SCOALA DE GEOPOLITICA GERMANA

SCOALA DE GEOPOLITICA GERMANA

Friedrich Ratzel este intemeietorul de drept al geopoliticii. El a operat cu termenul de geografie politica, intitulandu-si astfel lucrarea sa de baza: 'Politische Geographie', aparuta in anul 1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei, cu ocazia calatoriei sale in America de Nord si Mexic unde, studiaza viata locuitorilor de origine germana.

Simion Mehedinti aprecia aceasta lucrare ca fiind 'menita sa rastoarne si sa transforme literatura geografica', statul nemaifiind o fictiune cartografica, el 'se naste, creste, decade si piere in legatura cu anumite imprejurari fizice'.

F. Ratzel in analizele sale depaseste granita geografiei politice si face analiza politica. Astfel el vorbeste despre spatiu ca fiind limita naturala intre care se produce expansiunea popoarelor, arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la doua notiuni: concordante si discordante antropogeografice. Concordanta se realizeaza prin colonizarea interna, adica prin distributia omogena a populatiei pe suprafata statului. El isi exprima dezacordul in ceea ce priveste spatiul ocupat de Rusia, care avea o suprafata de 10 ori mai mare decat cea a Germaniei si o populatie de 2,5 ori mai mare decat a principalelor state europene la un loc. Cu aceasta ocazie Ratzel vorbeste despre 'foamea de spatiu', care nu se justifica in cazul Rusiei, ea avand deja un teritoriu mult prea mare fata de necesar, dar care devine explicabila atunci cand se inregistreaza o densitate de populatie prea mare pe un spatiu mic, cum este cazul Germaniei. In acest caz va avea loc colonizarea externa, adica o migratie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat.

Referitor la aceasta colonizare externa, in preocuparile geopolitice romanesti Alexandru Supan (care foloseste prima data termenul) si apoi Ion Conea vorbesc despre druckquotient. Acest termen se refera de fapt la presiunea demografica exercitata la granitele oricarui stat. Astfel daca tarile vecine au o populatie mult prea mare, ele vor tinde sa ocupe spatiile libere din teritoriul vecin lor, adica va avea loc acea colonizare externa de care vorbea Ratzel.

Friedrich Ratzel vorbeste despre cat de important este spatiul pentru un popor, el arata daca un popor se afla in ascensiune. Forta statala este data si de populatie, 'densitatea mare a poporului inseamna cultura'. Este deci nevoie de un numar suficient de mare pentru a zamisli o cultura, pentru ati impune identitatea in fata altor natiuni. Aceasta idee este preluata si de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care de asemenea observa importanta suprematiei populatiei in fata oricarui tratat international: 'intre ascensiunea popoarelor si cresterea lor numerica subzista o corelatie stransa si de nedesmintit'. Cei doi autori atrag atentia asupra faptului ca, Ungaria si-a pierdut suprematia si pozitia politica ca o consecinta a scaderii pozitiei si a importantei poporului maghiar. Andrei Korponay da si o solutie pentru cresterea numarului populatiei de origine maghiara din Transilvania pentru ca aceasta sa devina teritoriu unguresc: 'ne trebuiesc 20 milioane de unguri'. Iata deci cat de important este numarul populatiei pentru un stat, el poate sa-si mentina suprematia, dar tot atat de bine poate sa inceteze sa mai existe, fiind asimilat de alte popoare. Faptul ca poporul roman s-a mentiunut in fata atator invazii straine, de-a lungul secolelor, s-a datorat si sporului natural ridicat al acestui popor. Din pacate, in prezent Romania inregistreaza un spor negativ de crestere a populatiei de - 1,9 (in 1997), ceea ce va duce la o diminuare considerabila a poporului roman. Acest fapt este cu atat mai grav cu cat anumite etnii cunosc cresteri demografice spectaculoase. Simion Mehedinti formuleaza chiar o axioma demografica: 'puterea natiunilor creste si scade, dupa cum creste si scade populatia lor'. Aceasta afirmatie este total verificata daca observam corelatia dintre ascensiunea marilor puteri (Franta, Rusia) si cresterea numarului populatiei acestora. In acest sens ne putem pune intrebarea daca Rusia isi va mai relua statutul de mare putere mondiala, in conditiile in care populatia sa, inregistreaza ritmuri negative de crestere, iar in anul 2050 este estimat ca va ocupa locul 14 in lume din acest punct de vedere (fiind depasita de tari ca: India, China, Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Bangladesh, Ethiopia, Congo, Mexic, Filipine etc). Este adevarat insa ca, pentru a ajunge o mare putere este necesar ca, pe langa numarul mare de populatie sa detii si o putere economica suficient de mare, ceea ce inca nu este cazul Rusiei.

