Principalele prevederi ale Conventiei Schengen si ale Cataloagelor de recomandari si bune practici

Principalele prevederi ale Conventiei Schengen si ale Cataloagelor de recomandari si bune practici

A. Principalele prevederi ale Conventiei Schengen sunt:

1. CONTROLUL FRONTIERELOR

Traversarea frontierelor interne si externe

Art. 2-8 din Conventia Schengen au fost abrogate de Codul frontierelor Schengen (Regulamentul nr.562/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de catre persoane), acest regulament continand reglementari privind trecerea frontierelor interne si externe Schengen.

Regulamentul prevede absenta controalelor la frontiera pentru persoanele care trec frontierele interne dintre statele membre ale Uniunii Europene si stabileste regulile ce stau la baza controlului la frontiera pentru persoanele care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Romania nu aplica in prezent prevederile referitoare sau strans legate de trecerea frontierelor interne, acest lucru urmand a avea loc doar dupa adoptarea unei Decizii a Consiliului in acest sens.In ceea ce priveste trecerea frontierelor externe, sunt stabilite conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un tert la trecerea frontierei pentru sederi de pana la trei luni (sa detina documente valabile, vize, sa justifice scopul sederii, sa posede mijloace suficiente de subzistenta, sa nu fie semnalati cu alerte, sa nu fie considerati o amenintare la adresa ordinii publice, securitatii interne, sanatatii publice sau relatiilor internationale a statelor membre, etc.)

Sunt, de asemenea, stabilite procedurile specifice aplicabile la trecerea frontierei, in special in ceea ce priveste stampilarea documentelor, refuzul intrarii, obligatiile statelor membre referitoare la separarea fluxurilor de pasageri si alte aranjamente legate de infrastructura, cooperarea dintre statele membre.

2. REGIMUL DE VIZE

Art. 9 din Conventia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulatia persoanelor si, in special, aranjamentele privind regimul de vize. In cazuri exceptionale, o parte contractanta, poate sa deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize in legatura cu un stat tert, atunci cand ratiuni imperative de politica nationala impun adoptarea urgenta a unei decizii.

Vizele de sedere pe termen scurt

Art. 10-17 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele vizite care nu depasesc 3 luni.

Acestea pot fi:

- de calatorie - pentru una sau mai multe intrari, cu conditia ca nici durata unei vizite fara intrerupere si nici durata totala a unor vizite succesive sa nu depaseasca trei luni intr-o perioada de jumatate de an, de la data primei intrari;

- de tranzit - traversarea teritoriilor partilor contractante o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori in drumul spre teritoriul unui stat tert, cu conditia ca nici o perioada de tranzit sa nu depaseasca cinci zile.

Vizele de sedere pe termen lung

Art. 18 din Conventia Schengen, care reglementa regimul de eliberare a vizelor pentru acele sederi care depasesc trei luni, a fost inlocuit de prevederile Regulamentul Consiliului CE nr.1091/2001 din 28 mai 2001 privind libera circulatie cu vize de sedere pe termen lung.

Circulatia strainilor in spatiul Schengen

Art. 19-24 din Conventie reglementeaza libera circulatie in spatiul Schengen timp de maximum trei luni de la data primei intrari a strainilor care detin vize uniforme si care au intrat in mod legal pe teritoriul unor parti contractante.

Strainii care nu sunt supusi conditiei obtinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile partilor contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de sase luni de la data primei intrari.

Declararea sosirii

Conform art.22 din Conventie in momentul intrarii pe teritoriul respectiv sau in trei zile lucratoare de la intrare se declara sosirea.

Alertarea in vederea non admisiei

Art. 25 din Conventie reglementeaza modalitatile de eliberare a unui permis de sedere, pentru motive serioase, cu precadere motive umanitare sau ca urmare a angajamentelor internationale, pentru strainii in legatura cu care exista o alertare in vederea non admisiei.

Masuri de insotire

Art. 26-27 reglementeaza obligatia transportatorului care a adus strainul pana la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra a unui stat Schengen ce ii refuza intrarea pe teritoriul sau, de a-i returna pe straini in statul tert din care acestia au fost transportati sau in statul tert care a eliberat documentul de calatorie cu care au efectuat calatoria sau intr-un alt stat tert unde exista certitudinea ca vor fi primiti.

