Raspunderea juridica a functionarului public european

Raspunderea juridica a functionarului public european

1. Raspunderea disciplinara

Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinara si atrage sanctionarea disciplinara a acestora.

Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face numai conform prevederilor statutare si cu respectarea urmatoarelor principii:

1. Raspunderea diciplinara se angajeaza numai ca urmare a savarsirii unei abateri disciplinare

Sunt abateri disciplinare:

a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

b) absente nemotivate de la serviciu;

c) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

d) atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu;

e) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;

f) refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu;

g) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

h) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte functionarul respectiv;

i) exprimarea sau desfasurarea, in calitate de functionar public ori in timpul programului de lucru, a unor opinii sau activitati publice cu caracter politic;

j) incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind functionarii publici.

Savarsirera unei abateri disciplinare trebuie sa aiba loc atat timp cat persoana respectiva indeplineste functia publica respectiva, chiar daca descoperirea faptei si cercetarea ei au loc dupa incetarea exercitiului functiei publice.

2. Principiul non bis in idem

Este un principiu universal de drept conform caruia nu poti fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta. Reglementarea din statut, respectiv art. 83, evidentiaza faptul ca aceeasi fapta nu poate da loc decat la o singura sanctiune disciplinara.

Sanctiunile disciplinare sunt:

a) avertismentul;

b) mustrarea sau blamul;

c) diminuarea drepturilor prin reducerea treptei de salarizare, cu caracter temporar;

d) suspendarea temporara a dreptului de avansare pe linie ierarhica;

e) retrogradarea;

f) suspendarea din functie;

g) destituirea din functie.

h) revocarea din functie

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de urmatoarele elemente:

- cauzele si gravitatea abaterii disciplinare;

- imprejurarile in care aceasta a fost savarsita;

- gradul de vinovatie si consecintele abaterii;

- comportarea generala in serviciu a functionarului public;

- existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare.

Principiul cercetarii prealabile

Sanctiunea disciplinara nu poate fi aplicata decat dupa cercetarea prealabila a faptei imputate si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile imputate se consemneaza intr-un proces-verbal.

Mustrarea si avertismentul, ca sanctiunile disciplinare, se pot aplica direct de catre conducatorul compartimentului in care functioneaza cel in cauza iar functionarul sanctionat in atare conditii se poate adresa cu contestatie la conducatorul institutiei publice, care va emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau dispozitia definitiva.

4. Principiul implicarii organului de disciplina

Prin art. 9 din Statut se prevede constituirea in fiecare institutie a unui consiliu de disciplina sau a mai multor astfel de consilii, daca in institutia respectiva lucreaza un numar foarte mare de functionari.

Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa Tribunalului de Prima Instanta, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare. Interesant este faptul ca functionarii comunitari au dreptul sa atace orice act care ii afecteaza, chiar daca actul nu le-a fost adresat in mod direct ci vizeaza, aparent, doar alte persoane.

5. Principiul radierii sanctiunilor disciplinare

In doctrina de specialitate se precizeaza ca sanctiunea disciplinara indeplineste trei functii: functia educativa (invatand functionarii sa respecte un anumit regim disciplinar), functia preventiva (amenintarea unei sanctiuni determina functionarii sa se abtina de la o conduita care va atrage sanctiuni) si functia de pedepsire a celui vinovat de saavarsirea unor abateri.

In virtutea functiei educative, legea admite ca sanctiunile disciplinare se radiaza dupa cum urmeaza:

a) mustrarea si avertismentul, in termen de trei ani de la aplicare, daca functionarul public sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a mai savarsit o abatere disciplinara in aceasta perioada;

b) celelalte sanctiuni, in termen de 6 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, daca functionarul public sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a mai savarsit o abatere disciplinara in aceasta perioada.

Articolul 89 din Statut prevede posibilitatea functionarului sanctionat de a solicita stergerea din dosarul personal a sanctiunilor care i-au fost aplicate (exceptand sanctiunea revocarii sau destituirii din functie). Observam asadar ca nu e vorba despre o radiere de drept a sanctiunilor, asa cum se intampla de exemplu in dreptul intern al unor state, inclusive pentru functionarii publici din Romania, ci de o verificare a conditiilor de radiere care se efectueaza doar la solicitarea functionarului interesat. Mai mult, termenele pentru radiere sunt mult mai extinse decat in dreptul intern .

Anexa IX a Statutului dezvolta regimul disciplinar aplicabil functionarilor europeni, detaliind sanctiunile aplicabile si efectele lor.

Avertismentul reprezinta cea mai simpla forma de sanctionare a functionarului, care poate fi dispusa de seful ierarhic fara o prealabila cercetare. Este o sanctiune principala cu caracter moral care are rolul de a constientiza functionarul asupra greselilor sale, pentru a-l determinasa nu mai repete conduita indisciplinata. In ipoteza avertismentului primeaza rolul preventiv fata de cel sanctionator, desi radierea sacntiunii are loc in cel putin 3 ani de la administrarea ei. Avertisementul, desi aparent este o sanctiune care se poate aplica fara formalisme, se aplica in mod obligatoriu in scris, iar documentul de sanctionare se pastreaza in dosarul personal al functionarului vizat.

