Sistemul constitutional german

Sistemul constitutional german

O alta forma de guvernamant este republica parlamentara. Republica parlamentara se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre Parlament, singur sau completat cu delegati, in fata caruia de altfel si raspunde, nuantat desigur. Datorita acestui lucru, pozitia legala a sefului de stat este inferioara Parlamentului , de unde si denumirea de republica parlamentara. Aceasta forma de guvernamant este consacrata in sistemele constitutionale ale mai multor state, cum ar fi, Italia, Austria, Finlanda sau Germania.

Sistemul constitutional german consfinteste organizarea statului ca o republica parlamentara, insa acest sistem este influentat de caracterul federal al statului german.

Din anul 1935 pana in anul 1945 Germania a fost un stat unitar. In anul 1949 s-a revenit la organizarea federativa a statului in landuri. Landurile au o organizare proprie in domeniul activitatii legislative, executive si judecatoresti. La nivelul Parlamentului federal se reglementeaza din punct de vedere legislativ, cele mai importante domenii ale vietii sociale, cum ar fi securitatea statului, apararea nationala, relatiile internationale, problema cetateniei, precumsi alte domenii considerate esentiale. Landurile sunt autonome si beneficiaza de dreptul de a fi reprezentate in Parlament prin Bundesrat, una din Camerele Parlamentului federal. In sistemul constitutional al Germaniei, puterea legislativa este exercitata de Parlamentul federal, iar puterea executiva de Guvernul federal, condus de Cancelar.

Institutia Parlamentului are o organizatie bicamerala, fiind alcatuit din doua Camere denumite Bundestag si Bundesrat. Alegerea membrilor primei Camere se face prin vot universal, egal, direct si secret. Fiecare alegator dispune de doua voturi. Un vot il acorda persoanei care si-a prezentat candidatura in circumscriptia electorala unde este arondat, iar altul listei prezentate de un partid politic in Landul in care domiciliaza. Bundesratul este format din reprezentantii guvernelor landurilor.

Presedintele Bundestagului este ales pe durata mandatului legislativ, iar cel al Bundesratului este ales anual. Membrii Bundestagului reprezinta intregul popor si sunt independenti de cei care i-au ales. Procedura legislativa se desfasoara paralel in Bundestag si Bundesrat, legea adoptata fiind rezultatul colaborarii celor doua adunari parlamentare. Potrivit Constitutiei, initiativa legislativa se poate exercita de Guvernul federal precum si de membrii Bundestagului si ai Bundesratului, insa cea mai mare parte a initiativelor legislative sunt emanatii ale puterii executive, pentru indeplinirea programului sau politic.

Una dintre atributiunile esentiale ale membrilor Bundestagului, care ii diferentiaza pe acestia de membrii Bundesratului, este alegerea Presedintelui republicii. Astfel, Presedintele federal este ales pe 5 ani de catre Adunarea Federala compusa din membrii Bundestagului si dintr-un numar de membrii egal cu cel al deputatilor, alesi potrivit principiului reprezentarii proportionale in adunarile reprezentative ale landurilor. Acesta nu poate fi reales decat o singura data. Acesta nu raspunde din punct de vedere politic pentru actele sale. Presedintele federal este insa raspunzator pentru incalcarea Constitutiei sau a unei legi federale. Cererea de punere sub acuzare trebuie prezentata de cel putin 1/4 din membri, oricarei Camere legislative. Decizia de punere sub acuzare trebuie adoptata cu votul a 2/3 din numarul membrilor Camerei in care s-a initiat procedura. Competenta de a judeca si stabili vinovatia Presedintelui revine Tribunalului Constitutional Federal. Daca acest organism constata ca Presedintele este vinovat poate decide revocarea din functie a acestuia, iar o noua Adunare Federala alege un nou Presedinte .

Guvernul Federal este compus din Cancelarul Federal si din ministrii federali. Cancelarul Federal este ales de Bundestag fara dezbateri, la propunerea Presedintelui Federal. Este ales cel care intruneste majoritatea voturilor Bundestagului. Cel ales trebuie sa fie numit ulterior de Presedintele Federal. Daca cel propus nu este ales, Bundestagul poate in termen de 14 zile dupa turul de scrutin sa aleaga un Cancelar Federal, cu votul a mai mult de jumatate din membrii sai. Daca alegerea nu se realizeaza in interiorul acestui termen, atunci are loc un nou tur de scrutin in care este ales cel care obtine cele mai multe voturi. Daca cel ales intruneste voturile majoritatii Bundestagului, Presedintele trebuie sa il numeasca in sapte zile de la alegere. Daca cel ales nu intruneste aceast majoritate, Presedintele Federal trebuie in termen de sapte zile, fie sa propuna un nou candidat, fie sa dizolve Bundestagul. Ministri federali sunt numiti si revocati de catre Bundestag la propunerea Cancelarului Federal. Cancelarul Federal si ministrii federali depun inaintea Bundestagului jurmantul. Aceste reglementari evidentiaza rolul superior pe care il ocupa Parlamentul in sistemul constitutional german, in raporturile acestuia cu puterea executiva.