Friedrich Ratzel foloseste si termenul de geospatii, referindu-se la extinderea fortei civilizatoare a unei tari la nivelul unui continent intreg (el vorbeste despre geospatiul american). De fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna populatia de origine germanica in cadrul aceleiasi frontiere. In 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a ajunge pe cursul Dunarii la Marea Neagra, 'cursul Dunarii arata directia spre care trebuie sa se indrepte aceasta emigrare'. Exista de fapt o obsesie germana de a construi un imperiu care sa se intinda de la Marea Nordului pana la Marea Adriatica, iar Liszt avea in vedere un proiect maret, realizarea axei Hamburg - Bagdad. De fapt era vorba despre dorinta de a impune natiunea germana ca forta civilizatoare in fata celorlalte natiuni, de a crea un geospatiu german.

Legile cresterii spatiale, asa cum sunt ele precizate de Ratzel, se refera la faptul ca, un stat creste odata cu cultura sa, cu dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin asimilarea altor state mai mici sau prin inglobarea elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie sa ai si o asezare geografica care sa-ti permita dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsa intre alte state puternice precum Franta, Anglia etc, fapt ce a obligat-o sa-si indrepte tendintele expansioniste spre sud-est (pe Dunare) si spre nord (pe Rin).

Tot Ratzel lanseaza ideea de 'ciclu oceanic', referindu-se la faptul ca valoarea marilor si a oceanelor se schimba in functie de importanta tarilor care le strajuiesc. Astfel, atunci cand Imperiul Roman era puternic, Marea Mediterana era cea mai importanta; cand Anglia a devenit imperiu, Oceanul Atlantic juca un rol major; in prezent cand marile puteri sunt SUA, Japonia, China, Oceanul Pacific a devenit oceanul viitorului, locul unde (dupa Ratzel) va avea loc principala confruntare intre statele maritime si cele continentale.

O alta notiune cheie, lansata de Ratzel, este aceea referitoare la pozitia politico-geografica a unui stat. Pozitia este cea care da valoare spatiului. Din aceste considerente, va avea o pozitie buna acel stat care va detine importante suprafete de pamant dar si deschidere suficienta catre mare. Astfel se explica dorinta de expansiune a Germaniei si nu doar a ei, Rusia cautand inca de pe vremea lui Petru cel Mare 'apa si nu pamant'. Iesirea la mare este cea care da putere unui stat deoarece de aici poti ajunge la Oceanul Planetar, iar dupa cum afirmau reprezentantii scolii geopolitice anglo-americane, cine stapaneste tarmul va stapani Eurasia.

Se vorbeste si despre o pozitie intermediara, referitor la statutul statelor tampon. Acestea aveau rolul de a separa doua mari puteri. Astfel Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg si Elvetia, separau Anglia de continent, asa cum Finlanda, Polonia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria, Albania si Grecia aveau rolul de a separa Rusia de Europa. Aceste state tampon nu sunt artificiale asa cum pretindea lordul Curzon of Kedleston, deoarece chiar daca au aparut intr-un moment istoric prielnic, constituirea lor a avut loc pe principiul nationalitatii. Vintila Mihailescu sprijinea afirmatia referitoare la rolul statelor tampon in asigurarea echilibrului in zonele respective, spunand ca: 'liniste, in aceasta parte a continentului european, a fost cand intre imperiile din est, vest si sud, s-a intercalat un stat carpatic care a comandat pana dincolo de Nistru, pana la Dunare, pana la mlastinile Tisei si pana la tarmurile Marii Negre'.