Blamul sau mustrarea poate fi aplicata atat in scris cat si verbal, ipoteza in care apreciem ca efectele mustrarii sunt strict morale si cu rol preventiv pentru activitatea viitoare a functionarului. Mustrarea sau blamul se aplica pentru abateri care nu au o gravitate mare, dar care pot avea efecte grave daca se repeta.

Suspendarea temporara a dreptului de avansare pe scara ierarhica este o sanctiune care afecteaza parcursul fiersc al carierei functionarului. Astfel, in mod obisnuit functionarul poate avansa la fiecare 2 ani de la precedenta promovare. Sanctiunea suspendarii dreptului de a promova intrerupe avansarea automata, din ratiuni care tin de comportamentul necorespunzator al functionarului. Indirect, sunt afectate si alte interese ale functionarului, de exemplu latura pecuniara, deoarece avansarea poate angaja si o majorare a remunaratiei functionarului.

Reducerea treptei de salarizare vizeaza atentionarea functionarului asupra consecintelor grave ale faptelor sale prin diminuarea remuneratiei primite. Efectul acestei sanctiuni este foarte puternic, iar efectele administrarii ei se prelungesc de fapt mai departe decat perioada diminuarii drepturilor salariale. Este vorba despre radierea acestei sanctiuni, care are loc doar dupa trecerea a cel putin 6 ani fara sa mai fi intervenit o noua sanctiune disciplinara.

Retrogradarea reprezinta pierderea gradului obtinut de un functionar, datorita conduitei necorespunzatoare si indisciplinate. Aceasta sanctiune afecteaza puternic cariera functionarului, existand posibilitatea ca functionarul caruia i s-a aplicat aceasta sanctiune sa lucreze in subordinea unor functionari inferiori gradului sau. Aceasta sacntiune se aplica functionarilor care nu sunt la prima abatere, deoarece este o sanctiune cu efecte grave pentru activitatea functionarului vizat.

Suspendarea din functie este tranditionala pentru functii sau demnitati publice la nivel national, dar are un caracter exceptional pentru functionarii europeni. Abaterea care atrage asa o sacntiune trebuie sa fie foarte grava, de tipul savarsirii unor fapte penale.

Interesant este faptul ca pe perioada suspendarii functionarul respectiv nu este considerat vinovat, ci doar cercetat pentru o fapta foarte grava. Deoarece vinovatia lui nu este neaparat dovedita in moemntul suspendarii, decizia de suspendare poate prevedea faptul ca functionarul respectiv primeste macar 50 din indemnizatia care i s-ar fi cuvenit daca isi desfasura activitatea in conditii normale. Este normal ca, in momentul in care se dovedeste nevinovatia functionarului suspendat, sa i se achite retroactiv toate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Revocarea din functie reprezinta, alaturi de destituire sau concedierea pentru motive de necorespundere profesionala, cea mai grava forma a sanctionarilor disciplinare posibil de aplicat conform statututlui functiei publice la nivel european. Prin revocare, se pune definitiv capat exercitiului functiei respective si se poate pierde si dreptul la pensie, functie de vechimea acumulata deja. Revocarea nu poate fi radiata din dosarul persoanl al individului, fiind administrata printr-un document care inchide definitiv dosarul functionarului vizat de aceasta masura.

Destituirea sau concedierea pentru insuficienta profesionala intervine atunci cand un functionar nu demonstreaza aptitudinile necesare pentru functia ocupata. Autoritatea investita cu puterea de numire are doua posibilitati, fie sa destituie functionarul fie sa-l treaca intr-un post inferior celui pentru care nu se dovedeste competent. Decizia de destituire sau de trecere pe un post inferior trebuie sa explice pe larg motivele avute in vedere pentru aceasta masura si sa fie comunicata functionarului vizat mai inainte de punerea ei in aplicare.

Toate sanctiunile aplicate functionarilor europeni pot fi atacate de functionarul afectat, fiind garantate dreptul la libera petitionare catre autoritatea investita cu puterea de numire si accesul liber la jurisdictia comunitara. Competenta sa rezolve aceste contestatii a fost initial Curtea de Justitie iar astazi competent este Tribunalul de Prima Instanta. Statutul prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, constand in contestarea actului mai intai la organul emitent, si apoi demararea procesului in fata Tribunalului de Prima Instanta.

2. Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu. Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.

Raspunderea civila sau materiala a functionarului public se angajeaza in urmatoarele situatii:

a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;

b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Repararea pagubelor prevazute la lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.

Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de competente, adica Tribunalului de Prima Instanta.

4. Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.

In cazul s-a dispus inceperea urmaririi penale, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va lua masura de suspendare a functionarului public din functia pe care o detine.

Suspendarea din functie opereaza si in cazul in care s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva functionarului public care a savarsit o infractiune de natura sa il faca incompatibil cu functia publica pe care o ocupa.

Daca parchetul dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmarii penale precum si in cazul in care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functie inceteaza iar autoritatea sau institutia publica datoreaza functionarului in cauza drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendarii.

Cercetarea penala se realizeaza de catre organele statului in care institutia pentru care lucreaza functionarului infractor isi are sediul princiapl. Cooperarea in materie judiciara si pentru aplicarea legilor penale este inca in dezvoltare la nivel comunitar, ceea ce poate genera o serie de conflicte intre sistemele de drept eventual incidente in cauza (legea statutlui al carui cetatean este functionarul, legea statului al carei cetatean este victima, legea statului pe teritoriul caruia s-a produs infractiunea sau a aparut rezultatul periculos, etc.)