Protectia mandatului parlamentarilor

Protectia mandatului parlamentarilor

Pentru a se asigura parlamentarilor, atat deputatilor, cat si senatorilor cadrul necesar exercitarii mandatului obtinut conform prevederilor legale, in conditiile normale ale activitatii legislative intr-un mediu democratic , ei trebuie sa se bucure de o protectie speciala. Astfel, normele legislative au reglementat sistemul masurilor de protectie a mandatului parlamentar in care sunt cuprinse: incompatibilitatile, imunitatile, indemnitatile si un regim disciplinar propriu. Statutul parlamentarilor, completat de acest sistem de protectie are ca scop asigurarea independentei parlamentarilor contra oricarei influente externe, indiferent de natura acesteia.

Incompatibilitati

Regulile privitoare la incompatibilitati au drept scop protectia si independenta celui ales. Ele implica o alegere din partea celui in cauza intre mandatul parlamentar si o functie, publica sau privata sau orice alta activitate incompatibila cu mandatul. In acest sens, Constitutia mentioneaza , pe de o parte o incompatibilitate speciala, aceea intre functia de deputat si cea de senator, nimeni neputand fi in acelasi timp membru al celor doua Camere, iar pe de alta parte o incompatibilitate generala intre calitatea de deputat sau senator si orice alta functie publica de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului. In principiu, deci, conform Constitutiei, mandatul de deputat sau senator nu este compatibil cu exercitarea oricarei functii publice elective sau neelective. Alte incompatibilitati, pe langa cele prevazute de textul constitutional sunt stabilite de legiuitor prin lege organica

Cumulul de functii al celui ales prin vot si investit cu madatul de parlamentar, situatie eliminata prin intermediul sistemului incompatibilitatilor, are efecte defavorabile atat pe planul desfasurarii si eficientei activitatii parlamentare, cat si pe planul independentei parlamentarului, care astfel analizeaza si voteaza actele Parlamentului conform convingerii personale, neinfluentate din exterior. Aceste limite impuse de legiuitor incearca sa previna exercitarea necorespunzatoare a mandatului parlamentar, absenteismul parlamentar si coruperea parlamentarilor, prin acordarea de posturi avantajoase de catre executiv sau alte persoane interesate . Efectul incompatibilitatii il constituie incetarea mandatului, fie de drept prin ivirea cauzei de incompatibilitate, fie prin demisia parlamentarului, care decide astfel abandonarea mandatului.

Imunitati

Imunitatea parlamentara este acea trasatura a mandatului parlamentar, in temeiul careia parlamentarul este protejat fata de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar putea comite impotriva persoanei sale si care ii asigura acestuia independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si obligatiile care ii revin, conform Constitutiei sau a regulamentelor Camerelor. Instituirea imunitatilor parlamentare urmareste punerea parlamentarilor la adapost impotriva unor urmariri judiciare abuzive sau sicanatorii, potejand persoana si patrimoniul deputatului sau senatorului fata de actele sau faptele autoritatilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice . Potrivit reglementarilor constitutionale, distingem doua categorii de imunitati, clasificate astfel in raport cu obiectul acestora. Astfel, exista iresponsabilitati juridice si inviolabilitati.

Iresponsabilitatea parlamentara are ca efect inlaturarea raspunderii juridice a parlamentarului pentru voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, adica pentru activitatea pe care el o desfasoara in caliatate de deputat sau senator. Textul constitutional consacra o imunitate de fond, cu caracter absolut, intrucat priveste toate actele sau faptele savarsite de parlamentar in exercitarea mandatului sau, precum si toate formele de raspundere juridica. Este insa si o imunitate cu caracter permanent deoarece efectele ei se extind si asupra perioadei de dupa incetarea mandatului parlamentar. Pentru ca aceasta iresponsabilitate juridica sa functioneze este necesar ca formele de manifestare ale parlamentarului sa nu depaseasca continutul specific al mandatului si sa aiba o legatura directa cu continutul mandatului

Inviolabilitatea este o, asa zisa "imunitate de procedura', consacrata in considerarea eventualelor imputari facute parlamentarului pentru alte fapte, decat cele savarsite in exercitarea mandatului si in legatura cu continutul acestuia. Inviolabiliatea are drept scop sa previna urmarirea judiciara nefondata, arbitrara sau sicanatorie a parlamentarului, impiedicandu-l astfel sa-si exercite mandatul incredintat sau obligandu-l sa-l exercite intr-un mod contrar convingerilor si vointei sale. Inviolabilitatea nu este un privilegiu, ci o procedura speciala de protectie a parlamentarului fata de acte sau fapte abuzive ori insuficient fondate si care nu vizeaza decat actele sau faptele parlamentarului straine de mandat.