Friedrich Ratzel se refera la granita ca la un organ periferic al statului. La granita se intalnesc statele cu forta lor, in aceasta constand capacitatea de a-si extinde spatiul pe care il detin la un moment dat. Frontiera este un adevarat compromis intre doua state. Cu aceasta ocazie Ratzel precizeaza inca o data ca 'tratatele care garanteaza frontierele, se bazeaza pe acea iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii vii a unei natiuni'. Deci existenta unei natiuni nu este garantata de nici un tratat, statul trebuie sa aiba grija in permanenta sa aiba o populatie suficient de mare si o economie suficient de puternica, astfel incat nici un alt popor sa nu poata atenta la integritatea sa.

Orice stat ia nastere in jurul unui mittelpunkt in care se concentreaza energia unui popor. Pentru Romania, Transilvania reprezinta zona din care pornesc pulsarii economici, culturali, demografici. Ea indeplineste rolul unei piese de centru, vitale pentru natiunea noastra. Iata de ce poporul roman nu poate exista ca natiune fara Transilvania, fara ea Romania ar deveni periferia zonei balcanice. Ion Conea vorbeste si de un kernland (amintit de Kjellen), un sambure care 'nu poate fi despartit de tara decat cu insusi pretul existentei sale'. Transilvania este un punct de plecare, un sambure geopolitic destinat sa rodeasca o formatiune de stat.

Intensitatea la granita a pulsarilor emisi de samburele unei tari fac ca aceasta tara sa fie aparata si sa-si mentina actualele granite (sau sa si le modifice). Important pentru o tara este mai ales sa nu intalneasca din sens opus alti pulsari cu intensitate mai mare. Iata de ce Germania considera ca directia principala de inaintare este data de cursul Dunarii (aici se gaseau state care ii ofereau Germaniei avantajul de a avea pulsarii cei mai puternici). Din aceasta cauza Ratzel spune ca 'granita este un produs al miscarii si un raport de forte'. Un rol vital in invingerea spatiilor il are comunicarea (schimbul de marfuri, de produse culturale etc). Totusi in momentul in care Germania a pornit campania de cucerire, ea nu a tinut cont de faptul ca, nu razboiul este solutia pentru a detine suprematia intr-o anumita regiune.

Totusi personalitatea emblematica a geopoliticii germane ramane Karl Haushofer (cei mai multi experti reduc geopolitica germana la acest autor, iar in plus ideile lui au servit ca motivare si ca program regimului nazist, autorul insusi colaborand o parte a vietii sale cu acesta).

Haushofer a fost de profesie militar (a luptat in primul razboi mondial si in Romania). Chiar daca ajunge la gradul de general el decide sa abandoneze cariera militara si sa se dedice carierei universitare.

Geopolitica germana s-a nascut ca un protest la situatia din acel moment a Germaniei (care devenise dupa primul razboi mondial un fel de anexa a Elvetiei, fiind redusa la o treime din teritoriul detinut, militarii erau pe drumuri, saracia era in floare etc). El observa faptul ca actul politic se desfasoara pe baze traditionale, cu fata spre trecut, in vreme ce in alte tari (SUA, Anglia) pregatirea oamenilor politici se face in institutii specializate. Germania a intrat in razboi fara o viziune geopolitica, cu o necunoastere a raportului de forte, in vreme ce peste tot s-a intrevazut inca din 1904 'furtuna care se ridica la orizont'. Iata de ce era absolut necesar sa apara si o geopolitica germana (autorul nefiind de acord cu teoriile lui Ratzel si ale lui Kjellen care, spunea el proveneau din surse anglofone).