Cererile de azil

Art. 28-38 au fost inlocuite de Conventia de la Dublin din 1990 privind determinarea statului responsabil pentru examinarea cererilor de azil inaintat intr-un stat membru al Comunitatii Europene, numita Dublin I. Aceasta conventie a fost inlocuita de Regulamentul nr. 343/2003 sau Regulamentul Dublin II. Prin aceste reglementari a fost introdus sistemul EURODAC.

EURODAC (Sistemul European de Identificare Automata a Amprentelor)

Permite compararea amprentelor solicitantilor de azil si ale unor anumite grupuri de imigranti ilegali.

Cu ajutorul acestui sistem se poate identifica mai usor statul care raspunde, potrivit Conventiei de la Dublin, de verificare a unei cereri de azil depusa intr-un stat membru. De asemenea, se doreste si eliminarea desfasurarii simultane sau consecutive a procedurilor de azil in mai multe state membre.

3. COOPERAREA POLITIENEASCA

Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiera nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

In art. 39 se stipuleaza ca autoritatile politienesti ale statelor membre trebuie sa se asiste in prevenirea si descoperirea infractiunilor. Este specificata posibilitatea infiintarii unor structuri comune de cooperare si schimb de informatii la frontierele interne. In privinta schimbului de date si in scopul desfasurarii activitatilor aferente cercetarii penale sau operatiunilor informative judiciare, prevederilor art. 39 alin. 1, 2 si 3 vor fi inlocuite de prevederile aferente ale Deciziei Cadru nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date si informatii intre autoritatile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene.

Alineatele 4 si 5 ale articolului prevad conditiile in care partile contractante cu frontiera comuna pot incheia acorduri de cooperare politienesca transfrontaliera.

Art. 40, 41 si 43 se refera la instrumentele supraveghereii si urmaririi transfrontaliere

Art. 40 alin. 1 par. 1 si 7 au fost modificate prin Decizia Consiliului nr. 725/2003 din 2 octombrie 2003 privind modificarea art. 40 alin. 1 si 7 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele interne.

Ministerele, autoritatile competente si ofiterii prevazute la art. 40 alin. 4 si 5 pot fi oricand actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelalte state membre, astfel cum este prevazut in Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 si 5, art. 41 alin. 7 si art. 65 alin. 2 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele interne

Art. 44 si 45 fac referire la imbunatatirea legaturilor de comunicatie in zonele de frontiera si la obligatia adoptarii masurilor necesare pentru confirmarea identitatii printr-un document de identitate valabil.

Art. 46 acorda autoritatilor politienesti dreptul de a schimba informatii cu alte state membre, din proprie initiativa, pentru prevenirea infractiunilor si amenintarilor la ordinea publica. In privinta schimbului de date si in scopul desfasurarii activitatilor aferente cercetarii penale sau operatiunilor informative judiciare, prevederilor art.46 vor fi inlocuite de prevederile aferente ale Deciziei Cadru a Consiliului nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date si informatii intre autoritatile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 47 prevede posibilitatea detasarii de ofiteri de legatura in alte state Schengen. Articolul 47 alin. 4 - abrogat in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Decizia Consiliului nr. 170/2003 din 27 februarie 2003 privind utilizarea in comun a ofiterilor de legatura trimisi in strainatate de catre structurile de aplicare a legii din statele membre

4. ASISTENTA RECIPROCA IN MATERIE CIVILA SI PENALA

Articolele 48 - 69 fac referire la asistenta reciproca in materie civila si penala care se poate acorda in actiuni intentate de autoritatile administrative cu privire la acte, care sunt pedepsibile conform legislatiei nationale a uneia din cele doua parti contractante, actiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penale sau condamnare eronata, in proceduri de gratiere etc.

Art. 49 alin. 2, 52 si 53 au fost abrogat de Actul Consiliului din 29 mai 2000 stabilind in concordanta cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeana la Conventia privind asistenta reciproca in domeniul penal dintre statele membre ale Uniunii Europene (2000/C 197/01)

Art. 50 a fost abrogat de Protocolul elaborat de Consiliu in concordanta cu art. 34 din Tratatul privind Uniunea Europeana la Conventia de asistenta reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene

Prevederile din Titlul III-Capitolul 4-Extradarea (art. 59-66) au fost inlocuite de prevederile din domeniul extradarii din Deciziei Cadru a Consiliului JAI nr.584/2002 din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare dintre statele membre

Art. 61, 62 alin. 1 si 2, 63, 65 si 66 au fost abrogate prin Decizia Consiliului JAI nr. 169/2003 din 27 februarie 2003 privind determinarea acelor prevederi din Conventia privind stabilirea unei proceduri simplificate de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene din 1995 si Conventia privind extradarile dintre statele membre ale Uniunii Europene din 1996, prevederi care reprezinta dezvoltari ale acquis-ului Schengen in concordanta cu Acordul privind asocierea Islandei si Regatului Norvegiei la implementarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen

5. SUBSTANTE STUPEFIANTE

Art. 70-76 din Conventia Schengen abordeaza chestiunea substantelor stupefiante, statele membre Schengen angajandu-se sa adopte toate masurile necesare pentru a preveni si pedepsi traficul ilegal de substante stupefiante si substante psihotrope.

