Rolul lui Jean Monnet in debutul constructiei comunitare, Tratatul de la Maastricht, Prevederi, Aparitia UE, Tratatul de la Amsterdam, Personalitatea juridica a UE

1. Ideea de Europa unita prezenta in proiectele pentru pace ale unor personalitati din secolele XVIII- XX

2. Rolul lui Jean Monnet in debutul constructiei comunitare

MONNET, Jean (1888-1979)

Diplomat si om de afaceri francez, cu studii de economie (Londra), considerat unul dintre fondatorii proiectului numit astazi Uniunea Europeana. Secretar general adjunct al Ligii Natiunilor (1919-23), functie din care demisioneaza, in parte pentru a se dedica afacerilor familiei. Ca expert financiar international, contribuie, in perioada interbelica, la stabilizarea zlotului polonez (1927) si a leului romanesc (1928), apoi, la invitatia oficialitatilor chineze, se muta la Beijing, unde se implica in modernizarea retelei de cai ferate din aceasta tara.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pentru evitarea ocuparii Frantei si Marii Britanii de catre Germania nazista, propune un plan de unificare a celor doua tari, aprobat in principiu de Winston Churchill si Charles de Gaulle (din cauza evenimentelor, acesta nu a fost insa pus in aplicare).

Negociaza de asemenea sprijinul american pentru Aliati, redacteaza un plan de revitalizare a economiei franceze (Planul Monnet, 1947) si obtine includerea Frantei in Planul Marshall. In 1950, constient de tensiunile tot mai mari dintre partea franceza si cea germana cu privire la bazinul Ruhr, redacteaza, impreuna cu ministrul francez de Externe Robert Schuman, un plan pentru crearea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), ulterior fiind si primul presedinte al inaltei Autoritati CECO (1952-55), institutie premergatoare Comisiei Europene.

Dupa esecul Comunitatii Europene de Aparare, un alt plan in redactarea caruia a fost intens implicat, demisioneaza si infiinteaza Comitetul de Actiune pentru Statele Unite ale Europei, grup de lobby format din reprezentanti ai partidelor politice si sindicatelor europene, cu un rol semnificativ in crearea Comunitatii Economice Europene (1957).

Fara a fi fost membru al vreunui partid politic, constient de lipsa de popularitate a supranationalisrnului, propune o metoda de integrare ce presupune armonizarea rand pe rand a politicilor, ceea ce duce la o mai mare interdependenta intre state si politici, fara insa ca acest proces sa aiba un final anticipat (Metoda Monnet).

3. Ideile program, din Declaratia Schuman, care au conturat prima comunitate europana

Om politic francez, cu studii de drept (Humboldt/Berlin), ministru de Finante (1946, 1947), ministru al Afacerilor Externe (1948-52), premier (1947-48, septembrie 1948), considerat unul dintre fondatorii proiectului de integrare europeana numit astazi Uniunea Europeana.

Ca membru al Miscarii Catolice Republicane Populare, militeaza pentru promovarea unitatii europene. Principala sa contributie in acest sens este discursul rostit la 9 mai 1950, cand propune Frantei si Germaniei sa-si gestioneze in comun industriile carbunelui si otelului, sub autoritatea unei institutii independente.

Aceasta propunere, redactata in mare parte de diplomatul francez Jean Monnet, sta la baza Tratatului de la Paris (1952), ce punea bazele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Propunerea concreta viza plasarea productiei franco-germane de carbune si otel sub responsabilitatea unei autoritati supreme comune, independente, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene.

Astfel, se dorea eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului, unificarea eforturilor de reconstructie a statelor europene, a caror economie fusese puternic afectata de cel de-al doilea razboi mondial, si crearea conditiilor care ar duce la evitarea pe viitor a razboaielor in Europa.

Obiectivul imediat consta in realizarea reconcilierii franco-germane, intrucat unirea natiunilor europene impune ca opozitia seculara dintre Franta si Germania sa fie eliminata, iar obiectivul pe termen lung urmarea realizarea unei uniuni politice a statelor Europei occidentale care sa faca imposibila orice confruntare armata intre ele si, in acelasi timp, sa intareasca pozitia lor pe scena internationala.

Planul a abordat intr-o maniera noua, de un pragmatism prudent, problema constructiei europene si a impus principiul supranationalismului. Metoda propusa, si anume calea comunitara de integrare, acorda prioritate integrarii sectoriale si celei economice, in detrimentul celei globale si, respectiv, politice.

4.Planul Marshall si efectele sale in plan institutional

Pe 5 iunie 1947, intr-un discurs tinut la Univeristatea Harward, secretarul de stat american, generalul Marshall, declara razboi foamei, saraciei, disperarii si haosului din Europa pentru ca, spunea el, reconstructia structurii economice va cere evident mult mai mult timp si eforturi mai mari decat am prevazut noi.Scopul acestui program, numit oficial European Recovery Program (ERP), era de a contribui la renasterea unei economii active in lume pentru a crea conditiile politice si sociale in care sa poata sa existe institutii libere.

Conditia formulata insa, pentru aplicarea lui este sa se realizeze un acord de catre toate tarile Europei asupra a ceea ce aceste tari vor face ele insele pentru a eficientiza toate masurile pe care acest guvern ar putea sa le ia. Nu ar fi nici bine, nici util ca Guvernul SUA sa stabilesca el insusi un program destinat punerii pe picioare a economiei europene. Aceasta este problema europenilor. Rolul SUA se va rezuma la acordarea unui ajutor prietenesc, la stabilirea unui program european si sa ajute apoi la aplicarea acestuia in masura in care va fi posibil sa o faca.

Pentru a inventaria nevoile economice comune, la 12 iulie 1947, se defasoara la Paris o Conferinta de Cooperare Economica Europeana. Problemele asupra carora s-a obtinut acordul comun, in privinta rezolvarii imediate, au fost : un mare efort de productie; obtinerea si mentinerea stabilitatii financiare interne; dezvoltarea coperarii economice intre statele asociate; solutionarea penuriei de dolari.

5. Sistemul institutional al CECO

Indeplinirea sarcinilor organizatiei era asigurata prin urmatoarele institutii create:

1. Inalta Autoritate, condusa de Jeana Monnet, si-a stabilit sediul la Luxemburg in 1952. Era un organ independent, dotat cu principalele puteri de decizie, ale carei hotarari erau direct aplicabile pe teritoriul Statelor Membre, atat acestora cat si intreprinderilor din sectoarele carbunelui si otelului. Era format din noua membri care urmau sa-si execute sarcinile intr-un mod independent de Statele Membre.

Competentele acestei autoritati, conferite prin Tratat, erau foarte cuprinzatoare, printre acestea numarandu-se interzicerea acordarii de subventii sau, in anumite conditii, controlul preturilor. 2. Consiliul Ministrilor, organ interguvernamental, compus din reprezentanti ai statelor, care urmarea ca Inalta Autoritate sa actioneze in stransa legatura cu guvernele nationale.

Era alcatuit din cate un reprezentant din fiecare tara, era destinat coordonarii procesului de sanctionare intre Inalta Autoritate si guverne. In plus, acesta urma sa supravegheze in anumite cazuri - dar nu in toate - activitatile Inaltei Autoritati. De exemplu, era absolut necesar acordul Consiliului Ministrilor in ceea ce priveste declararea unei crize manifeste, premisa a lucrului cu cote de productie. Modul de votare in cadrul Consiliului depindea de problema in cauza, existand mai multe variante: unanimitate, majoritate calificata si majoritate simpla.