Haushofer era preocupat de formarea unui bloc continental care sa cuprinda Europa, nordul si estul Asiei, nu pe afinitati politice ci pe determinari geopolitice. Aceasta idee apare ca un contra-atac la marile puteri Anglia si SUA, care dupa el lansasera o asa numita politica anaconda. Prin faptul ca aceste puteri stapaneau Oceanul Planetar, deci tarmurile (asa cum arata Spykman) ele vor putea controla si interiorul continentului, incolacindu-se si omorand prin sugrumare ceea ce este pe continent. Haushofer considera ca alternativa la aceasta primejdie ar fi o alianta intre Rusia, Germania si Japonia care ar alcatui asa numitul bloc continental. Aceasta teorie se apropie foarte mult de cea privind zona pivot a lui Mackinder, care spunea ca cine va domina aceasta zona va stapani lumea. Pentru a pune in practica teoria blocului continental, Haushofer face referiri la ceea ce gandea, un lider politic japonez Goto, care vorbea despre atelajul numit troika. Acesta se referea la o posibila inaintare in conditiile in care Japonia si Germania ar fi tinut in frau un al treilea cal naravas numit Rusia. Doar asa aceste tari reunite ar fi ajuns sa aiba acces la marile Baltica, Adriatica si la Marea Japoniei, realizandu-se o expansiune de la nord la sud: Germania ar fi stapanit Europa (Italia ajungand in sfera sa de influenta, India si-ar fi dobandit independenta fata de Anglia, Franta ar fi fost redusa la neputinta, iar Africa ar fi devenit principala directie de expansiune a unei Europe germane), Japonia ar fi dominat Pacificul si Orientul Indepartat, iar Rusia Oceanul Indian (in conditiile in care ar fi renuntat la telurile revolutionare). Autorul german vorbeste insa despre patru zone de expansiune teritoriala, incluzand pe langa cele trei deja amintite si SUA a carei directie de expansiune ar fi urmat sa fie America de Sud.

Totusi aceasta terorie a fost infirmata de istorie deoarece Hitler a hotarat sa atace Rusia, ignorand ceea ce spunea Haushofer si anume ca 'nici unul dintre cele doua popoare puternice ale continentului nu trebuie sa se ridice unul impotriva celuilalt', repetand gresala facuta de Napoleon si de Wilhem al II-lea. Karl Haushofer vede geopolitica ca pe o modalitate de a preintampina razboaiele de orice tip, considerand-o ca fiind 'cel mai bun mijloc de a evita catrastrofele mondiale'. Din aceasta cauza el a fost in total dezacord cu decizia de a ataca URSS, deci tocmai partea dominanta a blocului continental. Datorita acestei hotarari au scazut sansele pentru Eurasia formata din Germania, Rusia si Japonia, dar au aparut si importante coalitii impotriva Germaniei (din partea puterilor oceanice care se simteau amenintate). Iata deci ca sfatul lui Bismarc, Cancelarul Germaniei din secolul trecut, a fost total ignorat si anume, faptul ca Germania nu trebuie sa-si afiseze dorinta de a deveni o mare putere, deoarece va atrage formarea impotriva sa a unei coalitii reprezentata de marile puteri. Hitler a ignorat faptul ca, istoria ne transmite avertismente privitoare la anumite fapte repetitive, la anumite greseli savarsite in trecut si pe care noi trebuie sa le evitam. Karl Haushofer este de parere ca geopolitica 'inlocuieste pasiunea politica si incearca sa se bizuie pe conexiuni naturale'. Aceasta idee este prezenta in teoriile sale cu privire la realizarea blocului continental si in ceea ce priveste ideea ca nu trebuie sa existe abordari partizane (nici de stanga, nici de dreapta).

