GANDIREA MODERNA IN GERMANIA

GANDIREA MODERNA IN GERMANIA

1.Particularitatile gandirii politice germane

2. Principalii reprezentanti ai gandirii politice germane

3. Romantismul politic german

Societatea germana desi se afla inconjurata de puternice societati care trecusera la dezvoltarea moderna de tip capitalist cum era cazul Frantei, Italiei, Tarilor de Jos sau Anglia, in cursul secolului al XIX-lea se prezenta ca o tara agrara inapoiata in care dominau relatiile de productie feudale. Capitalismul se afla intr-o faza incipienta de dezvoltare pe calea reformelor. Aceasta situatie era intretinuta si de faptul ca in acel moment Germania se afla intr-o stare de faramitare teritoriala constituita din peste 300 de statulete si 50 de orase cu administratie si conducere proprie.

O asemenea situatie si-a pus amprenta asupra dezvoltarii generale, inclusiv a gandirii si practicii politice care vor capata caracteristici specifice:

1. Procesul descompunerii relatiei feudale si de trecere la capitalism a inceput mai tarziu in societatea germana decat in tarile din Europa Apuseana, s-a desfasurat lent pe calea reformelor. Acest fapt a ingreunat nasterea capitalismului, a componentelor sale sociale, a gandirii si practicii politice moderne.

2. Slaba dezvoltare industriala a avut ca efect prezenta unei slabe burghezii eterogene, inactive, incapabila sa se impuna in viata sociala, sa fie consecventa in lupta impotriva feudalismului. Slabiciunea ei o va determina la mari compromisuri sociale si politice cu nobilimea si absolutismul monarchic.

3. Slaba dezvoltare economica si politica germana, rolul minor al burgheziei se va rasfrange si asupra burgheziei si practicii politice, a teoriilor si conceptilor moderne, inclusiv asupra iluminismului german. Spiritualitatea politica germana nu s-a declarat fatis impotriva feudalismului, absolutismului ci s-a prezentat mai mult ca o meditatie teoretica filosofica fara sa-si propuna transpunerea din perspectiva practica a vietii sociale. Desi spiritualitatea germana a beneficiat de beneficiile unor mari intelectuali cum ar fi Schiller sau Goethe; iluminismul a fost imbratisat de putini intelectuali iar acesta nu isi propunea schimbarea vietii politice ci viza aspecte sociale ale societatii: morala, etica, religia etc.

4. De teama absolutismului monarhic si ca urmare a slabiciunii sale cei mai multi iluministi si reprezentanti ai gandirii politice germane s-au rezumat la critica unor aspecte ale vietii sociale; dar si aceasta critica era abstracta, filosofica. De aceea nu a reusit sa fie inteleasa de masele populare si in consecinta nici sustinuta de aceastea.

5. Desi cei mai multi dintre reprezentantii gadirii politice germane au fost adeptii ideilor revolutiei franceze de la 1789, din cauza propriilor sale slabiciuni, a compromisului cu vechea clasa si cu monarhia absoluta, ei nu s-au pronuntat pentru transpunerea in practica a acestor idei. Altfel spus ei si-au insusit si au acceptat numai teoretic ideile revolutiei franceze fara sa le transpuna in practica si cu atat mai putin sa urmareasca reformarea si schimbarea societatii.

Drept urmare gandirea politica moderna germana s-a prezentat si manifestat mai mult teoretic fara sa aiba vreo legatura cu practica sociala sau sa corespunda intereselor si aspiratiilor maselor populare si in consecinta sa fie imbratisata, sustinuta si promovata de acestia.

Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646- 1716) a fost un remarcabil om de stat, jurist, diplomat si filosof. A fost consilierul imparatului Rusiei, Petru I pe care l-a sprijinit in crearea Academiei Ruse si a adus de asemenea un rol major in fondarea Academiei Ruse- Germane de la Berlin.

In lucrarile sale stiintifice, in conceptiile politice si in activitatea sa diplomatica a promovat interesele si aspiratiile burgheziei din peroada constituirii, crearii acesteia. Pentru a obtine anumite drepturi sociale, politice viitoarei clase burgheze, a fost si primul care a inaugurat compromisul intre vechea clasa si monarhia absoluta.

Fiind un adept al dialecticii, a filosofiei obiective a facut o puternica abologie modului de conducere capitalist considerandu-l singurul in masura sa asigure unitatea teritoriala a Germaniei.

Pornind de la rolul major al relatiilor in societate a incercat sa faca din aceasta un aliat in lupta impotriva feudalismului, sa impace stiinta cu religia, filosofia cu puterea.

Immanuel Kant (1724- 1804) este considerat unul dintre fondatorii filosofiei clasice germane si a creearii gandirii politice moderne germane. El s-a folosit de filosofia politica in a-si promova conceptiile si ideile politice scriind importante lucrari ca "Critica ratiunii pure", "Critica ratiunii pragmatice" sau "Spre pacea eterna".

Oscilatiile lui filosofice intre idealism si materialism se vor reflecta si in conceptia si gandirea sa politica. El l-a luat ca element de reper pe Platon iar din cadrul iluminismului modern francez pe Montesquieu si pe Rousseau. Pornind de la teoria lui Platon privind rolul legii morale in societate, el a incercat sa faca din aceasta o regula de comportament universal. De aceea toate ideile sale politice: egalitate, libertate au drept determinare legea morala. Conceptiile sale politice se rezuma numai la o abordare teoretica, strict abstracta, fara a avea vreo legatura cu realitatea si practica vietii sociale.