3. Adunarea Parlamentara exercita controlul politic asupra Inaltei Autoritati, fiind compusa din reprezentantii parlamentelor nationale care aveau functii pur consultative

4. Curtea de Justitie, care asigura aplicarea normelor de drept in interiorul Comunitatii, prin organizare si competente (orientarea politicii de investitii, stabilirea unor contributii financiare obligatorii pentru intreprinderile din domeniu).

Sarcina Curtii de Justitie era sa emita judecati pe baza Tratatului in cazul conflictelor iscate intre Statele Membre, intre organele CECO, precum si intre Statele Membre si organisme.

6.Relansarea comunitara. CEE si Euratom

Ideea de integrare europeana a fost relansata la 20 mai 1955, cand a fost elaborat si prezentat un Memorandum al statelor din Benelux care afirma ca integrarea politica ar trebui sa fie precedata de cea economica.

S-a propus convocarea unei conferinte ce a avut drept scop principal discutarea textului unui nou tratat pentru reglementarea colaborarii privind crearea unei piete comune, politica in domeniul energeticii, infrastructura transportului, dezvoltarea si folosirea pasnica a energiei atomice.Instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si, respectiv, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM), cele doua tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Aceste doua noi comunitati europene se disting de CECO prin caracterul lor supranational mai putin pronuntat.

Obiectivul principal al Tratatului CEE era crearea treptata a unei piete comune, prin instituirea, in primul rand, a unei uniuni vamale (anularea barierelor vamale in calea circulatiei bunurilor si crearea unui tarif vamal extern comun).

In al doilea rand, piata comuna presupunea si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor, capitalului si serviciilor) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta) ce ar permite o intensificare a activitatii economice a Statelor Membre. Ca urmare, in 1968, CEE avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna.

Daca CECO fusese conceputa pentru 50 ani, CEE avea o durata nelimitata. Tratatul CEE a dus si la aparitia unui subiect de drept international, organizatia avand personalitatea juridica, atributii proprii, capacitate de reprezentare internationala. Organele sale erau similare celor ale CECO, si anume: Parlamentul, cu rol deliberativ; Consiliul de Ministri, cu rol decizional, asistat de Comitetul Reprezentantilor Permanenti; Curtea de Justitie, cu rol jurisdictional.

Tratatul de creare a EURATOM, avea ca obiectiv, conform art.1 sa contribuie la stabilirea conditiilor necesare formarii si dezvoltarii rapide a energiilor nucleare, cresterii nivelului de trai in Statele Membre si dezvoltarii schimburilor cu alte tari.

Ratiunea pentru care se instituia aceasta comunitate se baza pe deficitul de energie al tarilor membre, ramanerea in urma a acestora in momentul respectiv fata de alte state (SUA, Anglia, URSS) si faptul ca trebuiau sa-si dezvolte sectorul energetic nuclear pentru interese nationale si regionale comune.

7.Actul Unic European Prevederi, implicatii

Actul Unic European, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1987, a reprezentat prima amendare a Tratatelor de baza ale Comunitatilor Europene, respectiv Tratatul de la Paris din 1951 si Tratatele de la Roma din 1957. Principalele prevederi ale Actului Unic European se refera la:Definirea pietei interne si stabilirea termenului de 31 decembrie 1992 ca data limita de realizare; -Investirea Consiliului cu competenta de legiferare, cu majoritate de voturi si in cooperare cu Parlamentul european; Adoptarea unei noi proceduri legislative procedura cooperarii- prin instituirea celei de-a doua dezbateri parlamentare a proiectului, dupa ce Consiliul a adoptat o pozitie comuna' fata de proiect, iar Comisia a examinat amendamentele propuse de Parlament dupa prima dezbatere; Crearea Curtii de Prima Instanta pe langa Curtea Europeana de Justitie (organism constituit in 1989 prin Decizia Consiliului).

8. Tratatul de la Maastricht. Prevederi. Aparitia UE

Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (TUE) este cel care a pus bazele Uniunii Europene, fiind semnat la 7 februarie 1992 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Astfel, la art. A se prevede faptul ca Prin prezentul Tratat, Inaltele Parti Contractante instituie intre ele o Uniune Europeana, denumita in continuare Uniune.

Tot textul Tratatului este cel care ofera si o definitie a ceea ce inseamna Uniunea Europeana, si anume: Uniunea are la baza Comunitatile Europene, precum si politicile si formele de cooperare prevazute in prezentul Tratat, adica politica externa si de securitate comuna (PESC) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI).Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, Europa conceputa de Monnet ca o Europa a cooperarii pasnice intre statele europene devine o Europa care trebuie sa respecte libertatea si identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Astfel, numai prin unirea popoarelor sale, Europa isi va putea controla destinul si dezvolta un rol pozitiv in lume.

UE este in slujba cetatenilor sai; pastrandu-si propriile valori, traditii si propria limba, cetatenii europeni ar trebui sa se simta in largul lor in ceea ce putem numi casa europeana.

Obiectivele Uniunii Europene sunt prevazute in Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana :

- promovarea progresului economic si social, scopul final fiind realizarea pietei unice, a uniunii economice si monetare si introducerea monedei unice.

- afirmarea identitatii Uniunii in plan international, prin politica de securitate si externa comuna; in viitor, se preconizeaza realizarea unei politici de aparare comune.

- apararea drepturilor si intereselor cetatenilor europeni, prin instituirea cetateniei europene;

- dezvoltarea Uniunii ca spatiu de libertate, securitate si justitie, prin cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne;

- dezvoltarea acquis-ului comunitar.

Tratatul de la Maastricht institutionalizeaza Uniunea Europeana, fara insa a inlocui Comunitatile Europene. Uniunea Europeana este structurata pe trei piloni: Comunitatile Europene (I), politica externa si de securitate comuna (II) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor externe (III).

9. Structura piliera a UE

Uniunea Europeana este structurata pe trei piloni: Comunitatile Europene (I), politica externa si de securitate comuna (II) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor externe (III).

Sistemul institutional este unic pentru cei trei piloni, insa competentele institutionale sunt diferite in functie de pilonul pe teritoriul caruia se actioneaza. De exemplu, Curtea Europeana de Justitie este competenta pentru pilonul comunitar, nu insa si pentru pilonul nr. 2, iar fata de pilonul nr. 3 este partial competenta.

De asemenea, daca in cazul primului pilon functioneaza procedurile de integrare, in cazul celorlalte doua functioneaza proceduri interguvernamentale.

Motorul comun al celor trei piloni este Consiliul european, organism ce reuneste sefii de stat si de guvern din tarile membre, si care da Uniunii impulsul necesar dezvoltarii sale, definind orientarile si politicile generale

10. Tratatul de la Amsterdam. Prezentare

Tratatul de la Amsterdam aduce noi elemente in ceea ce priveste integrarea statelor si cooperarea acestora din perspectiva extinderii comunitatilor prin primirea de noi state, in special din centrul si estul Europei.

Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997 si ratificat la 1 mai 1999.

Printre cerintele care au impus adoptarea acestui tratat, in vederea modificarii Tratatului de la Maastricht, se afla urmatoarele:

necesitatea cresterii rolului Parlamentului in procesul decizional;

necesitatea perfectionarii sistemului de functionare a doi importanti piloni ai Uniunii Europene: politica externa si de securitate comuna (PESC) si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI).

necesitatea inlaturarii tehnocratiei care domina activitatea institutiilor comunitare si care avea ca efect distantarea acestora de cetateni;

necesitatea reducerii disensiunilor dintre statele mici si cele mari, membre ale Uniunii Europene, in legatura cu diferitele aspecte ale activitatilor comunitare, in special in sfera realizarii viitoarei uniuni politice.