Inviolabilitatea reglementata de Constitutia Romaniei are ca obiect perchezitionarea, retinerea sau arestarea parlamentarului, fara incuviintarea Camerei din care face parte. Ea nu acopera si judecata civila, raspunderea civila contractuala sau delictuala putand fi antrenate, nici raspunderea administrativa, fiscala sau contraventionala, alta decat cea stabilita de instanta, prin masuri privative de libertate. Masurile la care se refera inviolabilitatile, de perchezitionare, retinere si arestare a parlamentarului pot fi luate numai daca s-a cerut si primit aprobarea din partea Camerei din care parlamentarul respectiv face parte, lucru care reprezinta, practic, cu ridicarea imunitatii deputatului sau senatorului. Prin revizuirea adusa Constitutiei in anul 2003 s-au facut si unele precizari din punct de vedere procesual in acest domeniu, in sensul ca urmarirea si trimiterea in judecata a membrilor parlamentului se pot face numai de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar competenta de judecata revine doar acestei insitutii supreme. Exceptie de la aceste reguli se face doar in cazul infractiunilor flagrante, cand deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei fara incuviintarea Camerei, dar Ministrul Justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei in legatura cu masurile luate. Camera sesizata poate dispune revocarea masurii daca va constata ca nu exista temei pentru retinere.

3) Indemnitatile parlamentare

Acestea sunt considerate si ele masuri de protectie a parlamentarului roman, asigurandu-i acestuia o existenta decenta si punandu-l la adapost de tentativele coruptibile. Pe timpul exercitarii mandatului, de regula, contractul de munca al parlamentarului se suspenda, cu exceptia cazurilor in care Biroul Permanent al Camerei, la cererea parlamentarului, decide altfel. In ipoteza suspendarii contractului de munca cerinta suplinirii veniturilor este evidenta. Dar chiar si in celelalte imprejurari, parlamentarului trebuie sa i se asigure conditii rezonabile, nu neaparat privilegiate pentru exercitarea mandatului. Indemnizatiile principale ale parlamentarilor constau intr-o suma fixa lunara, diurna pe perioada cat parlamentarul este prezent la lucrarile in plen sau in comisiile parlamentare si cazare gratuita sau indemnizatie de cazare pentru cei care nu domiciliaza in municipiul Bucuresti. Indemnizatiile secundare constau in diurne de deplasare, gratuitatea transportului pe toate liniile interne. Toate aceste indemnizatii, precum si cuantumul lor sunt prevazute in regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului .

4) Regimul disciplinar propriu

Independenta parlamentarului si posibilitatile sale de exprimare si actiune, in exercitarea mandatului ar fi afectate daca alte organe, decat cele ale Camerei din care face parte, i-ar putea angaja si decide raspunderea disciplinara. De aceea regulamentele ambelor Camere sunt cele stabilesc sanctiunile disciplinare aplicabile membrilor lor, precum si procedura de sanctionare, realizandu-se astfel un regim sanctionar propriu, intern, in limitele caruia poate fi angajata raspunderea disciplinara a parlamentarilor. Regulamentele Camerelor stabilesc pentru abaterile de la prevederile lor sanctiuni diverse, cum ar fi: avertismentul, chemarea la ordine, retragerea cuvantului, eliminarea din sala de sedinte, interzicerea de a participa la lucrarile Camerei pe timp determinat si excluderea temporara. Primele forme de sanctionare sunt la dispozitia presedintelui Camerei, iar ultimele doua la dispozitia Biroului Permanent al Camerei.