De la Montesquieu si de la Rousseau a reluat ideile separatiei si a contrastului social. Pentru Kant forma statala legitima era republica dar el nu concepea republica ca o forma de guvernare burgheza ci pentru el republica exista acolo unde se aplica in principal separarea puterilor in stat. De aceea pentru Kant puterea poate sa imbrace diferite forme inclusiv cea absolutista, monarhica. Aceasta era o dovada clara a compromisului dintre burghezie si absolutismul monarchic.

In toate abordarile sale politice, Kant face referire la legea morala, el considerand ca dezvoltarea tine de autoperfectionarea morala a omului si a societatii, fapt ce cadea pana la urma in utopism.

Johann Gottlieb Fichte (1762- 1814) si el este un filosof, conceptia sa fiind dominata de idea libertatii absolute pe care o va transpune si in gandirea si conceptia sa teoretica. Pentru Fichte ideea de libertate este izvorul dezvoltarii, al evolutiei.

Desi din conceptia filosofica a lui Fichte este greu de decerat aspecte de progres, in schimb conceptiile sale politice sunt mai clare si mai radicale. De la bun inceput el si-a declarat optiunea politica pentru capitalism criticand in mod fatis statul feudal, vechea clasa feudala, inactivitatea sa, vazand in capitalism viitorul dezvoltarii.

A fost si un adept cel putin teoretic al ideilor revolutiei franceze si a liberalismului. A fost adeptul teoriei contractualiste a statului vazand statul ca o institutie creata de oameni ca un contract social intre autoritate si cetateni. Acest contract insa nu este etern, el este supus schimbarii, perfectionarii; in felul acesta el legitima revolutia franceza.

In lucrarea sa Statul autentic inchis" incearca sa adapteze ideile revolutiei franceze de la 1789 la conditiile si situatia Germaniei. In schimb, insa cand se pune problema realizarii viitorului in stat, el aluneca spre utopism considerand ca prin ratiune se va ajunge la un stat rational. Ocuparea statelor germane de Napoleon in 1808 l-a determinat sa scrie lucrarea "Cuvantare catre natiunea germana" in care el va pune deschis problema unificarii acesteia ca o conditie a progresului, a dezvoltarii ulterioare.

Un alt reprezentant al filosofiei germane si gandirii sale politice moderne, a fost Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770- 1831). Din perspectiva conceptiei filosofice a fost un idealist obiectiv, fapt ce se va manifesta si in gandirea sa politica.

De asemenea el este cel care a dat nastere dialecticii ca metoda de studiu. Potrivit acesteia lumea nu este statica, amorfa ci este intr-o continua miscare, devenire. Din pacate insa Hegel nu s-a rezumat decat la analiza spiritualitatii, a lumii si nu a transpus dialectica si in planul gandirii politice, cu atat mai putin al practicii.

Cu toate acestea el a fost un adept al revolutie franceze si un sustinator al burgheziei in lupta acesteia pentru impunerea propriilor obiective si sarcini. Gandirea sa contra feudalitatii s-a exprimat si in ceea ce priveste statul. Pentru el statul este o creatie umana, rezultatul dezvoltarii firesti, logice a lumii. Gandirea sa politica a fost adesea remarcata de conservatorism cum este cazul acceptarii statului prusac, a monarhiei absolute, a compromisului cu nobilimea si a excluderii maselor populare de la viata politica. Din aceasta perspectiva Hegel poate fi considerat cel mai tipic reprezentant al compromisului facut de burghezia germana cu feudalitatea, incapacitatea burgheziei germane de a juca un rol masiv,major in transformarea sociala de tip capitalist.

Nu intamplator Germania a fost considerata patria conservatorismului iar dezvoltarea lenta pe calea reformelor a capitalismului cu mentinerea unor puternice ramasite feudale, un puternic model de societate feudala cunoscut sub numele de "Calea prusaca".

Romantismul politic german constituie principalul curent de gandire propriu Germaniei, el este curentul ideologic care a fundamentat conservatorismul clasic, in special cel germanic. El a aparut la inceputul secolului al XIX-lea manifestandu-se ca un curent in plan intelectual, al aristocratiei feudale, clericale contra ideilor revolutiei franceze si a liberalismului promovat de burghezie.

Romantismul in general, inclusiv cel german a fost un curent politic eterogen, inconsecvent care a suferit de-a lungul existentei sale numeroase transformari, incercari de adaptare la cerintele si necesitatile evolutiei societatii. In cele mai multe situatii el s-a plasat impotriva democratiei, a transformarii, innoirii sociale. De altfel idealul, viitorul pentru romantici nu l-a constituit modul de evolutie burghez, capitalismul ci idealul era intruchipat de feudalismul fundamentat pe traditie, inegalitate sociala, ierarhizare etc.

De altfel acest curent a avut un rol major in implementarea in conservatorism a aspectelor sale contrare programelor, innoirii, devenirii si dezvoltarii. Ca o replica la liberalism si in opozitie cu acesta romantismul s-a opus drepturilor si libertatilor cetatenesti, a militat pentru subordonarea individului autoritatii, inegalitatii sociale.

Nici in ceea ce priveste natiunea si relatiile nationale romantismul nu a fost consecvent, el a avut o atitudine contradictorie. Desi a sustinut ideea unitatii nationale din necesitatea unitatii germane, romantismul nu a vazut in natiune rezultatul unui proces istoric, a acumularii cantitative si calitative a dezvoltarii istorice ci considera nationalismul un simplu proces ideologic, intemeiat pe factori rationali care nu aveau nimic in comun cu obiectivele lumii, cu logica.

Dupa mijlocul secolului al XIX-lea o data cu generalizarea capitalismului, cel putin in Europa Apuseana s-au produs si mutatii in continutul romantismului fara insa ca acestea sa fie in masura sa schimbe in mod radical acest concept de gandire, el a ramas in continuare un fundament al conservatorismului.