Conform art. 73 din Conventia Schengen partile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a permite efectuarea de livrari controlate in contextul traficului ilegal de substante stupefiante si substante psihotrope.

6. ARME DE FOC SI MUNITII

Art. 77-91 abordeaza problematica armelor de foc si munitiilor in contextul cooperarii Schengen. Astfel, se face referire la armonizarea legislatiei nationale referitoare la achizitionarea, detinerea, comertul si instrainarea armelor de foc si munitiilor, precum si la clasificarea armelor de foc.

Art. 77-81, 83-90 au fost inlocuite de Directiva CEE nr. 477/1991 privind controlul achizitiei si posesiei armelor, astfel cum este prevazut in anexa B art. 2 partea 1 din Decizia Consiliului CE nr.435/1999 privind definirea acquis-ului Schengen in scopul determinarii, in conformitate cu prevederile relevante din Tratatul instituind Comunitatea Europeana si Tratatul Uniunii Europene, bazei legale pentru fiecare prevedere sau decizie care constituie acquis.

Prin art. 91 se instituie schimbul de informatii privind achizitionarea de arme de foc si munitii, modalitatea de comunicare a acestora si autoritatea nationala competenta sa trimita si sa primeasca aceste informatii.

7. SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN (SIS)

Sistemul Informatic Schengen (SIS) face parte din Titlul IV al Conventiei de Aplicare a Acordului Schengen, art. 92-101. Conform acestora, partile semnatare ale Conventiei vor crea si administra un sistem informatic comun, denumit Sistemul Informatic Schengen, compus din:

o sectiune nationala (N SIS), in fiecare stat

un serviciu de asistenta tehnica - o unitate centrala (C SIS), ce se afla la Strasbourg, Franta.

Sistemul Informatic Schengen trebuie sa permita autoritatilor desemnate de fiecare stat membru ca, prin intermediul unei proceduri de cautare automata, sa aiba acces la semnalarile cu privire la persoane si obiecte (pentru controale la frontiera, in concordanta cu legislatia nationala, "precum si in cazul semnalarilor prevazute la art. 96, pentru acordarea vizelor, permiselor de sedere si pentru supravegherea strainilor, in contextul aplicarii dispozitiilor Conventiei referitoare la circulatia persoanelor.")

Fiecare Stat Membru creeaza si administreaza, in nume propriu si pe riscul sau, sectiunea sa nationala din Sistemul Informatic Schengen - N SIS al carei fisier de date va fi identic cu fisierele celorlalte sectiuni nationale ale fiecarui Stat Membru, prin utilizarea serviciului de asistenta tehnica.

Pentru a permite transmiterea rapida si eficienta a datelor, fiecare Stat Membru se conformeaza, din momentul crearii sectiunii sale nationale, protocoalelor si procedurilor stabilite de comun acord cu celelalte state pentru serviciul de asistenta tehnica.

Toate sistemele nationale sunt conectate on-line cu sistemul central. Atunci cand un stat introduce date in SIS, prin intermediul N SIS, acestea sunt transmise catre C SIS, de unde automat sunt retransmise catre toti corespondentii nationali, toate bazele N SIS. In acest fel, se asigura uniformitatea tuturor bazelor nationale.

SIS II va permite diversificarea autoritatilor care au acces la SIS (Europol, Eurojust, Interpol, autoritatea de inregistrare a vehiculelor); de asemenea, va permite utilizarea datelor biometrice avand ca principala functie individualizarea mandatului de arest european.

Alte BAZE DE DATE ce functioneaza la nivelul Schengen

Þ    VIS - utilizat pentru cooperare consulara in ceea ce priveste masurile de securitate interna si prevenirea "cumpararii de vize". Scopul este de a facilita verificarile nu numai la punctele de trecere a frontierei externe, dar si pe interiorul teritoriilor Statelor Membre. Cuprinde informatii biometrice si alfanumerice; va permite utilizarea datelor biometrice in criteriile de cautare.

