Tratatul de la Nisa modificand Tratatul asupra Uniunii Europene si Tratatele stabilind Comunitatile Europene

Tratatul de la Nisa modificand Tratatul asupra Uniunii Europene si Tratatele stabilind Comunitatile Europene

Conferinta interguvernamentala de la Amsterdam din 1996 nu a reusit sa rezolve problemele ridicate de iminenta extindere a spatiului comunitar prin aderarea statelor din centrul si estul Europei, precum si a Ciprului si Maltei.

Or, in conditiile in care aceasta extindere presupune aproape dublarea numarului statelor membre ale UE (fata de 15 state care sunt membre in prezent, aceasta va numara probabil 27 de membrii), erau necesare schimbari destul de importante in sensul perfectionarii mecanismelor sale institutionale, pentru a asigura in continuare functionalitatea si eficienta organizatiei.

In decembrie 2000 a fost convocata Conferinta interguvernamentala de la Nisa, avand ca scop adoptarea unor masuri vizand modificarea unor texte din Tratatul de la Maastricht pentru a adapta structurile actuale la cerintele functionarii Uniunii cu mai mult de 15 membrii.

Tratatul de la Nisa continua seria masurilor initiate prin Tratatele de la Maastricht si Amsterdam, continand prevederi destinate sa adanceasca integrarea europeana, punctul central fiind reprezentat de reformarea institutiilor UE, prin modificarea organizarii si a competentelor lor din perspectiva largirii Uniunii.

1. Extinderea votului cu majoritate calificata in cadrul Consiliului la o serie de domenii pentru care anterior hotararile erau luate cu unanimitate[4] in scopul evitarii blocajului in procesul decizional ca urmare a cresterii numarului statelor membre. O decizie va putea fi luata numai daca cel putin 14 state au votat in favoarea ei sau reprezinta cel putin 62% din populatia europeana.

2. Redistribuirea voturilor in Consiliu, prevazandu-se o noua scala de repartizare a voturilor de la 3 la 29. Romaniei i s-au repartizat 14 voturi, ceea ce va duce la ocuparea unei pozitii importante in cadrul procesului decizional.

3. In ceea ce priveste Comisia Europeana, au fost luate doua masuri:

- limitarea numarului comisarilor la 27, statele mari trebuind sa renunte la cel de-al doilea comisar pana in anul 2005 in favoarea statelor nou-primite.

- sporirea prerogativelor Presedintelui Comisiei, care va decide repartizarea sarcinilor si a responsabilitatilor. Cu aprobarea Colegiului, Presedintele va numi vicepresedintii Comisiei si va putea cere demisia unui membru.

4. Largirea competentelor Parlamentului European prin introducerea pe scara larga a procedurii de codecizie (prin care Parlamentul se afla pe picior de egalitate cu Consiliul), care se va aplica in aproape toate domeniile in care Consiliul va statua cu majoritate calificata.

5. Numarul membrilor Parlamentului European a fost stabilit la 732[5], tinandu-se seama de perspectiva integrarii in UE a statelor candidate la aderare.

6. Delimitarea mai clara a prerogativelor Curtii de Justitie fata de cele ale Tribunalului de prima instanta si consacrarea posibilitatilor crearii unor complete specializate pentru anumite domenii (ex.: litigii de munca).

7. Imbunatatirea sistemului cooperarii "intarite" sau "aprofundate"[6], ce vizeaza posibilitatea adoptarii unor reglementari de integrare mai accentuata, valabile pentru un numar limitat de state, prin adoptarea unor reglementari ce faciliteaza aceasta cooperare intensificata.

Alaturi de aceste modificari aduse tratatelor anterioare, o realizare importanta a Conferintei interguvernamentale de la Nisa o reprezinta semnarea textului "Cartei Drepturilor Fundamentale din Uniunea Europeana"[7] de catre Presedintele Parlamentului European, Presedintele in exercitiu al Consiliului UE si Presedintele Comisiei Europene.

Semnarea acestui document care, potrivit unora dintre specialisti, reprezinta un pas inainte pe drumul elaborarii viitoarei Constitutii a UE [8], constituie, fara indoiala, un moment important in procesul de integrare europeana, reafirmand respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale ca principiu al colaborarii statelor europene.