Tratatul de la Lisabona ; prea putin pentru PESC/ PESA

Tratatul de la Lisabona ; prea putin pentru PESC/ PESA

Principala discutie care se impune in analiza Tratatului de la Lisabona, in ceea ce priveste obiectul cercetarii prezente, se axeaza pe stabilirea masurii in care acest nou tratat reuseste sa raspunda necesitatilor pe care o uniune cu 27 de state membre le reclama in cadrul aspectelor ce tin de PESC/ PESA. Lucrarea de fata a ales sa trateze modalitatea in care mecanismele de decizie sunt capabile sa raspunda eficient provocarilor cu care Uniunea Europeana se confrunta. In analiza noastra am avut in vedere studierea functionalitatii mecanismelor de decizie reglementate prin Tratatul de la Lisabona, urmarind sa identificam modalitatile prin care aceste reglementari reusesc sau nu sa gestioneze eficient activitatea Uniunii Europene in cadrul PESC/ PESA.

1. Extinderea votului prin majoritate calificata; doar o formalitate

Discutiile privind principalele merite privind Tratatul de la Lisabona in domeniul reglementarii procedurilor decizionale in cadrul PESC/ PESA, argumentau importanta majora a extinderii votului prin majoritate calificata.

Cu toate acestea in urma analizei noastre am dedus o serie de observatii ce se impun pe marginea acestei discutii. In primul rand trebuie sa mentionam faptul ca desi a fost extinsa procedura votului prin majoritate calificata, Tratatul de la Lisabona stipuleaza clar ca domeniile PESC/ PESA nu pot fi obiectul unor acte legislative. Ca atare, lipsa unui cadru legislativ care sa reglementeze activitatea in materie de politica de securitate si aparare, problema luarii deciziei prin majoritate calificata reprezinta o chestiune de consens cu aplicabilitate redusa. Lipsa unui cadru legislativ in aceste domenii face ca, pentru ca o problema sa fie supusa votului cu majoritate calificata, statele membre trebuie mai intai sa ajunga la un consens in ceea ce priveste importanta problemei in cauza pentru securitatea si apararea lor, pe de o parte, si a Uniunii pe de alta parte.

Acest context marcat de lipsa posibilitatii de a crea o legislatie pentru actiunea comunitara in domeniul PESC/ PESA, face ca aria de actiune a votului prin majoritate calificata sa fie limitata la zona delimitata de catre interesele statelor membre. In alta ordine de idei, este inutil sa vorbim despre posibilitatea utilizarii votului prin majoritate calificata in domeniile PESC/ PESA, atata timp cat statele membre reusesc cu greu sa ajunga la un consens care sa determine aria de aplicabilitate a acestei proceduri de luare a deciziei.

In al doilea rand se impune o observatie asupra posibilitatii ca in anumite circumstante luarea deciziei prin vot cu majoritate calificata sa capete un caracter formal, in sensul in care insasi esenta majoritatii calificate este deteriorata. In acest caz avem in vedere situatia in care un stat membru, determinand ca o anumita decizie ce urmeaza a fi luata prin majoritate calificata ii afecteaza interesele vitale si nu poate apela la abtinerea constructiva, poate cere ca respectiva decizie sa fie transferata catre Consiliul European, unde urmeaza a fi adoptata doar prin unanimitate. Date fiind interesele divergente ale statelor membre consideram ca aceasta optiune poate genera numeroase blocaje in luarea deciziilor ce tin de PESC/ PESA, beneficiile votului prin majoritate calificata fiind practic reduse la natura lor formala. In conditiile in care orice stat membru poate cere ca o decizie sa fie transferata catre Consiliul European, votul prin majoritate calificata isi pierde esenta aflandu-se sub presiunea permanenta a refuzului statelor membre de a-l utiliza.

Este inutil sa vorbim despre un beneficiu major al extinderii ariei de utilizare a votului prin majoritate calificata, atat timp cat aceasta arie depinde de vointa statelor membre de a permite un proces decizional de vot prin majoritate calificata.

