Ucraina

Ucraina

Ucraina este subdivizata in 24 de regiuni, o republica autonoma in Crimeea si doua municipii cu statut de regiune. Muntii Carpati se afla in Sud - Vest, insa o mare parte a Ucrainei este o campie unduitoare strabatuta de raurile: Nipru, Bug si Donet. Aceasta este o regiune agricola bogata cu zacaminte de minerale in special carbune si fier.

In 1991 Ucraina devine independenta, retinand o mare parte a bogatiei si puterii militare a fostei URSS, una dintre cele mai mari regiuni industriale din Europa fiind situata in bazinul carbonifer al vaii raului Donet. Prelucrarea otelului constructiile si produsele chimice sunt importante, constructiile, uzinele chimice si santierele navale fiind situate de-a lungul coastei Marii Negre. Printre marile zacaminte de minerale se numara cele de carbuni, cele de fier si cele de mangan. Cu o productie anuala de aproximativ 50 de milioane de tone, Ucraina este al cincilea cel mai mare producator de minereuri de fier al lumii dupa China, Brazilia, Australia si India. De asemenea Ucraina are cantitati semnificative de gaze naturale si petrol.

In ceea ce priveste agricultura, suprafete intinse de teren agricol productie: grau, porumb, in, sfecla de zahar, floarea soarelui, fructe, legume, tutun, numeroase sisteme de irigatie contribuind la cresterea productiei. Este importanta cresterea vacilor, oilor, porcilor si a pasarilor domestice. Nivelul agriculturii Ucrainei poate fi ilustrat prin faptul ca ea produce peste 40% din productia totala a fostei URSS si are peste 48 de milioane de hectare de teren cultivat.

Aderarea Ucrainei la Uniunea Europeana

"Ucraina este inca departe de deschiderea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeana, neputand deveni membra intr-un viitor rezonabil, fapt fara orice indoiala." Aceasta      remarca i-a apartinut primului ministru francez Dominique de Villepin, fiind data la inceputul anului 2006 si e destul de stravezie in acest sens: UE nu se poate extinde la nesfarsit.

In cazul Ucrainei, exista cel putin trei pietre de moara care fac aderarea cu totul improbabila:

1. coruptia infernala, pe care regimul Iuscenko a amplificat-o, in loc sa o diminueze;

2. faptul ca economia tarii este concentrata in proportie de 80% in est, intr-o zona exclusiv ruseasca, in totalitate dependenta de bunavointa Moscovei;

3. discrepanta de identitate profunda care exista, pe de-o parte, intre ucrainenii catolici din vest, si cei ortodocsi, din centru, iar pe de alta, intre ucraineni, in general, si minoritati, fractura care face imposibila o discutie in momentul de fata despre destinul european al acestei tari.

In timp insa ce economia mondiala trece printr-o perioada de incertitudine, Ucraina trece printr-o perioada de oportunitati. Buna performanta macroeconomica din ultimii ani a ridicat nivelul de incredere si a contribuit la o functionare mai buna a economiei de piata, spre exemplu prin sporirea tranzactiilor in numerar si reducerea celor in barter. Aceasta ofera teren pentru promovarea urmatorului val de reforme structurale. Daca reformele vor fi efectuate cu succes si stabilitatea macroeconomica va fi mentinuta de politicile monetare si fiscale, Ucraina va inregistra o buna performanta macroeconomica multi ani inainte.

Parlamentul European (PE) a trimis un semnal pozitiv liderului ucraienian Victor Iuscenko, sprijinindu-i sperantele intr-o legatura mai stransa a tarii sale cu Uniunea Europeana. Pe 13 ianuarie, cu un scor de 467 de voturi pentru si 19 impotriva, membrii Parlamentului European au emis o rezolutie prin care cereau sa i se acorde Ucrainei "o perspectiva europeana clara, posibil ducand la aderarea tarii la Uniunea Europeana".

Parlamentarii europeni au intampinat cu entuziasm rezultatele alegerilor desfasurate la 26 decembrie 2004 si au tinut sa felicite poporul ucraienian pentru ca a reusit sa rezolve criza politica si sa isi aseze tara pe drumul catre democratie. PE considera ca este momentul sa fie luate in considerare si alte forme de asociere cu Ucraina, in afara Politicii de Vecinatate. Parlamentarii europeni cred ca Planul Politic de Actiune privind relatia cu Ucraina trebuie revizuit, tocmai pentru a ajuta acest stat in reformele sale politice si economice. Exprimandu-si dezamagirea fata de lipsa de entuziasm a Comisiei Europene, fata de perspectivele unui parteneriat mai strans cu Ucraina, PE a cerut relaxarea cerintelor de viza pentru cetatenii ucraienieni, recunoasterea Ucrainei ca economie de piata si sprijinirea tarii pentru aderarea la Organizatia Mondiala a Comertului.

Pentru a permite realizarea de reforme economice si administrative, asistenta financiara acordata Ucrainei trebuie sa fie mai ridicata. Parlamentul European a cerut tuturor actorilor politici din Ucraina sa accepte rezultatele alegerilor si sa urgenteze procesul de transferare a puterii, iar liderului politic de la Kiev sa consolideze valorile europene comune prin realizarea de pasi in promovarea democratiei.

Desi statutul de economie de piata a facut parte din pachetul de noi oferte pregatite pentru vizita lui Iuscenko la Bruxelles din februarie 2006, Comisia Europeana s-a abtinut de a vorbi de Ucraina in mod explicit ca de o viitoare posibila membra a Uniunii, preferand in loc formula de "un nou tip de relatii intre UE si Ucraina" dupa ce guvernul va demonstra ca reformele sale progreseaza.