Tratatul de la Amsterdam a inscris in sfera preocuparilor sale chestiuni deosebit de importante, din care mentionam:

posibilitatea oferita Consiliului Uniunii Europene ca prin unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei sau a unei treimi din statele membre si cu avizul Parlamentului European sa poata dispune suspendarea unor drepturi ale statului care a violat grav si persistent drepturile omului;

precizarea raportului dintre cetatenia nationala si cea a Uniunii, in sensul ca ultima o completeaza pe cea nationala si nu o inlocuieste;

precizari privind competenta unor institutii comunitare in perspectiva extinderii Uniunii (maxim 700 parlamentari) si in ceea ce priveste votul cu majoritate calificata;

reglementari noi privind regimul de vize, libera circulatie a persoanelor si regimul vamal;

12.Tratatul de la Nisa si reforma institutionala

A fost semnat la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003.

Principalele aspecte cuprinse in Tratatul de la Nisa sunt :

• Schimbarile institutionale din cadrul procesului de extindere:

Desi, pentru noile state membre, numarul de locuri in PE, numarul voturilor alocate in cadrul Consiliului si pragurile aplicabile in cadrul procedurii majoritatii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare, Tratatul de la Nisa stabileste noi reguli, ce au in vedere o Uniune cu 27 de membri.

• Doua inovatii majore privind procesul de decizie:

- extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate calificata in cadrul Consiliului, pentru probleme in care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu, facilitarea libertatii de circulatie a persoanelor, cooperarea judiciara pe probleme civile, incheierea de acorduri internationale in domeniile comertului, serviciilor si aspectelor comerciale ale proprietatii individuale cu unele exceptii, etc.);

- extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni, ce privesc: crearea de stimulente pentru combaterea discriminarii, cooperarea judiciara pe probleme civile, masuri specifice de sprijin industrial, actiuni de coeziune desfasurate in afara Fondurilor Structurale, statutul partidelor politice europene si aspecte legate de imigratie, de acordarea de vize si de azil;

13. Constitutia Europeana si Tratatul de la Lisabona

Inca din anul 2000, cand se faceau pregatirile pentru Conferinta Interguvernamentala de la Nisa, aparea din ce in ce mai evidenta necesitatea de a se pune si baze politice Uniunii Europene, si nu doar sau in principal economice. Aceasta se putea materializa printr-o Constitutie Europeana, idee cu care era de acord majoritatea sefilor de stat sau de guvern ai tarilor membre.

Consiliul de Ministri ai Uniunii Europene intrunit la Koln, la 3-4 martie 1999, a decis elaborarea unei Carte a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

La 7 decembrie 2000, presedintii Parlamentului European, Consiliului de ministri si Comisiei Europene au semnat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ceea ce reprezinta, prin ea insasi, o expresie constitutionala si anticipeaza Constitutia Europeana, care o va cuprinde in totalitate.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene insumeaza in cadrul unui singur document, pentru prima data in istoria Europei, intreaga arie a drepturilor civile, politice, economice si sociale. Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept, Carta nu face nici o deosebire intre cetateni si straini, intrunind, pentru prima data, in cadrul unui document unic, drepturile tuturor persoanelor care se gasesc in mod legal pe teritoriul UE.

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a fost semnat la Lisabona la data de 13 decembrie 2007de catre reprezentantii celor 27 state membre.

Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt urmatoarele:

- Uniunea Europeana va avea personalitate juridica (pana acum doar Comisia Europeana avea);

- functia de presedinte al Consiliului European va fi transformata intr-una permanenta de Presedinte al Uniunii, cu un mandat de 2 ani si jumatate;

- va fi infiintata functia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comuna externa si de securitate;

- numarul de comisari va fi redus cu o treime;

- se va modifica modalitatea de vot in cadrul Consiliului. Regulile stabilite in Tratatul de la Nisa raman insa in vigoare pana in 2014.

14.Carta Drepturilor fundamentale a UE. Evolutia de la semnarea ei la Nisa, in decembrie 2000, pana la includerea in Tratatul de la Lisabona si statutul ei din punct de vedere juridic .

15. Personalitatea juridica a UE

Din dispozitiile TUE rezulta ca UE nu se substituie Comunitatilor Europene. Tratatul UE nu a recunoscut in mod expres personalitatea juridica a UE, astfel incat personalitatea Comunitatilor este mentinuta, ca si competentele lor internationale, devenind o expresie in domeniul competentelor comunitare ale UE.

Odata cu infiintarea UE in 1992 pe 3 piloni (CE, PESC si JAI) trebuiau gasite modalitati pentru aplicarea personalitatii juridice in mai multe domenii.

Daca in primul pilon se pastra personalitatea juridica a Comunitatilor, pentru cele doua nou create PESC si JAI trebuiau aduse noi completari.

Astfel, Tratatul de la Amsterdam a oferit cativa factori care sa stea la baza unei personalitati juridice pentru UE, desi conferinta interguvernamentala nu a recunoscut personalitatea Uniunii.

Tratatul de la Amsterdam autorizeaza Uniunea sa incheie acorduri internationale in cadrul PESC iar alegerea unui Inalt Reprezentant al PESC trebuia sa creasca rolul personalitatii externe a Uniunii. In orice caz, personalitatea juridica a UE este departe de a o egala pe cea a Comunitatilor.

Principiile autonomiei, aplicabilitatea directa, preeminenta dreptului comunitar necesare unei ordini juridice, nu se aplica in cazul PESC si JAI, in cazul acestora actiunile bazandu-se mai mult pe programe si declaratii de intentie ce se realizeaza in cadrul cooperarii interguvernamentale si nu constituie decat o prima etapa catre o Uniune institutionalizata.

Tratatul UE din 1992, cat si alte tratate modificatoare in baza carora functioneaza UE nu au forta unei Constitutii ca sa poata reglementa sistemul politic si juridic din UE, elaborarea si adoptarea unei Constitutii putand clarifica personalitatea ei juridica.

In Tratatul de la Lisabona se prevede expres faptul ca UE va avea personalitate jurididca.

16. Actele comunitare

Sursa primara a ordinii juridice comunitare o constituie Tratatele europene si multiplele prorocoale, acorduri anexa care au completat tratatele constitutive. Aceasta nu inseamna ca statele membre se afla in imposibilitatea de a semna intre ele acorduri in domenii prestabilite, contribuind in acest mod la depasirea eventualelor lacune ale Tratatelor, in scopul dezvoltarii politicilor comune in sectoarele neprevazute de acestea.

Interesant pentru demersul nostru, care nu este unul propriu-zis juridic, este sa vedem care sunt acele acte normative adoptate de catre institutiile comunitare in exercitarea competentelor atribuite de catre tratatele constitutive.

Unul dintre aceste acte normative, regulamentul, are un caracter general, este obligatoriu in toate elementele sale si direct aplicabil tuturor statelor membre (Art. 189, CEE).

Din intreg blocul legislativ comunitar, acest act este unul dintre cele mai importante, intrucat confera Comunitatii posibilitatea de a legifera direct, fara intermediere nationala.

Directiva este o lege-cadru, care obliga toate statele membre in ceea ce priveste rezultatul asteptat, dar lasa instantelor nationale posibilitatea alegerii formei si mijloacelor necesare atingerii acestuia (Art. 189 (3) TCEE).

Ea poate fi generala sau particulara, se adreseaza statelor membre si este intrutotul aplicabila acestora. In consecinta, publicarea directivelor nu inseamna si aplicarea lor, intrucat normele nationale care dezvolta directiva regularizeaza aplicarea propriu-zisa a acestora in statele membre.

