STATUL, INSTITUTIE CENTRALA A SISTEMULUI POLITIC

STATUL, INSTITUTIE CENTRALA A SISTEMULUI POLITIC.

A. CONCENTUL DE STAT. APARITIA SI EVOLUTIA STATULUI

Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece prin intermediul sau se realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii.Din antichitate si pana in prezent, conceptul de stat a fost si este obiectul a numeroase controverse.

In legatura cu geneza, rolul, functiile si esenta statului, in timp s-au formulat o serie de teorii dintre care amintim:

teoria teocratica, confera statului o origine divina, de unde si cerinta ca respectul si supunerea sa fie considerate ca o indatorire religioasa.

teoria patriarhala, care sustine ca statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea monarhului ar izvori din puterea parinteasca;

. teoria contractuala, potrivit careia statul a aparut pe baza unei intelegeri intre putere si cetateni, ca o necesitate naturala;

. teoria violentei, pentru care statul a aparut ca rezultat al starilor conflictuale dintre oameni, in care tribul invingator isi subordona tribul invins;

. teoria organicista, care preia mecanic stari sau modele din natura pe care le transpune in societate, considerand ca statul, ar fi constituit din reunirea anumitor "celule specializate", apte a intretine functionalitatea organismului social;

. teoria rasista, ca varianta a teoriei violentei, sustine ca o rasa trebuie sa domine o alta rasa;

. teoria psihologista, explica existenta statului prin existenta in societate a doua categorii de oameni care din punct de vedere psihic, unii sunt predestinati sa conduca (mai putini), iar altii sa fie condusi (cei mai multi);

. teoria juridica, mai moderna, dezvoltata pe masura dezvoltarii stiintelor sociale, fundamentata pe ideea potrivit careia raporturile dintre oameni se pot armoniza prin intermediul reglementarilor juridice, statul fiind expresia acestora.

Majoritatea acestor teorii contin un anumit adevar, dar sufera prin unilateralitate, data atat de contextul istoric al elaborarii, cat si de mobilurile ideologice.

Statul poate fi definit ca fiind principala institutie politica prin care se exercita puterea politica in societate, in limitele unui teritoriu, de catre un grup organizat de oameni care isi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a acesteia.

Statul, ca principala institutie politica, a aparut in perioada de trecere de la organizarea gentilica a societatii la oranduirea sclavagista. Principalii factori care au determinat aparitia statului sunt:

evolutia triburilor si uniunilor de triburi, prin cresterea lor numerica si, mai ales, calitativa, prin tendinta de a se transforma in popoare si a deveni sedentare. In aceste conditii, functionalitatea comunitatii nu se mai putea realiza doar pe baza legaturilor de sange, prin supunerea copiilor fata de parinti.

diviziunea sociala a muncii, legata indeosebi de aparitia agriculturii odata cu care viata comunitatii incepe sa capete un caracter sedentar.

. diferentierea sociala - ca rezultat al aparitiei plus produsului, care reclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, mai ales, distribuirea si redistribuirea produselor - situatie ce a dus la necesitatea existentei unei autoritati politice cu mijloace de impunere a vointei proprii.

Deci, aparitia statului este legata de evolutia comunitatilor umane, care pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. La inceput, statul a fost o organizare politica a triburilor si uniunilor de triburi, iar apoi, odata cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a acestora, situatie prezenta atat in sclavagism, cat si in feudalism. Odata cu trecerea la capitalism, in epoca moderna, are loc transformarea popoarelor in natiuni, care va conduce la constituirea statelor nationale unitare. Statul devine pentru natiune insusi modul ei de organizare politica.

B. TIPURI SI FORME DE STAT

Procesul indelungat de afirmare a statelor a generat diverse tipuri si forme de stat. Istoria a consemnat, astfel, la poluri opuse, doua tipuri de stat:

. de esenta dictatoriala (absolutista), care a aparut ca expresie a unor comandamente istorice, dar prin nesocotirea vointei cetatenilor sau printr-o presupusa legimitate de ordin      divin;

. de esenta democratica, care, indiferent de forma, constituie expresia vointei cetatenilor, materializata prin consimtamantul dat.

Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai multe forme, in functie de conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat are in vedere modul de organizare a puterii de stat si, in special, structura si functionarea organelor supreme de conducere. Rezulta ca indiferent de esenta statului, democratica s-au dictatoriala, forma de stat este data de trei elemente:

. forma de guvernamant, care este un raport intre organele de stat in procesul de constituire si exercitare a puterii. Formele de guvernamant in statele lumii contemporane sunt:

- monarhii constitutionale;

- republici parlamentare;

- republici prezidentiale

Intre esenta statului (democratica sau dictatoriala) si forma de guvernamant exista in general o stransa legatura;

. structura statului, care reprezinta un raport intre organele centrale si locale ale statului. Sub acest aspect se disting:

a. state federative, care constituie o comunitate de state nesuverane, ce presupune un stat central

b. confederatii de state suverane, in care statele membre isi pastreaza suprematia si independenta in mod integral, competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii in comun in domeniul relatiilor internationale.

c.state national-unitare, in care puterea apartine grupurilor conducatoare, alese sau delegate ale intregii comunitati.

3. Regimul politic, care reprezinta pentru unii politologi, un element al formei de stat, iar pentru altii, un element al sistemului politic. Daca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, atunci, firesc, regimul politic este legat, in primul rand, de stat.

De aceea, in analizele politologice, cand se urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste de regula despre regim politic.

1. TRASATURILE SI FUNCTIILE STATULUI

Din continutul definitiei date statului se desprind si principalele      sale trasaturi:

.este institutia politica cu cel mai inalt grad de organizare si structurare. Sub acest aspect, are trei componente: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca.       Acestea sunt organizate atat la nivel central, cat si local.

.constituie o organizatie politica a unei comunitati umane pe baza unui teritoriu, delimitat prin frontiere stricte, ca expresie a vointei cetatenilor.

.are caracter suveran. Suveranitatea este o calitate esentiala a unui stat independent de a nu depinde de nici o alta putere de stat si se exprima in dreptul inalienabil si indivizibil al statului de a stabili liber, conform propriei vointe, politica sa interna si externa, precum si masurile practice pentru realizarea acestor politici, respectand totodata drepturile suverane ale celorlalte state.

.este o institutie specializata, care asigura functionalitatea sociala prin contributii financiare ale cetatenilor, prin taxe si impozite.

.are caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de nevoile sociale, de faptul ca o comunitate umana, ca sistem social global, nu poate sa existe si sa functioneze fara organizarea politica asigurata prin intermediul statului.

.are, de regula, caracter national, cel putin pentru epocile moderne si contemporane.

Prin trasaturile sale, prin modul sau de organizare, prin scopul pentru care a aparut, statul constituie principala institutie al sistemului politic.

Rolul statului, ca principala institutie de organizare si conducere politica a societatii, se realizeaza prin anumite functii:

pe plan intern:

a.functia legislativa, prin care statul, cu organismele sale specializate, adopta intreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia;

b.functia organizatorica, are in vedere transpunerea in viata a legilor si a altor decizii adoptate, cat si organizarea intregii activitati pentru asigurarea desfasurarii normale a vietii sociale;

c.functia judecatoreasca, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea incalcarii acestora;

d.functia economica, ce consta, pe de o parte, in faptul ca statul este organizatorul direct al activitatii economice      in cadrul proprietatii de stat si, pe de alta parte, asigura intregul cadru politico-organizatoric prin care agentii economici independenti (propritari privati sau publici) sa-si desfasoare activitatea;

e.functia sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independent de pozitia lor sociala, sa duca o viata decenta, prin organizarea unui sistem de protectie sociala, de asigurari sociale, de sanatate etc.;

f.functia administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie, pentru desfasurarea normala a tuturor activitatilor precum: asigurarea surselor de energie, apa, servicii publice etc;

g.functia culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educare a tuturor cetatenilor prin institutii specializate, de invatamant, cultura, cercetare stiintifica etc.

h. functia de aparare pe plan intern a ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale, functie care are o latura preventiv educativa si alta coercitiva, prin care se sanctioneaza actele antisociale, savarsite de unii membrii ai comunitatii.

