituia o forma de discriminare, cu consecinte protectioniste, care afecta si telespectatorii belgieni din comunitatea flamanda, carora li se restrangea posibilititatea de a alege intre mai multe statii de televiziune.

6. Analiza atenta a ajutoarelor de stat

Ajutoarele de stat acordate care denatureaza concurenta de pe piata interna a comunitatii, sunt interzise prin Tratat.

Ajutoarele de stat acordate care denatureaza concurenta de pe piata interna a comunitatii, sunt interzise prin Tratat. Prin acordarea unor tratamente preferentiale anumitor firme sau produse in detrimentul altora, fortele concurentiale normale sunt dereglate puternic. Totusi, in anumite situatii, Comisia Europeana va aplica exceptiile permise de Tratat si va lua in considerare impactul benefic al unei scheme de acordare a ajutoarelor in conditiille generale stabilite de UE. De asemenea, ea va autoriza acordarea de ajutor atunci cand acesta este justificat, de exemplu pe baza criteriilor necesare promovarii dezvoltarii regionale sau ale politicilor de interes comun de protejare a mediului ambiant, cercetare si dezvoltare, educatie, etc.

Cel mai des autoritatile publice acorda ajutor pentru a sustine o anumita intrepridere, o activitate economica sau o regiune, pentru a-i promova dezvoltarea sau a o ajuta sa-si rezolve problemele cu care se confrunta. La prima vedere, mai ales din punctul de vedere al celui care primeste, ajutorul de stat pare a fi foarte avantajos.

Din pacate, cel mai adesea el nu reuseste decat sa amane un proces inevitabil de restructurare si nu-l ajuta pe cel care primeste ajutorul sa redevina competitiv.

Daca analizam lucrurile intr-un context mai larg, mai ales din punctul de vedere al firmelor concurente care functioneaza fara nici un ajutor, ajutorul de stat seamana mai mult cu o forma nedorita de discriminare. Firmele concurente trebuie sa faca eforturi singure pentru a-si dezvolta afacerile si pentru a ramane competitive fata de cele care, datorita ajutorului primit de la stat, nu trebuie sa-si reduca costurile de productie sau sa finanteze programe de diversificare sau de dezvoltare. Firmele care nu primesc ajutoare de stat pot chiar sa se confrunte cu dificultati care le vor influenta competitivitatea si abilitatea de a-si pastra locurile de munca pentru salariatii lor. In final, intreaga piata va avea de suferit datorita ajutoarelor acordate de stat. Intreaga competitivitate a economiei europene este prejudiciata.

Bineinteles, sunt anumite forme de ajutor de stat care pot fi considerate acceptabile, cu conditia ca ele sa contribuie la dezvoltarea regiunilor care se confrunta cu probleme deosebite, care incearca sa rezolve o situatie economica grava cu care se confrunta una din tarile membre, care incurajeaza anumite activitati si practici de interes comun pentru toate tarile membre, sau sa aiba scopuri sociale utile.

Ajutorul acordat regiunilor care sunt ramase mult in urma poate contribui la revigorarea programului de dezvoltare a acestora. Astfel ele pot sa devina concurenti egali cu celelalte regiuni, care sunt mai dezvoltate. De indata ce aceste regiuni nu mai sunt marcate de handicapul anterior, nu mai exista nici o justificare pentru continuarea alocarii de subventii. Acest lucru ar insemna exercitarea de practici discriminatorii in raport cu regiunile dezvoltate, unde schemele de ajutor nu sunt operationale. In consecinta Comisia Europeana ar considera ca este ilegal sa se mai acorde ajutor pentru dezvoltare regionala in astfel de conditii.

Acest lucru ar fi contrar obiectivelor stipulate in Tratat, de a se asigura coeziune economica si sociala. Similar, subventiile acordate pentru restructurarea intrprinderilor pot fi autorizate daca aceasta masura se acorda in cazuri exceptionale si insoteste un plan de restructurare care poate revigora si intari firma respectiva.

In pofida principiului general ca acordarea de ajutoare este interzisa, suma totala a ajutoarelor de stat acordate in spatiul comunitar in perioada 1996-1998 s-a ridicat la 93 000 milioane euro - 250 euro pentru fiecare cetatean al UE. Comisia Europeana considera ca aceasta cifra este prea mare.

Controlul ajutoarelor de Stat, desfasurat de Comisia Europeana, are un impact considerabil asupra vietii cotidiene si are trei avantaje majore. Ea limiteaza ajutoarele de stat la strictul necesar si astfel se evita risipirea fondurilor publice.