In categoria actelor normative adoptarea de catre institutiile comunitare se inscrie si decizia, care este obligatorie in toate componentele sale, oricare ar fi destinatarul (Art. 189 (4), CEE). Decizia, spre deosebire de regulament, nu are un caracter general, este un act cu valoare juridica limitata la un sector sau caz, si se adreseaza atat statelor membre cat si entitatilor nestatale (particulare), luate individual.

Trebuie mentionat ca independent de actele amintite pot fi adoptate acte normative neangajante, cum ar fi recomandarile, avizele, rezolutiile. Acestea nu au valoare constrangatoare si exprima o opinie sau recomanda adoptarea unei anumite atitudini fata de problematica specifica diferitelor sectoare comunitare. Aceste norme de drept sunt adoptate de catre Consiliu, la propunerea Comisiei, dupa consultarea prealabila sau cu participarea Parlamentului.

17. Caracteristici ale structurii institutionale a UE

Uniunea Europeana este o familie de tari europene democratice, care s-au angajat sa colaboreze pentru pace si prosperitate. Nu este un Stat care are menirea de a inlocui statele existente.

Statele membre au pus bazele unor institutii comune carora le-au delegat partial autoritatea astfel incat hotararile privind aspectele specifice de interes comun sa poata fi luate in mod democratic la nivel european. Aceasta alocare de autoritate mai este denumita si integrare europeana.

Principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana. Rol consultativ in procesul de decizie au Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discutiilor si initiativelor comunitare. Alte institutii cu rol important in functionarea UE sunt: Curtea Europeana de Justitie (impreuna cu Tribunalul de Prima Instante) si Curtea de Conturi. Nu in ultimul rand, avem institutia financiara reprezentata de Banca Europeana de Investitii, care sprijina implementarea politicilor UE (alaturi de Fondurile Structurale si de programele comunitare), si Banca Centrala Europeana, creata in scopul sprijinirii uniunii economice si monetare. Aceste institutii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflecta evolutia in timp a structurii unionale europene si trec acum printr-un proces de reforma generat de extinderea Uniunii cu zece state in 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) si cu alte doua in 2007 (Romania si Bulgaria), procesul neoprindu-se aici.Caracterul de originalitate al UE rezida si in faptul ca principiul separarii puterilor in stat nu se regaseste in structura institutionala a UE. Cu exceptia puterii juridice (incredintata Curtii de Justitie), celelalte puteri (executiva si legislativa) sunt partajate in cadrul asa-numitului triunghi institutional intre Consiliul, Comisia Europeana si Parlamentul European, fiecare institutie reprezentand interese specifice .

18. Istoricul si evolutia Parlamentul European

Bazele Adunarii Parlamentare, actualul Parlament European, una dintre principalele institutii comunitare, conceputa ca o Adunare parlamentara compusa din reprezentanti ai popoarelor statelor reunite in Comunitate, se gasesc in art. 20 al Tratatului CECO. Odata cu aparitia CEE si CEEA, in 1958, institutia si-a schimbat numele in Adunare Parlamentara Europeana, iar din 1962 a optat pentru denumirea de Parlament European. Conform prevederilor Tratatului CEE, PE isi adopta propriul Regulament interior prin care precizeaza modul de organizare al propriilor organe (Biroul si Biroul largit), al comisiilor parlamentare si al grupurilor politice. Membrii Parlamentului european se intrunesc la Strasbourg (uneori si la Bruxelles), in sedinte in plen, timp de o saptamana in fiecare luna. Comisiile parlamentare se intalnesc la Bruxelles, de regula timp de doua saptamani in fiecare luna. A treia saptamana este desemnata intalnirilor grupurilor politice, iar a patra, sedintelor in plen la Strasbourg.

Secretariatul PE are sediul la Luxembourg.

Interpretarea tuturor dezbaterilor din plen si din comisii se face simultan in cele 23 limbi oficiale ale Uniunii Europene. Documentele sunt totodata traduse si publicate in toate aceste limbi.

19. Alcatuirea institutiei parlamentare

Presedintia si biroul sunt organele directoare ale Parlamentului. Distingem doua formule ale biroului: cel 'simplu', care reuneste in jurul presedintelui pe cei 14 vicepresedinti si pe cei 6 chestori si biroul 'largit', care ii include si pe presedintii grupurilor politice.

Presedintele institutiei, aflat in functie pe o durata de doi ani si jumatate, si biroul alcatuit din 14 vicepresedinti si 5 chestori, sunt dese .Presedintele se bucura de sprijinul Biroului in activitatile sale. Acesta este un organ cu atributii regulative: bugetul parlamentului, chestiuni administrative, de organizare si de personal mnati din randul membrilor Parlamentului European.

Conferinta presedintilor .Prin modificarea adusa textului regulamentului, s-a procedat la suprimarea Biroului largit (alcatuit din membrii Biroului si presedinti grupurilor politice parlamentare) si la inlocuir Secretariatul este institutia care organizeaza activitatile Parlamentului. El este condus de un Secretar General ajutat de un personal al carui numar se ridica la aproximativ 3500 de persoane ea lui cu o conferinta a presedintilor. Grupurile politice au un rol fundamental in Parlamentul european. Inca de la inceput, alesii s-au constituit in grupuri politice multinationale si nu in delegatii sau in ordine alfabetica.

20. Atributiile Parlamentului -Atributiile decizionale Atributii de supraveghere si control legislative, Atributii de ancheta si de avocat al poporului ,Atributii consultative , Atributii bugetare .

21. Grupurile politice din PE

Grupurile politice au un rol fundamental in Parlamentul european. Inca de la inceput, alesii s-au constituit in grupuri politice multinationale si nu in delegatii sau in ordine alfabetica (ca in alte adunari europene).

In ciuda multitudinii formatiunilor politice din statele membre, Parlamentul european nu a numarat niciodata mai mult de 10 grupuri politice. Actualmente exista 8 grupuri politice, care reunesc mai mult de 100 de partide politice diferite. Principalele grupuri parlamentare sunt:

Grupul Partidului Popular European si al Democratilor Europeni

Grupul Socialistilor

Grupul Alianta Democratilor si Liberalilor pentru Europa

Grupul Verzilor/ Alianta Libera Europeana

Grupul confederal al Stangii Unite Europene

Grupul Independentilor/ Democratilor

Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor

Neinscrisi

Grupurile politice se bucura de prerogativele largite:

1. beneficiaza de resurse proprii, prevazute in bugetul Parlamentului;
2. au propriul secretariat
3. au participare activa in pregatirea ordinii de zi;
4. au o contributie sustinuta la dezbateri;
5. desfasoara activitati proprii (simpozioane, buletine de informare, etc.);
6. au administratori specializati, permanent atasati pe langa comisiile parlamentare;
7. contribuie la pregatirea lucarilor comisiilor.

22. Comisia Europeana. Istoric si evolutie

Comisia este institutia originala a Uniunii Europene, fiind una supranationala, urmarind drept scop principal doar integrarea si consolidarea UE. Ea este adesea considerata drept intruchiparea ideii europene deoarece membrii sai, desi numiti de guvernele nationale, nu au nici o obligatie fata de acestea, iar loialitatea lor este in intregime dedicata intereselor Comunitatii in ansamblul sau. Aceasta institutie a UE este privita, in general, ca executivul Comunitatii si cea mai comunitara dintre institutiile ei. Atributiile sale sunt mai vaste decat ale oricarei alte institutii comunitare, caracteristica intens discutata de catre opinia publica si de reprezentantii presei.

