Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene

Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene

Tarile fondatoare ale Comunitatii - Germania, Italia, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg au recunoscut, de la inceput, necesitatea atenuarii impactului integrarii economice asupra fortei de munca si asupra sectoarelor economice puernic afectate cat si a realizarii unui echilibru financiar intre regiunile prospere si cele defavorizate.

In anul 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), acest moment marcand aparitia unei politici regionale comune. Circa 85% din sumele cheltuite in perioada 1975-1988 au fost destinate finantarii investitiilor din infrastructura, ele fiind orientate preponderent spre regiunile si tarile cel mai putin dezvoltate.

Dezechilibrele regionale s-au accentuat vizibil in deceniul a IX-lea dupa aderarea Greciei, Portugaliei si Spaniei, tari cu economii mai slab dezvoltate. Pentru a pune in pericol functionarea normala a pietei unice, s-a considerat ca la nivelul UE, deci la nivel supranational, ar trebui sa se actioneze in vederea reducerii acestor dezechilibre. S-au propus patru principii de baza in cadrul reformei fondurilor structurale: concentrarea, intocmirea de programe, aditionalitatea, parteneriatul.

Odata cu semnarea Tratatului de la Maastricht s-a consolidat legatura dintre adancirea integrarii economice si coeziunea economica si sociala. Fondul de Coeziune a fost creat special pentru a sprijini Irlanda, Grecia, Portugalia si Spania, toate din categoria tarilor mai putin dezvoltate. Din acest fond au fost finantate proiecte din domeniul protectiei mediului si al retelelor de transport transeuropean. In anul 1993 a fost creat al patrulea fond structural respectiv instrumentul financiar pentru orientarea pescuitului.

Pentru perioada financiara 2000-2006 celor 15 tari UE le-a fost alocata o suma globala de 213 mld.euro, din care 195 mld.euro fonduri structurale si 18 mld.fondul de coeziune. Spania a fost principalul beneficiar al acestor fonduri, cu o pondere de cca.1/4. Din fondul de coeziune au mai fost alimentate Grecia, Portugalia, Irlanda.

In politica regionala, obiectivele UE au fost:

Obiectivul 1, cu caracter regional, pentru care au fost eligibile regiunile ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii, cu un PIB/loc.mai mic de 75% din media UE, atragand 69,7% din fondurile structurale. In cele 48 regiuni beneficiare locuiau 22% din populatia celor 15 membri UE. S-a pus accent pe cresterea competitivitatii, sprijinirea masurilor care vizau infrastructura, inovatia, IMM-urile, resursele umane.

Obiectivul 2, regional, a inclus regiuni cu dificultati structurale, in care traiau 18% din populatia celor 15 UE, care beneficiau de 11,5% din fondurile structurael. In aceasta categorie au intrat regiuni aflate in schimbare economica, in industrie sau servicii, zone rurale in declin, regiuni dependente de pescuit, puternic afectate de criza si arii urbane confruntate cu dificultati.

Obiectivul 3, cu caracter orizontal, a acoperit intreaga UE si a vizat adaptarea si modernizarea sistemelor de educatie, training si ocupare a fortei de munca. Acest obiectiv a absoarbit 12,3% din fondurile structurale si s-a bazat pe un cadru european comun.

Aplicand principiul concentrarii, Comisia a lansat 4 initiative care au absorbit 5,35% din fondurile structurale

Interreg: stimularea cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale

Leader+ dezvoltare rurala

Equal combatarea tratamentului inegal si a discriminarii in ceea ce priveste accesul pe piata fortei de munca

Urban II dezvoltarea durabila a oraselor si ariilor urbane care trec prin perioade de declin

Prevederi asupra Fondului de coeziune pentru perioada 2007-2013

Obiectivul actual este cel de crestere a coeziunii economice si sociale in scopul favorizarii unei dezvoltari armonioase, echilibrate, durabile a Comunitatii pentru perioada 2007-2013.

Actiunile comunitare ale politicii de coeziune europeana vizeaza sa raspunda luptei contra disparitatilor economice, sociale si teritoriale, accelerarii restructurarilor economice si imbatranirii populatiei. Ele se focalizeaza pe un numar limitat de prioritati care pun in valoare obiectivele de la Lisabona - crestere, competitivitate si angajare si de la Goteborg - mediu.

Politica regionala comunitara are, pentru perioada 2007-2013, 3 noi obiective si anume

n      convergenta,

n      competitivitate regionala si angajare

n      cooperare teritoriala

Obiectivul convergentei, inlocuind vechiul obiectiv 1, vizeaza accelerarea convergentei statelor membre si regiunilor cel mai putin dezvoltate prin ameliorarea conditiilor de crestere si angajare. Are in vedere statele membre si regiunile cel mai putin dezvoltate.

Domeniile de actiune sunt: capitalul fizic si uman, inovarea, societatea cunoasterii, adaptabilitatea si schimbarea, mediul si eficacitatea administrativa.

Obiectivul competitivitate regionala si angajare vizeaza cresterea competitivitatii, angajarii si a gradului de atractivitate a regiunilor, in afara celor care sunt cel mai putin dezvoltate.

Trebuie sa permita anticiparea schimbarilor economice si sociale, sa promoveze inovarea, spiritul de intreprindere, protectia mediului, accesibilitatea, adaptabilitatea si dezvoltarea pietelor muncii.

Obiectivul cooperare teritoriala europeana vizeaza cresterea cooperarii la nivel transfrontalier, transnational si interregional, bazandu-se pe vechea initiativa comunitara INTERREG.

Vizeaza promovarea de solutii comune pentru autoritatile invecinate in domeniile dezvoltarii urbane, rurale si a zonelor de coasta, dezvoltarea relatiilor economice si crearea retelelor de intreprinderi mici si mijlocii. Cooperarea se va axa pe cercetare, dezvoltare, societatea informatiei, mediu, prevenirea riscurilor si managementul resurselor de apa.

Procesul de extindere a U.E. a marcat cresterea disparitatilor. Datorita nivelurilor veniturilor pe locuitor in tarile nou intrate, convergenta dintre regiuni in cadrul unei Uniuni largite va dura, dupa opinia specialistilor, cel putin doua generatii, daca se pastreaza ritmul actual de crestere.

Daca, in prezent, exista diferente intre tarile membre, perspectivele sunt si mai sensibile daca avem in vedere nivelul regional. In tarile nou intrate, doar patru regiuni - Praga, Bratislava, Budapesta, Cipru, au un venit pe locuitor mai mare decat 75% din media UE, fapt care le include ca beneficiare ale Fondurilor Structurale. Alte 9 regiuni - 5 in Romania si 4 in Bulgaria nu ating 25% din aceasta medie. Conform datelor din 1999, cresterea de la 15 la 27 a numarului de membri va avea ca urmare o scadere cu 18% a mediei PIB-ului pe locuitor (este cu 13% in Uniunea cu 25 de membri).

In viitorul apropiat, se prevede ca extinderea va aduce, pentru politica de coeziune sociala, trei probleme importante

1.Cresterea disparitatilor in dezvoltare, deoarece populatia si suprafata UE au crescut cu 30% in timp ce PIB-ul cu cel mult 5%

2.Centrul de gravitate al politicii de coeziune sociala se va deplasa spre estul Europei deoarece aproape 100 milioane locuitori din noile state au un PIB/loc.mai mic decat 75% din media pe UE cu 25 membri

3.Dezechilibrele existente in prezent in UE nu vor disparea fiind in continuare nevoie de asistenta.