Analizati comparativ federalismul si interguvernamentalismul ca trasaturi ale integrarii europene

Analizati comparativ federalismul si interguvernamentalismul ca trasaturi ale integrarii europene

Unii europeni au simtit ca suveranitatea nationala si statul-natiune constituiau un sistem fragil, gata oricand de razboi.

Inca din timpuri imemoriale, statele europene au fost angajate in lupte intermitente pentru dominatie - lupte care, in mod obisnuit, presupuneau invazia altor natiuni europene. Intrucat "eficienta" razboaielor - sub aspectul crimelor generate - a crescut odata cu industrializarea, costul acestor lupte a crescut pana in punctul unde nu mai puteau exista invingatori.

Pentru ganditori si strategi, chiar si democratia devenise insuficienta pentru a preveni razboaiele teribile, daca tinem cont de faptul ca, la urma urmei, Hitler a castigat puterea pentru prima data prin mijloace democratice.

Alti europeni, in frunte cu Marea Britanie, au continuat sa priveasca statele-natiune ca fiind cele mai stabile si eficiente forme de guvernamant. Pentru acestia, integrarea europeana ar trebui sa ia forma unei cooperari mai stranse - mai ales o cooperare economica mai stransa - realizata strict pe baze    interguvernamentale, i.e. toata puterea ar ramane in mainile oficialilor tarii si orice cooperare ar trebui acceptata in mod unanim de catre toti participantii.

Federalismul

Ø      Teoria neofunctionalista / teoria federalista se bazeaza pe aportul teoretic al lui Jean Monnet la crearea metodei comunitare

Ø      Obiectivul - crearea federatiei europene.

Ø      Scenariul neofunctionalist al lui Monnet prevedea si integrarea politica prin care sa se ajunga in cele din urma, la o veritabila federatie europeana.

Ø      Integrarea este explicata ca un proces de "contaminare" (spill-over) care are un caracter politic si functional.

Ø      Spill-over-ul functional argumenteaza ca interconectarea diferitelor sectoare economice ale economiei moderne va crea presiuni tehnice pentru extinderea numarului de sectoare transferate la nivel supranational (de la comert si agricultura, la piata unica si politica monetara), institutiilor supranationale, care vor genera la randul lor noi dezvoltari institutionale (spill-over-ul politic).

"Metoda Monnet":

Ø      Etape:

q     Integrarea va incepe in sectoare din zona low politics, insa acestea trebuie sa fie strategice din punct de vedere economic!

q     Se va crea o autoritate "inalta" (tehnocrati fara un "balast" al interesului national) care sa supravegheze procesul integrationist!

q     Spill-over I: Integrarea unor sectoare specifice ale economiei nationale va crea presiuni functionale pentru integrarea altor sectoare interdependente ð "Inalta autoritate" va dirija aceste evolutii (CECO > CEE > UEM).

q     Spill-over II : Grupurile nationale de interese isi vor transfera loialitatile si activitatea de lobby catre noul centru.

q     integrarea este vazuta ca un proces in continua evolutie, fiind rezultatul unei palete largi de procese convergente. Desi procesul a pornit de la integrarea sectoarelor din zona de low politics (politicile economice), el va ajunge si la sectoare esentiale (high politics) - politica externa si de securitate comuna (PESC)

Ø      Critici:

q     nu explica cum se pot forma identitatile si un sentiment al loialitatii care sa sustina o asemenea evolutie.

q     comportamentul actorilor interesati este determinat de interesele proprii, in mare parte definite in termeni economici.

q     Uniunea Europeana supravietuieste doar pentru ca reprezinta un raspuns functional la procesul de globalizare.

Interguvernamentalismul

Ø      Argumente:

q     suveranitatea rezida in cele din urma in statele-natiune, chiar daca acestea decid sa o exercite in comun.

q     in explicarea integrarii, contextul national are mai multa importanta decat actorii si procesele la nivel european.

q     constiinta nationala, pe care Hoffmann o defineste drept "un sentiment de coeziune si diferentiere care separa un grup de altele', va fi intotdeauna esentiala in procesul decizional comunitar.

Ø      Ipoteze

q     suveranitatea nationala apartine, in ultima instanta, statului-natiune, chiar daca acesta alege sa o exercite in comun la nivel european ;

q     actorii supranationali vor avea mai putina importanta decat guvernele nationale atunci cand se va decide viitorul statelor-natiune si al Europei;

q     integrarea economica nu va atrage dupa sine pe cea politica, conform schemei neofunctionaliste ;

q     dominarea high politics si a interesului national va prevala;

q     identitatea si loialitatea nationala nu sunt foarte predispuse la schimbare.

6. Ce se intelege prin multi level governence?

Guvernanta pe mai multe niveluri (multi-level governance)

Ø      Nici una dintre cele doua maxi teorii nu mai corespunde realitatilor statului-natiune modern, ale UE si ale globalizarii, prin urmare apare o noua teorie, cea a guvernantei pe mai multe niveluri (multi-level governance)

Ø      statul-natiune (guvernul) si-a pierdut autoritatea exclusiva in procesul decizional, impartind-o, pe de o parte, cu institutii internationale si supranationale si, pe de alta parte, cu actori privati, creandu-se astfel diferite niveluri de guvernanta.

Constructia europeana reprezinta o forma deosebit de elaborata a acestui sistem, putand fi considerata un prototip al statului postmodern.

Ø      Uniunea Europeana cuprinde

q     euroregiuni,

q     guvernele nationale,

q     institutiile supranationale (Comisia Europeana, Parlamentul European, Curtea Europeana de Justitie, Banca Centrala Europeana),

q     grupuri transnationale de interes si lobby.

q     regimuri functionale cu scopuri si reglementari diferite (UEM, PAC, reguli de mediu, Protocolul Social) etc.