Controlul statelor membre asupra posibilitatii de utilizare a votului prin majoritate calificata, este evidentiat si de reglementarea conform careia Consiliul European urmeaza a decide aspectele in care Consiliul Uniunii Europene va actiona prin majoritate calificata. Aceasta reglementare nu face decat sa intareasca viziunea conform careia domeniile PESC/ PESA raman in esenta interguvernamentale, iar procedurile de decizie sunt determinate exclusiv de vointa statelor de a evolua sau nu spre o integrare politica in domeniul securitatii si apararii.

Se creeaza un paradox bizar in contextul in care conform Tratatului de la Lisabona pentru a putea actiona prin majoritate calificata este nevoie de unanimitatea statelor membre. Astfel esenta si implicatiile votului prin majoritate calificata sunt golite de sens, fiind supuse unui proces de formalizare.

Practic Tratatul de la Lisabona introduce o viziune formal-teoretica a votului prin majoritate calificata, datorita conditionarilor pe care aceasta modalitate de luare a decizie le implica in contextul legislativ al Uniunii Europene.

2 Votul prin majoritate calificata: extindere sub controlul statelor membre

Ceea ce este important de evidentiat ca rezultat al acestei cercetari este faptul ca, in ciuda extinderii domeniilor in care Uniunea Europeana poate actiona prin majoritate calificata, in a reglementa un anumit aspect legat de PESC/ PESA, statele membre si-au protejat propria suveranitate. Astfel, s-a evitat inzestrarea, prin Tratatul de la Lisabona, cu mecanisme care sa poata ocoli suveranitatea statelor membre, mecanismul procesului decizional in cadrul luarii deciziei in privinta PESC/ PESA, fiind pastrat sub control interguvernamental.

Cand analizam meritul Tratatului de la Lisabona de a introduce o largire a zonei de utilizare a votului prin majoritate calificata trebuie sa privim mai nuantat aceasta chestiune, tinand cont de aplicabilitatea practica a acestei reglementari. Dupa cum am indicat in randurile de mai sus, aplicabilitatea practica a votului prin majoritate calificata este redusa la vointa statelor membre. In ceea ce priveste sansele ca vointa tuturor statelor membre sa fie indreptata catre acelasi scop, trebuie sa mentionam ca aria de consens a statelor membre in ceea ce priveste vointa acestora de integrare politica este foarte restransa, ca atare, se naste urmatoarea intrebare: Cum poate fi eficient votul prin majoritate calificata pe o arie de actiune determinata de unanimitate? Cu siguranta raspunsul, dupa cum am indicat si in randurile de mai sus este unul indoielnic vizand eficienta conditionarii prin unanimitate.

Controlul statelor membre este ca urmare inca foarte prezent in Tratatul de la Lisabona. Acest lucru ne face sa privim acest nou tratat, nu ca o incercare de reformare a sistemului decizional al PESC/ PESA, cat mai degraba ca o forma de armonizare a procedurilor decizionale, astfel incat acestea sa reprezinte, pe de o parte un pas inainte pe calea integrarii europene, iar pe de alta parte un compromis pentru a multumi vointa statelor membre de a nu isi altera suveranitatea.

In acest context cercetarea din cadrul acestui studiu indica doua aspecte majore privind Tratatul de la Lisabona.

In primul rand nu trebuie ignorat ca, in ceea ce priveste obiectul acestui studiu reprezentat de PESC/ PESA, Tratatul de la Lisabona mentine caracterul pronuntat interguvernamental al acestui domeniu. Statele membre au refuzat si de aceasta data sa renunte la suveranitatea lor in domeniile ce tin de politicile de aparare si securitate. Astfel integrarea europeana in acest domeniu inainteaza lent, fiind marcata de un grad pronuntat de formalitate si de o calitate indoielnica a aplicabilitatii practice a reglementarilor din tratat. Putem spune deci ca Tratatul de la Lisabona nu revolutioneaza ci adanceste procesul integrarii europene in domeniul securitatii si apararii. In acest caz efectele cu adevarat majore ale noilor reglementari vor lipsi, insa se va remarca o tendinta semnificativa spre adancirea cooperarii dintre statele membre in acest domeniu.