Din punct de vedere a tratatelor fondatoare, nu a existat o unica Comisie, pana la Tratatul de fuziune din 1965, fiecare dintre institutii avand propriul sau executiv: Inalta Autoritate pentru CECO, Comisia pentru CEEA si CEE. Asadar, in cele trei tratate de la Paris si Roma este, practic, inscrisa dualitatea organelor de actiune (Consiliul si Comisia). Coexista, in fapt, in fiecare dintre cele trei Comunitati un executiv colegial, independent de guvernele nationale si un Consiliu interstatal, destinat sa menajeze susceptibilitati suverane si sa franeze eventualele indrazneli ale instantei supranationale.

Incepand cu 1 iulie 1967, data intrarii in vigoare a Tratatului de la Bruxelles, nu exista decat o singura Comisie care era un organism comun celor trei Comunitati europene: CECO, CEE si EURATOM, fara insa a fi vorba de vreo fuziune, insa astazi CECO si CEEA sunt de-a dreptul marginalizate. Denumirea de Comisia Uniunii Europene a fost instituita incepand cu 1 noiembrie 1993.

23. Alcatuirea si functionarea Comisiei

In privinta componentei sale, Comisia este alcatuita din 27 de membri, dupa aderarea Bulgariei si Romaniei la 1 ianuarie 2007.

guvernele statelor membre desemneaza de comun acord, dupa consultarea Parlamentului european, persoana care va prezida Comisia; guvernele propun apoi viitorii membri, consultand presedintele deja desemnat. In continuare, presedintele si membrii Comisiei vor fi supusi unui vot de aprobare din partea Parlamentului si apoi numiti de comun acord de guvernele statelor membre.

Comisarii nu primesc instructiuni de la nici un guvern sau organism si trebuie sa se abtina de la orice act incompatibil cu natura functiei lor.Comisia, condusa de presedinte, purcede la o repartizare a sarcinilor intre membrii sai, in functie de marile sectoare de activitate ale Comunitatii.

In domeniul atribuit, fiecare comisar va fi responsabil de urmarile deciziilor luate de colegiu si va avea sub propria autoritate directiile generale si serviciile corespondente. Presedintele, in afara serviciilor plasate sub autoritate, isi asuma un rol administrativ si protocolar important, dar are, in egala masura, si o functie politica esentiala.

Presedintele actualei comisii este portughezul Jos Manuel Durao Barroso. In privinta mandatului, acesta are o durata de 5 ani si poate fi reinnoit.

24. Atributiile Comisiei Europene

A. Functia de supraveghere - Atributiile de informare, Atributia de a autoriza derogarile, Atributia de reprimare a infractiunilor.

B. Functia de initiativa

C. Functia de executie si gestiune - Atributiile de decizie Puterile de executie

D. Atributiile internationale- Functia de reprezentare, Functia de mediere, Functia de negociere.

25. Consiliul Uniunii Europene. Alcatuire si functionare

Consiliul Uniunii Europene, Consiliul de Ministri sau simplu Consiliul este institutia in cadrul careia reprezentantii guvernelor statelor membre pot sa-si expuna si sa-si apere propriile interese si sa caute stabilirea unor compromisuri. In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

- este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European;

- coordoneaza politica economica generala a statelor membre;

- incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;

- impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana (TUE), Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

- adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European;

- coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.

Consiliul Uniunii Europene este compus din reprezentatii fiecarui stat membru la nivel ministerial, abilitati a angaja responsabilitatea statelor membre din care fac parte si exercita puterea legislativa si puterea decizionala.

Presedintia Consiliului joaca un rol primordial in organizarea lucrarilor institutiei, in special in impulsionarea procesului de decizie legislativ si politic. Rolul presedintelui n-a incetat sa creasca pe masura ce campul competentelor Uniunii s-a largit si s-a aprofundat.

Fiecare stat membru dispune la Bruxelles de o delegatie permanenta pe langa Uniunea Europeana. Cei 27 reprezentanti permanenti se reunesc in fiecare saptamana intr-un comitet numit Comitetul reprezentantilor permanenti (COREPER).

Presedintia Consiliului este rotativa, fiind exercitata pe rand de fiecare stat membru, pentru o perioada de cate sase luni, asigurandu-se astfel o stricta egalitate intre toate statele.

26. Sistemul de vot in cadrul Consiliului si mecanismul decizional

In cadrul Consiliului fiecare stat membru detine un numar de voturi, dupa cum se observa in schema de mai jos.

Numarul de voturi in Consiliul U.E. atribuite fiecarei tari

Germania, Franta, Italia si Regatul Unit 29

Spania si Polonia 27

Romania 14

Tarile de Jos 13

Belgia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria si Portugalia 12

Austria, Bulgaria si Suedia 10

Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia si Finlanda 7

Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg si Slovenia 4

Malta 3

Total: 345

Un minim de 255 de voturi din 345 (73,9%) sunt necesare pentru constituirea unei majoritati calificate.

In afara de aceasta:

orice decizie trebuie sa fie aprobata de catre o majoritate a statelor membre (in anumite cazuri o majoritate de doua treimi) si

orice stat membru poate solicita sa se verifice daca voturile favorabile reprezinta cel putin 62% din populatia totala a UE.

27. Consiliul european . Evolutie istorica

Consiliul European nu a fost prevazut in Tratatele institutive, el fiind rezultatul unui proces istoric. Acesta a aparut pe cale neconventionala, ca urmare a intalnirilor la nivel inalt ale sefilor de stat si de guvern. Odata cu summit-ul de la Paris din decembrie 1974, sistemul intalnirilor in cadrul informal s-a constituit la initiativa presedintelui francez Valery Giscard dEstaing intr-o propunere de oficializare. Astfel, sefii de stat si de guvern au adoptat un comunicat final cu privire la viitoarele intalniri ale acestora. Sistemul propus la aceasta reuniune, oferea o serie de avantaje in raport cu cel anterior dintre care cele mai importante sunt:

reuniunile periodice ale sefilor de state si de guverne vor avea loc de cel putin trei ori pe an si, chiar, de mai multe ori daca este necesar;

se instituie denumirea de Consiliul European.

Existenta sa a fost reglementata, ulterior, prin Actul Unic European (art.2) si, mai tarziu, prin Tratatul de la Maastricht (lit.D). Oficializarea Consiliului European s-a realizat abia in anul 1986, prin Actul Unic European. Acesta a marcat o revizuire a Tratatelor comunitare avandu-se in vedere dreptul comunitar si competentele comunitare. De altfel, primul titlu al Actului nu cuprinde nici o modificare a Tratatelor de baza, ci are in vedere in special, cooperarea politica. In acest cadru, dispozitiile Actului nu aduc atingere Tratatelor institutive decat in ceea ce priveste Consiliul European. Astfel, se prevede ca, de acum inainte Consiliul European:

va beneficia de un suport juridic conventional;

va fi compus din sefi de stat si/sau de guvern ai statelor membre ale Comunitatilor europene, asistati de ministri afacerilor externe, precum si de presedintele Comisiei;

se va reuni, de acum inainte, de doua ori pe an.

Actul Unic European nu contine nici o prevedere cu privire la rolul Consiliului European si la atributiile sale, ceea ce reprezinta o lacuna majora. Consiliul European nu devine o institutie comunitara, cu toate ca la reuniunile acestuia participa si presedintele Comisiei europene.