Prin prevenirea denaturarii concurentei pe piata intra-comunitara, proces care ar aduce prejudicii unei piete unice, se impulsioneaza puternic cresterea economica in UE. Drept rezultat, creste gradul de ocupare a fortei de munca. De asemenea, controlul ajutoarelor contribuie la imbunatatirea standardelor de viata si la cresterea calitatii vietii datorita faptului ca autorizeaza numai acele scheme de ajutor ale caror obiective au intr-adevar un scop comun si anume dezvoltarea regiunilor ramase in urma, promovarea intreprinderilor mici, a cercetarii si dezvoltarii, a educatiei. De asemenea, ajuta firmele care se confrunta cu dificultati conjuncturale.

Datorita unei asistente controlate si acordate adecvat, aceste firme se pot redresa si pot sa redevina surse de prosperitate si de locuri de munca, jucand astfel un rol important pe piata unica.

Legislatie comunitara (Articolele 87 si 88)

Articolul 87 din Tratatul CE prevede ca sint incompatibile cu piata comuna, in masura in care afecteaza schimburile dintre statele Membre, ajutoarele, acordate de catre state sau prin intermediul resurselor de stat sub orice forma, care distorisioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizanea anumitor intreprinderi sau anumitor produse.

Ajutorul poate sa imbrace forme foarte variate: acordarea unor scutiri de plata a dobanzilor dar si exonerare de la plata impozitelor. Ajutorul poate fi acordat sub forma unei garantii sau transfer de Stat, sau chiar prin repartizarea de catre stat de marfuri si servicii in conditii preferentiale.

Articolul 87 permite acordarea anumitor forme de ajutoare financiare:

. ajutor cu caracter social, acordat consumatorilor individuali;

. ajutor acordat pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente neobisnuite;

. ajutor pentru:

- promovarea dezvoltarii economice in zone considerate ramase mult in urma, conform criteriilor comunitare;

- promovarea derularii unui proiect important de interes european comun sau pentru remedierea unei crize severe in economia unei tari membre;

- facilitarea dezvoltarii anumitor activitati sau zone;

- promovarea pastrarii mostenirii patrimoniului cultural; in conditiile in care, in ultimele doua cazuri, acest tip de ajutor financiar acordat nu afecteaza conditiile derularii activitatilor comerciale si ale concurentei de pe piata comunitara, pana la atingerea nivelului la care acest lucru contravine interesului comunitar.

Comisia Europeana a adoptat o serie de documente pentru a face cunoscuta politica de acordare a ajutoarelor de Stat. Acestea sunt numite "linii directoare" sau "instructiuni". Ele se refera la regiunile ramase mult in urma din punct de vedere al cercetarii si dezvoltarii, al ocuparii fortei de munca si al sistemului educational, al intreprinderilor mici si mijlocii, al protectiei mediului ambiant si al salvarii sau restructurarii firmelor care se confrunta cu probleme. In general, Comisia Europeana abordeaza aceste scheme favorabil, atata timp cit ele nu deformeaza procesul competitional si nu ajung la un nivel incompatibil cu interesele comune.

Comisia Europeana are responsabilitatea exclusiva de a face analize atente ale ajutoarelor de Stat, deoarece numai o autoritate independenta poate evalua prejudiciile aduse pietei unice de asistenta publica acordata in tarile membre. De asemenea, Comisia Europeana analizeaza noile scheme de ajutor propuse de tarile membre, care trebuie sa o informeze despre ele in prealabil. Ulterior, Comisia decide asupra autorizarii acestora.

Totodata, Comisia Europeana analizeaza si schemele de ajutor implementate ilegal de catre state, fara notificare prealabila si fara sa astepte autorizatia comisiei. De obicei intrprinderile fac reclamatii la Comisie despre folosirea acestor scheme, asfel Comisia Europeana este la curent despre abuzurie. Planurile de ajutor financiar incompatibile sunt interzise si impune tarii membre sa recupereze sumele platite.

Beneficiarul ajutorului financiar ilegal va trebui sa, ramburseze sumele primite in acest mod.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisie

Scheme de ajutor autorizate. Ajutor financiar pentru dezvoltarea zonelor urbane defavorizate

In octombrie 1996, Franta a informat Comisia Europeana despre existenta unui Pact de revitalizare urbana; Comisia Europeana a luat o pozitie de principiu favorabila in ceea ce priveste ajutorarea zonelor urbane defavorizate. Anumite forme de ajutor financiar acordat de catre Stat intrprinderilor cu probleme, pot fi mijloacele necesare pentru a se depasi handicapurile structurale si costurile excesive pe care acestea ar trebui sa le suporte pentru ca au sediile in zonele respective. Combaterea sau chiar rezolvarea anumitor probleme (ocuparea fortei de munca, dezvoltare, etc.), cu care se confrunta anumite zone urbane, este obiectivul acestui ajutor financiar. Rezidentii zonelor respective sunt beneficiarii imediati ai acestor ajutoare financiare, pe care Comisia Europeana le favorizeaza, mai ales atunci cand insotesc alte programe comunitare destinate dezvoltarii zonelor sarace.