. pe plan extern:

a.functia de aparare a independentei si suveranitatii statale, a integritatii teritoriale si a ordinii de drept;

b. functia de organizare a colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic, stiintific, cultural etc.;

c. functia de aparare a pacii in lume, a mentinerii unui climat de liniste si intelegere intre popoare.

D. STATUL DE DREPT, PRINCIPII DE BAZA. DOCTRINE POLITICE CONTEMPORANE PRIVIND STATUL DE DREPT.

O treapta noua, superioara a civilizatiei moderne o reprezinta afirmarea statului de drept, a statului care isi exercita atributiile proprii pe temeiul legilor, folosind forta argumentului si nu argumentul fortei.

Inca de la inceputul existentei sale, statul de drept se bazeaza pe principiul separatiei puterilor.

Statul de drept isi exercita puterea in conformitate cu legea, si are la baza activitatii sale o serie de trasaturi precum:

un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze raporturile sociale dintre membrii societatii in totalitatea lor, iar toti cetatenii, indiferent de pozitia lor sociala sau politica, sa fie egali in fata legii, sa respecte legea ca element suprem in stat; legea este un principiu de baza (fundamental) al statului de drept;

organele puterii de stat, centrale si locale, sa fie alese de cetateni, prin vot universal, direct si secret, pe baza unor optiuni ale pluralismului politic;

separatia puterilor in stat: parlamentul sa constituie puterea legislativa, guvernul puterea executiva, iar puterea judecatoreasca sa vegheze la respectarea legilor si sanctionarea incalcarii lor;

datoria guvernului si a autoritatii politice de a se conforma Constitutiei si de a actiona conform legii;

delimitarea clara, precisa intre stat si partidele politice;

fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul autoritatii civile, in fata careia sunt raspunzatoare;

circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la libera exprimare si organizare politica si profesionala a tuturor cetatenilor, in conformitate cu legea, care sa faca controlul puterii politice in societatea civila;

respectarea drepturilor omului in conformitate cu prevederile internationale consacrate.

Cu privire la esenta, menirea si forma de manifestare a statului, in literatura de specialitate exista o multime de doctrine, dintre care retinem:

.doctrina statului de drept, care a aparut la inceputul epocii moderne, in perioada iluminista, avand ca principali reprezentanti pe Montesquieu si Rousseau, iar in contemporaneitate este impartasita atat de majoritatea politologilor, cat si de oameni politici. Pornind de la lege, statul de drept se bazeaza pe:

- separarea puterilor in stat;

- alegerea libera a organelor puterii politice in conditiile pluralismului politic;

- libertatea de exprimare si organizare.

.doctrina statului bunastarii generale, in care statul este plasat deasupra claselor sociale. Doctrina amintita sustine ca aparatul de stat din tarile dezvoltate si-ar fi asigurat potentialitatile stabilizatoare, care devin un factor al echilibrului si dezvoltarii intregii societati, al reglementarii si organizarii sociale

3.doctrina marxista despre stat, in cadrul careia statul este privit ca un instrument de dominatie a unei clase sociale asupra altei sau altor clase sociale, fiind, in esenta o dictatura de clasa specifica oranduirii sociale respective Dictatura proletariatului este considerata ca fiind superioara celorlalte forme de dictatura, deoarece ea reprezinta dictatura majoritatii asupra minoritatii.

Aceasta forma de stat de dictatura a proletariatului s-a dovedit a fi falimentara istoric, ca reprezinta o forma de dictatura sui-generis care genereaza forme de alienare dintre cele mai pronuntate si este contrara in principiu statului de drept si oricarei forme de stat democratic      Fapt prin care s-a dovedit o data in plus rationalitatea statului de drept - forma de stat care asigura cel mai inalt nivel de vietuire sociala, democratica, avand ca principii esentiale teza pluralismului politic, a libertatii individului si a drepturilor omului si, nu mai putin pe cea a controlului societatii civile asupra puterii politice.