28. Rolul si functionarea Consiliului european

Activitatea Consiliului European se concretizeaza in adoptarea urmatoarelor documente:

decizii, pentru problemele cele mai importante;

decizii de procedura, cu ajutorul carora se realizeaza declinarea de competenta in favoarea Consiliului Uniunii Europene sau a altor institutii comunitare;

orientari si directive, acestea sunt actele cele mai importante, directivele indicand Consiliului Uniunii Europene si Comisiei Europene prioritatile Consiliului European cu privire la gestiunea Uniunii si a politicilor comunitare;

declaratiile, care exprima, intr-o maniera solemna, pozitia majoritatii sefilor de state si de guverne asupra unor probleme precise, mai cu seama in viata internationala.

Deciziile se iau prin consens, pe baza negocierilor prealabile dintre statele membre. Dupa fiecare reuniune, presedintia Consiliului European publica concluziile acesteia.

In privinta problemelor de procedura, precum si pentru adoptarea regulamentului de procedura, Consiliul European hotaraste cu majoritate simpla. In activitatile sale, Consiliul European este sprijinit de Secretariatul General al Consiliului.

Presedintia Consiliului European este asigurata in prezent prin rotatie, de catre fiecare stat membru, pe o perioada de 6 luni. In 2006, presedintia Consiliului European a fost asigurata in primele 6 luni de Austria, iar in urmatoarele 6 de Finlanda. In 2007, presedintia va fi asigurata de Germania pana in iulie, iar apoi de Portugalia. Schimbarea presedintelui are loc in fiecare an, la 1 ianuarie si la 1 iulie.Se apreciaza, ca existenta Consiliului European modifica intregul echilibru institutional al Uniunii Europene: in fata structurilor comunitare cu legitimitate nesigura, Consiliul European se poate considera si el ca un guvern al Europei unite.

29.Curtea de justitie a comunitatilor europene.Alcatuire si functionare

Necesitatea infiintarii unei astfel de institutii s-a resimtit inca din perioada lucrarilor pregatitoare elaborarii Tratatului de la Paris, instituind CECA. Partenerii prezenti vedeau in Curtea de Justitie un organism de control al legalitatii actelor emise de Inalta Autoritate si Consiliul Special de Ministri (organe ale CECA).

In cadrul negocierilor s-au propus mai multe solutii (infiintarea unei comisii de arbitraj sau recurgerea la serviciile unui organ de jurisdictie deja existent Curtea Internationala de Justitie), dar nici una nu a fost adoptata. In cele din urma s-a optat pentru o solutie propusa inca din anul 1950, de a infiinta o Curte de Justitie proprie.

Curtea de Justitie a fost conceputa ca un organism comun al CECA, CEE si CEEA atat pentru ratiuni de ordin practic, cat, mai ales pentru facilitarea unitatii de aplicare si interpretare a tratatelor si pentru a favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta dintre Comunitati.

Curtea este formata din 27 judecatori asistati de 8 avocati generali. Si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre.

In ceea ce priveste pe judecatori, desi nici o dispozitie a tratatelor nu prevede ca judecatorii sa aiba nationalitatea statelor membre, in practica s-a urmarit, ca, intotdeauna, Curtea sa cuprinda cel putin cate un judecator din fiecare din statele membre.

Judecatorii sunt numiti pe o perioada de 6 ani, fiind reinnoiti fara limitari. Nu este prevazuta nici o limita de varsta pentru judecatori. Guvernele statelor membre nu pot revoca un judecator al Curtii in timpul exercitarii mandatului sau, Curtea fiind singura in masura sa asigure controlul asupra activitatii si disciplinei membrilor sai.

Judecatorii desemneaza, dintre ei, prin vot secret, pe presedintele Curtii de justitie, pentru un mandat de 3 ani care poate fi reinnoit.

Avocatii generali sunt numiti cu acordul statelor membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se prelungi mandatul.

Rolul esential al avocatilor generali se materializeaza in momentul punerii concluziilor

Din structura Curtii de justitie, pe langa judecator si avocati generali, mai fac parte si grefieri, raportori adjuncti si referenti.

30. Tribunalul de Prima Instanta .Este institutia asociata care s-a creat la cererea acesteia in septembrie 1987 si dupa ce a obtinut de la Comisie si PE avizele favorabile, in octombrie 1988. Acest tribunal a functionat de facto, ca un tribunal de prima instanta a UE, incepand cu luna noiembrie 1989.

a) Competentele pe care la are si le realizeaza sunt urmatoarele:

litigii intre UE si agentii ei (actiuni intentate de catre personal);

recursuri impotriva Comisiei depuse de catre intreprinderi sau asociatii de intreprinderi si care privesc actele individuale (litigii);

recursuri impotriva unei institutii a Comunitatii, depuse de catre persoanele fizice sau juridice si referitoare la aplicarea regulilor concurentei.

TPI este format din 27 judecatori[1], care desemneaza dintre ei, pentru trei ani, un presedinte, al carui mandat poate fi reinnoit. Ca si in cazul CJ, avocatii desemnati trebuie sa fie inscrisi intr-un barou al unui stat membru

b) TPI se intruneste, de regula, in Camere.

Spre deosebire de Curte, Tribunalul nu are in componenta avocati generali, dar membrii Tribunalului, cu exceptia presedintelui, pot fi chemati sa exercite functiile avocatului general in anumite afaceri.

31. Curtea de Conturi

Curtea de Conturi a luat nastere in anul 1977 si are sediul la Luxemburg. Ea este format din reprezentantii statelor membre ce intrunesc calificarile profesionale necesare pentru asemenea functie si care se bucura de un mandat de 6 ani acordat de catre Consiliul Ministrilor.

Presedintele Curtii este ales dintre membrii acesteia pe o durata de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului. Ca atribut principal, Curtea de Conturi controleaza gestionarea finantelor UE, cu alte cuvinte, examineaza veniturile si cheltuielile comunitatii si ale tuturor organismelor create de aceasta.Curtea mai poate prezenta in orice moment, observatiile sale cu privire la problemele particulare sub forma de rapoarte speciale si acorda avize, la cererea oricarei institutii comunitare, pe probleme de specialitate. La sfarsitul anului, Curtea transmite autoritatii - PE si Consiliului - raportul sau anual asupra gestiunii din exercitiul precedent, insotit de raspunsuri ale institutiilor.

32. Banca Europeana de Investitii (BEI)

Banca Europeana de Investitii (BEI) a fost creata prin Tratatul de la Roma si functioneaza de la 1 ianuarie 1958 cu sediul la Luxemburg, statutul sau facand parte integranta din tratat. Ea este o institutie financiara de drept public cu personalitate juridica si are ca membri toate statele membre UE.

BEI are ca misiune principala sa contribuie la dezvoltarea echilibrata a Europei comunitare, acordand sprijin si tarilor extracomunitare. Dupa 1990, BEI acorda imprumuturi tarilor din Europa Centrala si de Est (TECE) si participa la politicile de ajutorare si cooperare, privind modernizarea economiilor din aceste tari.

Ca institutie cu scop nelucrativ, BEI acorda imprumuturi si garantii pe termen mediu si lung pentru a contribui la finantarea proiectelor de investitii. in acest scop, BEI are ca obiective principale:

dezvoltarea economica a regiunilor mai putin favorizate ale Comunitatii

ameliorarea infrastructurilor de transport si telecomunicatii de interes european

protectia mediului ambiant, a cadrului de viata si amenajarea urbana

realizarea de obiective comunitare in domeniul energiei

intarirea competitivitatii internationale din industria comunitara si integrarea ei europeana

sustinerea intreprinzatorilor mici si mijlocii

33. Banca Centrala Europeana (BCE)

Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este alcatuit din Banca Centrala Europeana si din bancile centrale nationale (BCN) ale tuturor celor 27 state membre ale Uniunii Europene.

