Scurt istoric al formelor de politete

Scurt istoric al formelor de politete

Uzajele practicate in societate si in lume sunt in continua si constanta evolutie; ele reflecta, in cele din urma, caracterul national si starea moravurilor[1].

Regulile de politete si de protocol sunt influentate de mai multi factori:

- de forma de guvernamant, respectiv republicana sau monarhica;

- de conceptiile filozofice, juridice si politice ale vremii;

- de gradul de dezvoltare al societatii, in ansamblul sau.

Politetea este o valoare perena si universala; in toate timpurile, in toate tipurile de grupuri umane, politetea a fost indispensabila traiului in comun, chiar daca obiceiurile difera de la o tara la alta"[2].

Obiceiurile specifice protocolului si etichetei au fost create in favoarea sistemelor puternic ierarhizate si ca autoritatea, oricare ar fi ea, recurge in practica la un aparat exterior destinat sa impresioneze imaginatia[3].

Odata cu trecerea timpului, a trebuit sa acceptam ca orice organizare sociala, indiferent de regimul politic, face apel la institutii care au nevoie, pentru a-si indeplini rolul, sa recurga la un formalism capabil sa evoce functia pe care o au si sa-i faciliteze exercitarea[4].

Constatam ca se sustine o idee la care achiesam cu convingere, si anume istoricitatea politetei, faptul ca regulile de protocol si politete sunt impregnate nu doar de trecerea timpului, de evolutia generatiilor, de influenta mass-mediei, de dezvoltarea stiintei si tehnologiei, ci si de conceptiile politice si juridice specifice fiecarui stadiu de dezvoltare a societatii.

Mai mult chiar, fenomenul de "primenire" a generatiilor atrage dupa sine si "primenirea"¹ regulilor de comportament, manifestandu-se tendinta aparitiei unor noi reguli care sa le inlocuiasca pe cele vechi, care sa fie contrariul acestora.

Oamenii nu se pot adapta schimbarilor daca nu exista in ei un nucleu invariabil[5]. Fiecare om trebuie sa aiba discernamant si simtul propriei identitati, a propriei valori, sa stie in mod clar care ii sunt obiectivele si ce traiectorie isi propune pentru a le realiza, sa aiba o scara ierarhica a valorilor pe care le pretuieste cel mai mult in viata si pentru a caror conservare va trebui sa lupte, sa-si calauzeasca viata dupa anumite principii pe care trebuie sa le apere.

Atunci cand, in istorie, se produc mari transformari se presupune ca respingerea formelor recunoscute de politete si renuntarea la respectul fata de institutii si de persoanele care le reprezinta sunt dovada acestei transformari de situatie[6].

Pentru secolul al XVIII-lea, cel mai edificator exemplu il reprezinta Comuna din Paris, care a produs mutatii fundamentale, despre care s-a simtit nevoia sa penetreze si in ceea ce priveste formele de protocol. Astfel, apelativul "dumneavoastra" este inlocuit cu "tu", oamenii se transforma, din punct de vedere al calificarii si chiar al apelarii lor in "cetateni", titlurile regale si nobiliare sunt abolite, toate acestea pentru a sluji principiul egalitatii, sacru pentru revolutia franceza.

Abolirea privilegiilor nobiliare a avut ca fundament servirea principiului egalitatii intre oameni[7].

Inclusiv perioadele de trecere de la un sistem la altul, de la un regim politic la altul, de la o etapa de evolutie a societatii la alta, ceea ce acum denumim prin conceptul deja compromis "tranzitie" se resimt in planul normelor de comportament, de aceasta stare de cautari, de "asezare" a conceptiilor, care uneori duce la compromis. Cel mai graitor moment istoric de acest gen l-a reprezentat sfarsitul secolului al XVIII-lea, ramas in istorie sub pecetea lui Napoleon.

Edificator este si modul de in care se prezentau documentele oficiale ale administratiei napoleoniene, pe care se mentiona, ca stat, Republica Franceza, iar ca si conducator al statului, Napoleon Imparat.

Pentru perioada contemporana, un exemplu asemanator regasim in Emiratele Arabe Unite. Aceasta tara este condusa de un Presedinte, care exerita in acelasi timp prerogative de monarh, ceea ce face ca apelativul de identificare a lui sa fie "Presedintele, Majestatea Sa seicul Zaied", iar, Majestatea sa seica Fatma, sa fie sotia Presedintelui.

Pentru acest secol, regimul totalitar ingaduie un exemplu la fel de edificator, anume modificarea apelativului "domnule" cu "tovarase" indiferent daca te adresai unei persoane care facea sau nu parte din randurile partidului comunist.

Fenomenul de "respingere" a trecutului, este, in egala masura, valabil si in plan ideatic, al conceptiilor, dar si al formalismului protocolar.

In regimurile monarhice, rolul etichetei consta in a servi "drept mijloc de diferentiere intre detinatorul demnitatii regale, nobilii, ei insisi detinatori ai unei puteri acordate, si supusii asupra carora se exercita autoritatea"[8].

In aceasta perioada, pentru suita regelui, nobili sau curteni, era un act de demnitate si de inaltare sa poti participa la trezirea monarhului, la efectuarea toaletei lui, sa prestezi acestuia servicii care erau umilitoare daca le prestai unei alte persoane, dar erau inaltatoare daca le prestai monarhului.

Putem spune ca istoria a demonstrat ca si in ceea ce priveste regulile de comportament, ca si in toate alte domenii, regasim fenomenul modei.

Insa totodata, se cuvine sa subliniem si faptul ca un cuvant greu de spus in normele de comportare il are traditia[9].

"Ca peste tot, si in filozofie exista mode"[10], dupa cum exista nu numai in ceea ce priveste regulile de comportament, ca practici, ci si in privinta conceptiei pe care se fundamenteaza aceste practici, inclusiv a conceptiilor etice care guverneaza relatiile dintre indivizi si viata indivizilor, in general.

In literatura de specialitate[11] se apreciaza ca natura umana poate fi explicata prin trei teorii ale determinismului, trei "harti sociale", care actioneaza fie independent, fie interdependent:

a) determinismul genetic -care explica fiinta umana prin mostenirea de la bunici ("de la bunici ti se trage "- cum se exprima plastic autorul citat);

b) determinismul fizic -care sustine, in acelasi stil, ca "de la parinti ti se trage". Educatia pe care ai primit-o in copilarie, atmosfera in care te-ai format si-au pus amprenta pe caracterul si personalitatea ta.

c) determinismul mediului ambiant este cel care sustine ca omul este rodul influentei pe care au avut-o ceilalti asupra lui. Pot fi avuti in vedere aici sotul (sotia), patronul, seful ierarhic, prietenii, guvernantii, situatia economica sau politica nationala.

Omul trebuie insa privit ca un rezultat atat al codului sau genetic, al mostenirii pe care a primit-o de la bunici sau de la parinti, dar in mod categoric si al mediului ambiant in care s-a format si care, in functie de forta impactului sau, poate avea un rol extraordinar in evolutia insului.