Subventii regionale pentru dezvoltarea Intreprinderilor mici

In februarie 1998, Comisia Europeana a aprobat un ajutor de 1,89 milioane euro pentru dezvoltarea unor mici afaceri in turism, in regiunea Doana, in sudul Spaniei. Scopul principal a fost oferirea de stimulente pentru investiti in crearea de noi afaceri in turism si de noi locuri de munca in industria respectiva. Astfel, acest ajutor a contribuit la promovarea dezvoltarii durabile a acestei regiuni relativ sarace a UE. Andalusia este o regiune care beneficiaza de o derogare speciala in ceea ce priveste acordarea ajutorului de Stat in conformitate cu Tratatul, datorita faptului ca nivelul sau de trai este sub media comunitara.

Ajutoare autorizate conditionate. Ajutor acordat transporturilor aeriene

Majoritatea liniilor aeriene nationale au reactionat la liberalizarea tranportului aerian in Europa prin elaborarea de planuri de restructurare si recapitalizare, pentru a-si putea recastiga competitivitatea. In 1997, Comisia Europeana a aprobat conditionat acordarea unui ajutor in valoare de 1,400 milioane euro catre Alitalia.

Evaluarea sa s-a bazat pe viabilitatea planului de restructurare si pe promisiunile facute de autoritatile italiene (de exemplu ca firma va fi administrata conform principiilor comerciale), pe absenta totala a oricarei discriminari care ar fi favorizat Alitalia si pe absenta exersarii unei influente dominante asupra preturilor. Comisia Europeana a considerat ca acordarea respectivului ajutor financiar va duce la dezvoltarea transportului aerian in Europa fara sa antreneze un efect advers asupra schimburilor derulate intre tarile membre, in masura care ar putea sa fie contrara intereselor comune.

Comisia Europeana a actionat cu o dubla intentie: permitand unei intreprinderi sa se redreseze pe piata transporturilor aeriene totodata fara sa pericliteze jocul concurentei, consumatorii vor putea beneficia atat de serviciile oferite de Alitalia, cat si de cele oferite de firmele concurente.

Masuri interzise. Ajutorarea in sectorul constructiei de automobile

Autoritatile germane aveau intentia de a acorda firmei Volkswagen un ajutor in valoare de 398 milioane euro pentru a face investitii la doua unitati de productie, aflate in Germania. Acest ajutor era suplimentar unui alt ajutor pe care Comisia Europeana il acordase deja. Comisia Europeana a considerat ca o parte din ajutorul suplimentar va duce la perturbarea concurentei intracomunitare, in masura contrara interesului comun. Astfel, ea a adoptat o decizie partial negativa, pentru suma de 123 milioane euro. Comisia Europeana a cautat intotdeauna sa se asigure de faptul ca factorii operationali existenti pe piata industriei constructoare de masini sunt adecvati pe tot cuprinsul Europei.

Ea permite regiunilor din Germania de est sa-si reia dinamica dezvoltarii economice si autorizeaza ajutorul in concordanta cu acest scop. Totusi, Comisia Europeana face eforturi mari pentru a se asigura de faptul ca multitudinea schemelor de acordare a ajutorului de stat public nu prejudiciaza firmele care nu il primesc. Efectul acestei politici echilibrate este sa pastreze competitivitatea si gradul de ocupare al fortei de munca pe tot cuprinsul pietei comune, pentru beneficiul tuturor celor implicati in industria constructoare de masini. Prin descurajarea autoritatilor publice de a mai acorda ajutor financiar in mod sistematic, Comisia Europeana contribuie la reducerea cheltuielilor publice. In acest mod, ajuta la usurara presiunilor fiscale.

Cuprins

1. Introducere.Scurta prezentare............pag. 1

2. Acordurile anticoncurentiale ..........pag. 3

3. Abuzul de pozitie dominanta. .......... pag. 7

4. Controlul fuzionarii intreprinderilor........pag.10

5. Liberalizare.....................pag. 14

6. Analiza atenta asupra ajutoarelor de Stat.....pag. 17