Þ    EUROPOL - centralizeaza toate informatiile disponibile in Statele Membre privind crima organizata. Pentru fiecare persoana sunt inregistrate: date de identitate, caracteristici fizice, amprente, profilul ADN, infractiunea pentru care este inregistrat.

Categorii de date din Sistemul Informatic Schengen

Sistemul Informatic Schengen cuprinde doar categoriile de date care sunt furnizate de fiecare stat membru si care sunt necesare in scopurile prevazute la art. 99 - 100 din Conventie. Statul semnalat (care introduce o semnalare) verifica daca importanta cazului justifica includerea semnalarii in SIS.

Datele care fac parte din Sistemul Informatic Schengen sunt urmatoarele:

date privind persoanele cautate pentru a fi arestate in vederea extradarii;

date privind strainii semnalati ca inadmisibili;

date privind persoanele disparute sau persoanele care, in interesul propriei protectii sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate in mod provizoriu intr-un loc sigur;

datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta in fata autoritatilor judiciare in cadrul unei proceduri penale;

datele privind persoanele, vehiculele, barcile, avioanele sau containerele se introduc, in acord cu dreptul intern al statului care a introdus semnalarile, in scopul supravegherii discrete si al controlului specific;

datele privind obiectele cautate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca proba intr-o procedura penala.

Biroul SIRENE, ce functioneaza in cadrul Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala, va oferi informatii suplimentare (altele decat cele existente in SIS) la solicitarea expresa a partii interesate. Aceste informatii se pot referi la circumstantele savarsirii infractiunii, modus operandi, alte persoane asociate (autori, coautori, instigatori, complici, tainuitori), circumstante agravante etc.

Daca un stat membru considera ca o semnalare, conform cu art. 95, 97 sau 99, este incompatibila cu dreptul sau intern, cu obligatiile sale internationale sau cu interesele nationale esentiale, poate adauga la aceste semnalari, in fisierul de date al sectiunii nationale, o nota, in sensul ca masurile care trebuie luate in temeiul semnalarii nu se vor aplica pe teritoriul sau. In legatura cu acest subiect vor trebui sa existe consultari cu celelalte state. Daca statul care a emis semnalarea nu o retrage, aceasta va ramane deplin aplicabila pentru celelalte state.

8. PROTECTIA DATELOR IN CADRUL SISTEMULUI INFORMATIC SCHENGEN

Conventia Schengen mentioneaza ca datele din SIS pot fi copiate numai in scopuri tehnice, cu conditia ca aceasta copiere sa fie necesara pentru ca autoritatile competente sa poata efectua o cautare directa.

Datele nu pot fi utilizate in scopuri administrative, iar alerta introdusa in SIS nu poate fi accesata, suplimentata, corectata sau modificata decat de partea care a introdus-o. Persoanele au dreptul de a avea acces la datele personale introduse in SIS, potrivit legislatiei nationale, daca ele solicita acest lucru.

Orice persoana are dreptul sa ceara autoritatilor de control sa verifice datele introduse in Sistemul de Informatii Schengen cu privire la ea insasi si detalii privind modul in care au fost folosite aceste date. Acest drept este reglementat de legislatia nationala (pentru Romania este reglementata de Legea 677/2001 privind protectia datelor cu caracter personal) a partii contractante careia i se adreseaza solicitarea.

Daca datele au fost introduse de o alta parte contractanta, verificarea se efectueaza in stransa coordonare cu autoritatea de control (in cazul nostru Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal - ANSPDCP) a acelei parti contractante.

Datele introduse in SIS in scopul localizarii persoanelor urmarite se pastreaza numai atata timp cat este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate.

ATENTIE !

Politistul care introduce si verifica informatiile din bazele de date Schengen trebuie sa protejeze datele cu caracter personal ale persoanelor verificate.

Datele cu caracter personal relevante sunt:

nume si prenume,

adresa,

codul numeric personal,

email,

functie,

cetatenie,

data si locul nasterii,

fotografia,

semnatura.

B. Cooperarea politieneasca in spatiul Schengen. Recomandari si bune practici

Cooperarea politieneasca in spatiul Schengen se desfasoara in contextul suveranitatii nationale. Conventia Schengen poate stabili doar un set de principii de baza, implementarea lor realizandu-se conform legislatiei nationale.