In al doilea rand cercetarea de fata recomanda celor ce vad in extinderea ariei de utilizare a votului prin majoritate calificata o reglementare revolutionara in ansamblul luarii deciziei in cadrul PESC/ PESA, sa analizeze nuantat diferitele ipostaze in care acest tip de vot are cu adevarat o aplicabilitate practica. Majoritatea calificata conditionata in prealabil de o necesitate a unanimitatii isi pierde caracterul revolutionar in ansamblul procesului decizional al PESC/ PESA. Din aceste motive consideram ca prin extinderea votului prin majoritate calificata se realizeaza mai degraba o punte de trecere dinspre necesitatea unanimitatii catre o forma de luare a deciziei marcata de un caracter democratic real.

Introducerea votului prin majoritate calificata creeaza un cadru care sa permita statelor membre sa actioneze eficient in cadrul PESC/ PESA insa trebuie mentionat faptul ca depinde doar de vointa statelor membre daca decid sa utilizeze aceasta forma de vot sau nu, in conditiile in care, dupa cum aceasta lucrare a incercat sa demonstreze exista numeroase modalitati prin care se poate evita acest tip de luare a deciziilor.

Concluzia esentiala este ca vointa statelor membre ramane in continuare determinanta pentru forma de luare a deciziei in cadrul PESC/ PESA.

3. O noua abordare a mecanismului decizional al PESC/ PESA

Consideram ca pentru a avea un mecanism decizional cu adevarat eficient in domeniul PESC/ PESA este necesar in primul rand ca statele membre sa fie dispuse sa renunte la anumite segmente ce tin de suveranitatea proprie. Concluziile cercetarii prezente au evidentiat controlul interguvernamental asupra PESC/ PESA, fapt ce ne determina sa afirmam ca, in conditiile in care procesul decizional este determinat de catre vointa statelor membre, doar o mutatie politica, care sa determine statele membre sa fie dispuse sa cedeze competente catre nivelul supranational al Uniunii Europene, poate genera un mecanism de luare a deciziei eficient.

Procesul decizional in cadrul PESC/ PESA este limitat de catre constrangerile impuse de catre statele membre, insa consideram ca daca metoda comunitara va reusi sa fie implementata si in acest domeniu, controlul statelor membre asupra acestui domeniu va fi scazut. Aplicare metodei comunitare asupra domeniului PESC/ PESA poate genera o politica de securitate si aparare mult mai eficienta.

Totodata consideram ca aplicarea metodei comunitare va genera contextul necesar in care procesul decizional al PESC/ PESA sa fie tratat in termenii votului prin majoritate calificata, asa cum acesta este definit de insasi natura sa.

Cu siguranta este greu de propus o schema decizionala marcata de eficienta maxima, care sa fie utilizata in cadrul PESC/ PESA, este facil de indicat faptul ca aceasta schema depinde exclusiv de vointa statelor membre. Ca atare consideram ca cea mai eficienta metoda de luare a deciziei in cadrul PESC/ PESA este cea care reiese din vointa politica a statelor membre, in conditiile in care in lipsa acesteia blocajele functionale ar deveni inerente.

Eficienta procesului decizional in cadrul PESC/ PESA nu rezida in multitudinea potentialelor beneficii pe care o schema decizionala le-ar putea genera, ci este determinata direct de catre aplicabilitatea practica la care statele membre considera ca sunt dispuse sa lucreze.

Aspectele de securitate si aparare raman aspecte sensibile ale suveranitatii statelor nationale, motiv pentru care in lipsa unei autoritati supranationale unanim acceptate, politica externa si de securitate comuna a Uniunii Europene ramane forma de expresie a vointei politice a statelor membre.