BCE este una dintre cele mai importante banci centrale din lume si este responsabila cu politica Monetara a 27 tari, membre ale Zonei-Euro. A fost infiintata la 1 iunie 1998 si are sediul la Frankfurt, Germania.

Banca are urmatoarele structuri:

-Consiliul guvernatorilor reprezinta organ de decizie suprem, si are in alcatuirea sa membrii ai Bancilor Centrale Nationale care apartin Eurosistemului;

- Consiliul director se compune din presedinte, vice-presedinte si alti patru membrii,care sunt alesi pe un mandat de opt ani care nu se poate reinnoi;

-Presedintele prezida ansamblul organelor ale Bancii Centrale Europene si o reprezinta in exterior.

BCE si BCN formeaza Eurosistemul statelor membre care au adoptat moneda euro.

BCN ale statelor membre care nu participa la zona euro, sunt membre ale BCN cu un statut special: li se permite sa-si conduca politici monetare nationale, dar nu iau parte la luare deciziilor care privesc politica Monetara unica pentru zona euro si la aplicarea acestor decizii.

Principalul obiectiv al Eurosistemului este sa mentina stabilitatea preturilor si un nivel al inflatiei cat mai scazut. Totodata politica economica generata in Comunitatea este sustinuta si se actioneaza in concordanta cu principiile unei economii de piata deschise.

Ecosistemul trebuie sa indeplineasca urmatoarele sarcini de baza:

a) de a defini si de a indeplini politica Monetara in zona euro;

b) de a conduce operatiunile externe de schimb;

c) de a conduce si a sutine rezervele straine oficiale ale statelor membre;

d) de a promova functionarea pasnica a sistemelor de plati.

Pentru a putea prelua sarcinile SEBC, BCE si BCN vor aduna informatiile statistice necesare fie de la autoritatile nationale competente, fie direct de la agentii economici. Banca Centrala Europeana ia masuri in vederea asigurarii securitatii pe timpul candidaturii pentru guvernatorii Bancilor Centrale Europene si membrii Comitetului Executiv, respectiv:

a) un termen minim de reinnoire in functie de minimum cinci ani pentru guvernatori;

b) un termen minim in care nu este permisa reinnoirea in functie de opt ani pentru membrii Comitetului Executiv;

c) schimbarea din functie este posibila numai in cazul unor incapacitati sau abateri grave; in aceasta privinta, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene este competenta sa hotarasca in orice disputa.

34. Organisme Consultative. Comitetul Economic si Social (CES). Comitetul Regiunilor (CR)

Comitetul Economic si Social (CES)

Comitetul economic si social (CES) are urmatoarele functii principale:

sa contribuie la decizia comuna a Europei comunitare, calitate in care transmite Comisiei si Consiliului, opinia reprezentantilor vietii economico-sociale cu privire la proiectele legislative

sa intretina un dialog permanent cu privire la problemele economico-sociale, in toate componentele sale

sa fie un centru de informare important, in legatura cu initiativele si realitatea europeana legate de mediul socio-profesional si opinia publica

Membrii CES sunt numiti cu unanimitate de catre Consiliu, pe 4 ani, mandatul putand fi reinnoit pe baza unor propuneri directe avansate de catre grupuri sau la recomandarea guvernelor. Ei sunt repartizati in trei grupe: muncitori, patroni si activitati diverse (profesii liberale, agricultori, cooperative, camere de comert si asociatii ale consumatorilor).

In ce priveste relatiile dintre CES si PE, in general ele au caracter consultativ.

Comitetul Regiunilor este un organ consultativ autonom care asigura reprezentarea colectivitatilor regionale si locale in UE. El este purtatorul de cuvant al intereselor acestor entitati teritoriale pe langa Comisie si Consiliu, carora le adreseaza avize.

Crearea CR consacra locul colectivitatilor teritoriale in sistemul institutional comunitar in care deciziile sunt adoptate cat mai aproape posibil de interesele cetatenilor, conform principiului subsidiaritatii. CR s-a instituit in martie 1994 la Bruxelles.

Durata functionarii lui este de 4 ani. Membrii si supleantii (344 persoane) sunt propusi de statele membre si Consiliu. Mandatul lor poate fi reinnoit. Comitetul desemneaza dintre membrii sai, presedintele si biroul, pe o perioada de 2 ani si functioneaza dupa un regulament interior, supus aprobarii Consiliului cu unanimitate de voturi.

Ca atributii ale CR mentionam urmatoarele:

a) avizul obligatoriu in domeniile educatiei, formarii profesionale si tineretului, culturii, sanatatii publice, a retelelor transeuropene, in sectoarele infrastructurii de transport, telecomunicatiei si energiei, coeziunii economice si sociale, fondurilor structurale, Fondului European de Dezvoltare regionala;

b )avizul facultativ este utilizat in 3 situatii mari: la initiativa Consiliului si Comisiei; din proprie initiativa in cadrul unei consultari a CES, legata de interese specifice regionale si din proprie initiativa pentru politicile comunitare. Avizele din proprie initiativa, privesc mai ales domeniile promovarii intreprinderilor mici si mijlocii; a turismului, sanatatii, industriei.

35. Dualitatea si evolutia binomului cetatenie - cetatenie europeana

36. Drepturile si libertatile cetatenilor europeni. Tratatul de la Lisabona

In capitolul Solidaritatea sunt introduse drepturile sociale si economice precum: dreptul la greva, dreptul salariatilor la informatie si consultari, dreptul de a avea atat viata de familie, cat si viata profesionala, dreptul la protectie sociala si la serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene, protectia sanatatii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promoveaza, de asemenea, egalitatea intre sexe si introduce drepturi precum: protectia datelor, interzicerea practicarii eugeniei si a clonajului fiintelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului si ale persoanelor in varsta sau dreptul la o buna administrare.

Tratatul de la Lisabona, in cadrul primului paragraf al articolului 6 TUE stipuleaza recunoasterea drepturilor, libertatilor si principiilor prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor.

Cartei, prin Tratatul de a Lisabona, i se confera putere coercitiva de care nu beneficiase inainte, ridicand-o la nivel de drept primar.

ndreptul la libera circulatie, dreptul de sejur, de stabilire, dreptul la munca si studiu in celelalte state membre ale Uniunii: legislatia Uniunii stabileste insa numeroase conditii pentru exercitarea acestor drepturi.

Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisa decat din ratiuni de securitate si de sanatate publica, iar interzicerea trebuie sa fie justificata (la fel si pentru expulzare).

n dreptul la vot si dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si la alegerile locale in statul de rezidenta, in aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv;

ndreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protectie consulara din partea autoritatilor diplomatice ale unui alt stat membru, in cazul in care statul din care provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in statul tert respectiv;

n dreptul de petitie in fata Parlamentului European si dreptul de a apela la Ombudsman-ul European (Avocatul Poporului European) pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasa din partea institutiilor si organismelor comunitare.

n Comisia Europeana, avand rolul de a veghea la respectarea tratatelor, supravegheaza aplicarea prevederilor legate de cetatenia europeana si elaboreaza rapoarte periodice asupra progreselor realizate si asupra dificultatilor intalnite

Tratatul de la Lisabona si reglementarile privind drepturile omului

Tratatul de la Lisabona plaseaza libertatea, justitia si securitatea in centrul prioritatilor sale. Uniunea Europeana va putea sa actioneze mai eficient impotriva gruparilor criminale care fac contrabanda la frontiere, sa promoveze si sa sprijine actiunea in domeniul prevenirii criminalitatii si sa ajute la combaterea terorismului prin inghetarea activelor.