Potrivit unei decizii a grupului de lucru de evaluare Schengen a fost initiata elaborarea unui Catalog cu recomandari si cele mai bune practici, pentru aplicarea adecvata a acquis-ului Schengen. Scopul Catalogului este sa clarifice si sa detalieze acquis-ului si sa indice recomandari si cele mai bune practici in vederea furnizarii unui exemplu, statelor candidate la aderarea la spatiul Schengen. Volumul 4 al Catalogului, se refera la recomandari si cele mai bune practici in materie de cooperare politieneasca.

COOPERAREA POLITIENEASCA in spatiul Schengen se inscrie pe urmatoarele coordonate:

1. Asistenta reciproca

Principiul asistentei reciproce intre autoritatile de politie in scopul prevenirii si combaterii infractiunilor poate fi intarit prin acorduri bilaterale sau acorduri intre statele vecine.

Cererile de asistenta vor indeplini urmatoarele conditii:

o       trebuie sa fie autorizate de legea nationala;

o       trebuie sa se incadreze in limitele competentelor autoritatilor in cauza; in caz contrar se transmite autoritatii competente;

o       competenta nu trebuie sa fie limitata de autoritatile judecatoresti;

o       implementarea cererii sa nu implice aplicarea masurilor coercitive;

o       informatiile scrise pot fi folosite ca probe cu consimtamantul dinainte exprimat al autoritatilor judiciare ale statului solicitat.

Ca regula, cererile de asistenta si raspunsul la acestea trebuie schimbate intre autoritatile centrale, responsabile de cooperarea politieneasca.

In caz de urgenta, cererile de asistenta pot fi adresate direct autoritatilor in cauza care pot raspunde direct. In astfel de cazuri, autoritatea solicitanta trebuie sa notifice imediat autoritatea centrala a statului solicitat. Este recomandabil ca simultan, sa se notifice si propria autoritate centrala.

Definitia urgentei: Este situatia in care transmiterea cererii de asistenta la o autoritate centrala intarzie atat de mult transmiterea catre autoritatea locala, incat pune in primejdie succesul actiunii preventive sau investigative.

2. Supravegherea si urmarirea transfrontaliera

Autoritatile care actioneaza in cadrul unei anchete, pot continua operatiunea de supraveghere initiata pe propriul teritoriu si pe teritoriu altui stat Schengen, actiune supusa unor conditii stricte si acordului statului pe teritoriul caruia se desfasoara supravegherea.

Se disting doua cazuri:

a.     supravegherea obisnuita - se desfasoara dupa obtinerea autorizatiei de supraveghere;

b.     supravegherea de urgenta - permite ca supravegherea sa fie continuata pe teritoriul altui stat fara o autorizatie prealabila.

a. Pentru desfasurarea supravegherii obisnuite se cer urmatoarele conditii:

ancheta judiciara in curs de desfasurare;

persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de a fi implicata in comiterea unei infractiuni care atrage extradarea;

Conform Conventiei Europene privind extradarea din 1957, sunt infractiuni care atrag extradarea pentru faptele pedepsibile de legea statului solicitant si solicitat prin privare de libertate pentru o perioada de cel putin un an sau prin mai multe pedepse.

doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera;

statul solicitat trebuie sa autorizeze supravegherea ca urmare a unei cereri de asistenta din partea statului solicitant.

b. Pentru desfasurarea supravegherii de urgenta se cer urmatoarele conditii:

autorizatia prealabila nu poate fi ceruta pentru cazuri urgente. Aceasta se explica pentru cazul in care autoritatile iau la cunostinta despre infractiunea pentru care supravegherea este ceruta, intr-un moment in care o solicitare de obtinere a autorizatiei nu poate fi solutionata chiar daca este transmisa imediat la autoritatea centrala;

exista o ancheta sociala in curs de desfasurare;

sa fie efectuata de ofiteri autorizati;

autoritatea centrala a statului solicitat este imediat notificata ca frontiera a fost trecuta;

exista o solicitare de asistenta transmisa imediat;

supravegherea sa inceteze fie la cererea statului solicitat, fie in absenta autorizatiei de la statul solicitat, dupa 5 ore de la trecerea frontierei.

persoana supravegheata sa fie suspecta pentru una din infractiunile:

3. Urmarirea transfrontaliera

Ofiterii de politie care efectueaza urmarirea unei persoane, pot continua aceasta urmarire si pe teritoriul altui stat Schengen cu statul lor are o frontiera terestra comuna. Aceasta situatie, pentru care nu se cere o

autorizatie anterioara, este supusa unor conditii foarte stricte si unor intelegeri precise. O parte din aceste conditii si intelegeri sunt de natura generala, altele sunt specifice pentru fiecare stat si au fost prevazute in declaratii unilaterale, ale fiecarui stat membru Schengen.