Haushofer a dezvoltat un concept fundamental, acela de spatiu vital, spatiul necesar unui popor sa traiasca si sa se dezvolte. Este vorba de fapt despre cele doua tipuri de colonizari despre care vorbea Ratzel (colonizarea interna si cea externa). Faptul ca el vorbeste despre sporirea spatiului atunci cand acesta a devenit prea stramt, in conditiile in care Germania se afla in aceasta situatie, a facut ca majoritatea autorilor sa-l incrimineze, considerand ca teoriile sale au servit ca justificare pentru actiunile intreprinse de nazisti in cucerirea de noi teritorii. Chiar autorul vorbeste despre doua popoare: german si japonez, care se aflau in situatia de densitate prea mare a populatiei in raport cu suprafata detinuta. Ca o justificare in plus este amintit faptul ca in nordul Germaniei exista zone mai putin fertile, iar in anumite regiuni densitatea populatiei este chiar mai mare. Germania, spre deosebire de Japonia care a avut posibilitatea de extindere a teritoriilor sale in Pacific, nu a beneficiat de acest privilegiu datorita vecinilor puternici din zona, fiind condamnata la suprapopulare. Daca avem in vedere teoria elaborata de Ratzel care spunea ca granitele sunt un produs al miscarii si conceptul de druckquotient al lui Ion Conea, putem ajunge la concluzia ca nevoia de spatiu a Germaniei era justificata. Numai ca odata inceputa aceasta expansiune, ea nu s-a oprit la spatiul vital de care Germania avea nevoie, ci Hitler a continuat politica de cucerire pentru a-si realiza dorinta de a deveni o mare putere. In privinta acestui concept de spatiu vital, teoriile lui Haushofer sunt in intregime preluate de Hitler si puse in practica.

In ceea ce priveste conceptul de granita, Haushofer preia teoriile lui Ratzel, adaugand in plus ideea de frontiera in miscare si de viata politica a frontierei. Viata politica se refera la fenomenele economice, culturale, spirituale, care asemenea unor strapungeri prietenoase trec din tara de origine in tarile vecine, in momentul in care intensitatea acestora este destul de puternica. Din aceasta cauza, el considera ca fiind deosebit de important ca aceste strapungeri sa fie detectate din timp pentru ca apoi sa ne aparam in acelasi mod. De aceea securitatea unei tari nu va consta numai in asigurarea granitelor acesteia, ci si in apararea impotriva acestor strapungeri prietenoase care in momentul in care devin destul de intense pot duce la modificara granitelor in favoarea statului emitent. In acest sens Haushofer vorbeste despre dezvoltarea simtului de frontiera, tocmai pentru detectarea acestor strapungeri si pentru protejarea fata de ele. Iata ca autorul a avut in vedere in teoriile sale nu doar crearea unui spatiu vital al poporului german prin expansiune teritoriala, ci si protejarea acestuia de influentele venite din exterior (care erau foarte mari, Germania fiind inconjurata de state puternice) pentru conservarea acestuia.

In ceea ce priveste pan-ideile (harta mentala, busola dupa care ne orientam), Haushofer observa inca de la inceputul secolului ca, Europa libera nu poate fi decat 'intre actuala frontiera sovietica, marile nordice si bazinul mediteranean'. Deziderat care a fost realizat, ba chiar depasit (prin propunerile de integrare in Uniunea Europeana adresate Estoniei, Ciprului si de curand Turciei, Maltei, Lituaniei si Letoniei), pan-ideea europeana fiind realizata. El prevede ceea ce va fi Uniunea Europeana , cu precizarea ca, aceasta 'confedereatie' va fi viabila doar daca se vor respecta drepturile nationale interne ale membrilor, iar fiecare stat va vorbi limba care apartine poporului sau. Aceasta conditie este discutabila daca avem in vedere aparitia monedei europene unice, disparitia granitelor, incercarea de globalizare. Oare toate acestea nu duc la o anumita frustrare din partea statelor membre, la o pierdere a identitatii nationale, la distrugerea uniunii (am in vedere si faptul ca anumite decizii au fost adoptate prin referendum in anumite tari la limita de 51% de voturi pentru) ? In prezent factorul politic primeaza in fata celui economic, asa ca viitorul uniunii este discutabil.

Concluzionand, reprezentantii scolii geopolitice germane au fost in permanenta preocupati de ideea de spatiu, de granita, de expansiune teritoriala, tocmai datorita pozitiei geografice a Germaniei intre marile puteri.