Tratatul confirma angajamentul UE de a elabora o politica comuna privind imigratia.

Pentru prima data, 1 milion de cetateni din diferite state membre vor putea cere direct Comisiei sa ia o initiativa care prezinta interes pentru ei si tine de competenta Uniunii.

37. Introducerea si punerea in circulatie a monedei Euro

In decembrie 1995, Consiliul European intrunit la Madrid a dat numele de euro monedei unice, adoptand totodata si scenariul pentru introducerea noilor monede:

- pana la 1 ianuarie 1999 paritatile monedelor participante si ratele lor de conversie in euro, au fost irevocabil; marimile exprimate in monede nationale din contract, au fost convertite in euro respectand aceste rate. Acest lucru asigura continuitatea contractelor.

- pe baza celor doua reglementari ale consiliului care fixeaza cadrul juridic al monedei euro(cos), aceasta a devenit o moneda a partii intregi iar ECU-paner a incetat sa mai existe.

- politica monetara si politica de schimb se face in euro, iar statele participante emit in euro, noile titluri de datorii publice.

- intre 1 ianuarie 1999 1 ianuarie 2002, Sistemul European al Bancilor Centrale si autoritatile publice nationale si comunitare, trebuia sa controleze procesul de trecere la moneda unica in sectorul financiar, mai ales in cel bancar si sa ajute celelalte sectoare ale economiei sa se supuna acestei treceri .

- pana la 1 ianuarie 2002 biletele si piesele in euro au inceput sa circule paralel cu biletele si monedele nationale.

- pana la 1 iulie 2002 biletele si monedele nationale au fost retrase, iar locul lor a fost luat de biletele si monedele euro care au de acum inainte curs legal.

Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este alcatuit din Banca Centrala Europeana (BCE) si din bancile centrale nationale ale tuturor celor 27 state membre ale Uniunii Europene.

BCE este una dintre cele mai importante banci centrale din lume si este responsabila cu politica monetara a 27 tari, membre ale Zonei-Euro. A fost infiintata la 1 iunie 1998 si are sediul la Frankfurt, Germania.

BCE si Bancile Centrale Nationale formeaza Eurosistemul statelor membre care au adoptat moneda euro.

Bancile Centrale Nationale ale statelor membre care nu participa la zona euro, sunt membre ale BCN cu un statut special: li se permite sa-si conduca politici monetare nationale, dar nu iau parte la luare deciziilor care privesc politica monetara unica pentru zona euro si la aplicarea acestor decizii.

Principalul obiectiv al Eurosistemului este sa mentina stabilitatea preturilor si un nivel al inflatiei cat mai scazut. Totodata politica economica generata in Comunitatea este sustinuta si se actioneaza in concordanta cu principiile unei economii de piata deschise.

Banca Centrala Europeana stabileste si implementeaza politica monetara europeana, conduce operatiile de schimb si asigura functionarea normala a sistemelor de plata.

Prin lansarea euro, politica monetara a devenit o politica comunitara, iar emisiunea monetara s-a facut in limitele stabilite de BCE.

38. Consecintele introducerii monedei unice europene

Impactul introducerii monedei euro asupra tarilor membre ale UE este pozitiv cel putin din doua motive.

In primul rand euro este tot mai des utilizat la perfectarea tranzactiilor comerciale si financiare.

Pe masura ce este folosit ca mijloc de plata, importatorii si exportatorii beneficiaza de reduceri ale costurilor tranzactiilor valutare.

In al doilea rand, noua moneda constituie un punct de referinta stabil pentru cei care doresc sa stabileasca legaturi de afaceri cu statele Europei comunitare, evitand variatiile interne ale preturilor si profiturilor realizate in moneda nationala.

Moneda euro este importanta din cateva motive:

- este o dovada a faptului ca tarile membre UE pot lucra impreuna cu entuziasm si pot astfel realiza proiecte comune ambitiose.

- mentinerea monedelor si hartiilor euro determina o apropiere a UE fata de cetatenii individuali mai mult ca niciodata.

- moneda unica este un pilon necesar pentru trecerea la o alta etapa vitala, cea a crearii uniunii monetare, ceea ce presupune o mai buna coordonare a politicilor economice a UE.

Avantajele introducerii monedei euro sunt:

1.     aparitia euro ca o valuta puternica si relativ stabila va relansa Europa in competitia globala cu SUA si Japonia prin redistribuirea sferelor de influenta valutara pe piata internationala;

2.     introducerea unei mari stabilitati pe pietele financiare, reducerea volatilitatii si orientarea acestor piete spre un comportament macroeconomic al limitelor stranse ale deficitului bugetar;

3.     reunirea in euro a trei din cele mai importante valute din punct de vedere al volumului fluxurilor financiare creeaza premisele cresterii numarului de tari aflate pe orbita economica europeana;

4.     eliminarea ineficientei politicilor monetare nationale necoordonate;

5.     reducerea costurilor de tranzactie;

6.     introducerea euro in jocul valutar creeaza conditiile atenuarii diferentelor considerabile dintre imaginea reflectata de cursurile valutare si datele economice fundamentale, diferente care pot conduce la declansarea unor ample crize financiare si comerciale;

7.     expansiunea pietelor financiare companiile au facilitati de finantare mai mari, profiturile fiind orientate spre actionariat, deoarece stabilitatea monedei unice este de natura sa atraga o serie de fluxuri investitionale semnificative.

39.Valurile de extindere in cadrul comunitatilor europene -1963, veto-ul Frantei a blocat intrarea Marii Britanii in CEE. Obstacolul francez a fost inlaturat prin retragerea de la negocieri a presedintelui Charles De Gaulle.

La Conferinta la nivel inalt de la Haga din 1-2 decembrie 1969, problema aderarii Marii Britanii a fost reanalizata si presedintele Georges Pompidou este de acord cu aderarea, astfel ca Marea Britanie se alatura celor sase in 1973, impreuna cu Danemarca si Irlanda. Norvegienii decid prin referendum ca tara lor sa ramana in afara Comunitatilor.

Dupa negocierile de rigoare, CEE a ajuns la 12 membri dupa primirea Greciei la 1 ianuarie 1981 si a Spaniei si Portugaliei la 1 ianuarie 1986, dupa opt ani de negocieri.

Dupa deschiderea negocierilor de aderare din 1993, a urmat o noua largire la 1 ianuarie 1995, prin aderarea Austriei, Finlandei si Suediei. Elvetia depusese cererea de aderare, dar si-a retras-o ulterior, iar Norvegia a fost nevoita sa renunte, intrucat un nou referendum national a hotarat neaderarea.

Dupa caderea comunismului in Europa, in 1989, tarile foste comuniste si-au declarat intentia de aderare la Comunitatea Europeana. Dupa evolutiile pozitive din aceste tari, Consiliul European a decis in decembrie 1997 instituirea unei conferinte europene cu participarea statelor membre precum si a statelor candidate.

La 11 noiembrie 1998, s-a desfasurat o alta runda de negocieri privind largirea Uniunii Europene, care trebuia sa se faca in doua faze. Prima cuprindea: Cehia, Cipru, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria, iar a doua Bulgaria, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Malta.

La 1 mai 2004, au devenit membre inca 10 tari, UE ajungand, astfel, sa reuneasca 25 de tari: Cehia, Cipru, Estonia, Polonia, Slovenia, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia si Malta.

La 25 aprilie 2005, la Luxemburg, se semneaza Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE, care a fost ratificat de toate cele 25 de state membre pana la sfarsitul anului 2006, astfel ca la 1 ianaurie 2007, UE cuprinde 27 de membri, marcand incheierea celui de al cincilea val al extinderii.