Conform Conventiei Schengen, fiecare stat este liber sa aleaga intre doua optiuni privind infractiunile care pot da nastere la urmarire si este liber sa restrictioneze puterile ofiterilor care opereaza urmarirea (sa opreasca, sa interogheze, scopul si durata urmaririi).

Pentru efectuarea urmaririi transfrontaliere se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:

Ø      urmarirea poate fi efectuata doar pe frontiere terestre;

Ø      doar ofiterii autorizati pot efectua urmarirea;

Ø      statul respectiv sa fi optat pentru infractiunile de mai sus sau pentru infractiunile care atrag extradarea;

Ø      persoana in cauza sa fi fost prinsa in flagrant comitand sau participand la una din infractiuni;

Ø      persoana sa se afle in stare de arest preventiv sau sa execute o pedeapsa.

Pentru efectuarea urmaririi de urgenta (fara autorizatie prealabila) se cer urmatoarele conditii:

Ø      imposibilitatea anuntarii autoritatii solicitate in prealabil;

Ø      autoritatea sa fi fost anuntata dar nu a putut prelua urmarirea in timp util;

Ø      persoana urmarita a scapat din detentie provizorie;

Ø      persoana urmarita executa o pedeapsa privativa de libertate.

Ofiterii care efectueaza urmarirea de urgenta au urmatoarele obligatii:

Ø      consulta autoritatile statului solicitat din timp cu privire la trecerea frontierei cel mai tarziu in momentul trecerii;

Ø      inceteaza urmarirea la prima solicitare a statului solicitat.

Tipuri de restrictii care pot fi impuse urmaririi, pe care fiecare stat este liber sa le aleaga, acestea sunt:

- restrictie teritoriala - unele state autorizeaza urmarirea pe intreg teritoriu, altele pe un numar de kilometri dupa trecerea frontierei;

- restrictie temporala - urmarirea poate fi suspendata dupa un timp determinat;

- restrictie referitoare la atributiile ofiterilor - unele state ii autorizeaza pe acestia sa opreasca si sa interogheze, altele nu. Acest lucru nu afecteaza dreptul de a efectua o arestare in statul pe al carui teritoriu se desfasoara urmarirea in situatia in care infractorul este prins in flagrant.

ASPECTE PRACTICE

Pe parcursul urmaririi:

Þ           este obligatorie informarea statului pe al carui teritoriu se desfasoara urmarirea imediat dupa trecerea frontierei. Acest lucru trebuie facut prin contactarea fie a primei unitati de politie din statul in cauza, fie una din autoritatile de legatura desemnate de statul in cauza;

Þ           ofiterii de politie trebuie sa procedeze in conformitate cu legislatia nationala a statului in care actioneaza si trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente;

Þ           competentele de exercitare a prioritatii de circulatie pe drumurile publice pe parcursul urmaririi sunt garantate ofiterilor care efectueaza urmarirea conform legislatiei nationale a statului pe al carui teritoriu urmarirea este desfasurata;

Þ           urmarirea trebuie oprita la solicitarea autoritatilor locale;

Þ           ofiterul care efectueaza urmarirea trebuie sa fie in posesia legitimatiei    de serviciu si sa fie usor de identificat prin insemnele pe care le poarta;

Þ           ofiterii pot avea asupra lor armamentul din dotare, dar folosirea lui este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale a statului solicitant;

Þ           patrunderea in locuinte sau locuri neaccesibile publicului este interzisa.

Dupa incheierea urmaririi:

Þ           ofiterii implicati trebuie sa se prezinte in fata autoritatilor locale competente pentru a intocmi un raport dupa fiecare urmarire, indiferent de rezultat. Daca autoritatile locale solicita, ofiterii vor ramane la dispozitia acestora pentru a furniza asistenta in viitoarele investigatii si proceduri judiciare;

Þ           daca persoana arestata nu este cetateanul statului pe teritoriul caruia s-a facut arestarea, ea trebuie eliberata dupa un interval de 6 ore daca nu este emis un mandat de arestare in vederea extradarii. Intervalul orar dintre 12 noaptea si 9 dimineata nu se ia in considerare;

Þ           persoanele arestate pot fi perchezitionate in vederea prezentarii in fata autoritatilor locale. Ei pot fi incatusati iar obiectele personale confiscate.