Acordarea increderii Guvernului federal, prin intermediul acestor proceduri de investire, presupune si raspunderea Guvernului in fata Bundestagului pentru activitatea sa. Cancelarul Federal stabileste liniile directoare ale politicii Guvernului si poarta raspunderea pentru aceasta. In limitele acestor linii directoare fiecare ministru federal conduce departamentul sau, in mod independent si sub propria raspundere, putand fi tras la raspundere de membrii Camerei parlamentare. Bundestagul nu poate sa isi pronunte neincrederea in Cancelarul Federal si sa il traga la raspundere decat prin alegerea, cu majoritatea membrilor sai, a unui succesor si solicitand Presedintelui Federal sa-l revoce pe cel in functie. Presedintele Federal trebuie sa se conformeze cererii si sa-l numeasca pe cel ales. Intre propunere si alegere trebuie sa treaca patruzeci si opt de ore.

Din reglementarile constitutionale germane rezulta ca responsabilitatea politica a Guvernului federal in fata Parlamentului poate fi asumata in doua situatii. In primul caz Cancelarul solicita Bundestagului un vot de incredere, care poate fi acordat de majoritatea deputatilor. In caz contrar, Cancelarul beneficiaza de dreptul de a propune Presedintelui Republicii intr-un termen de 41 de zile de la rezultatul votului, dizolvarea Bundestagului si organizarea alegerilor anticipate. In termenul de 41 de zile Bundestagul poate propune Presedintelui un nou Cancelar, evitand astfel dizolvarea. In situatia in care Presedintele Republicii nu dispune dizolvarea Bundestagului, iar aceasta Camera nu desemneaza un nou Cancelar, Cancelarul caruia i s-a refuzat votul de incredere poate cere Presedintelui sa declare, cu acordul Bundesratului, starea de necesitate legislativa. Aceasta stare de necesitate legislativa nu presupune si acordul Bundestagului. Starea de necesitate legislativa, presupune ca Guvernul poate adopta in regim de urgenta, numai cu aprobarea Bundesratului acte normative cu caracter primar, pentru o perioada de cel mult 6 luni. In al doilea caz, Bundestagul, din proprie initiativa adopta o motiune de cenzura impotriva Guvernului, fapt ce antreneaza inlaturarea acestuia. In motiunea de cenzura aprobata se va desemna si noul Cancelar, care il va inlocuii pe cel demis prin adoptarea motiunii.

Desi, Cancelarul si cabinetul condus de acesta sunt responsabili politic in fata Bundestagului, acesta nu dispune de mijloace eficiente de control asupra activitatii executivului, controlul parlamentar fiind limitat, conform reglementarilor constitutionale. Cel mai eficient mijloc de realizare a acestui control il reprezinta comisiile de ancheta, constituirea acestora aflandu-se in competenta Bundestagului, insa nu si a Bundesratului.Constituirea comisiilor de ancheta se face la cererea unui sfert din membrii Camerei, avand o competenta ampla si prerogativele unui tribunal penal. Astfel, comisiile de ancheta utilizeaza martori si experti, inclusiv din randul membrilor Guvernului, documente oficiale, inclusiv de la Guvern, chiar secrete, la nevoie utilizandu-se forta de constrangere. Comisiile de ancheta isi finalizeaza activitatea in rapoarte, prezentate celor doua Camere. Continutul rapoartelor este unul politic, in care aprecierile cu privire la faptele prezentate se termina cu recomandari. Din aceste reglementari rezulta ca, in sistemul constitutional german, comisiile de ancheta reprezinta un mijloc eficient de control al activitatii executivului, prin care Parlamentul Federal controleaza buna punere in aplicare a legilor adoptate de catre Guvern

https://www.azreferate.com/referate/geographie/Geschichtliche-Entwicklung-Kan856.php

https://www.azreferate.com/liste-referate/wirtschaftskunde/index1.php