Aplicabilitatea principiilor bugetare

Aplicabilitatea principiilor bugetare

Principiul universalitatii

Avantajele respectarii principiului universalitatii sunt:

permite cunoasterea cat mai exacta a volumului total al veniturilor si cheltuielilor publice, precum si a corelatiei existente intre anumite venituri si cheltuieli care se afla in conexiune stransa.

Principiile bugetare

Universalitatii

veniturile si cheltuielile sunt inscrise in buget in totalitate, in sume brute;

veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au stabilit destinatii distincte

Unitatii

veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur documente, in vederea utilizarii eficiente si monitorizarii fondurilor publice;

veniturile din sistemul extrabugetar se introduc in bugetul de stat,urmand regulile si principiile acestui buget, cu exceptia veniturilor proprii ale institutiilor publice si a acelora constituie pentru stimularea personalului.

Neafectarii veniturilor

veniturile bugetare sunt destinate acoperirii tuturor cheltuielilor bugetare, privite in ansamblul lor;

veniturile bugetare sunt depersonalizate.

Anualitatii

veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar;

operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar, in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de exercitiu a bugetului respectiv.

Specializarii

veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si pe categorii de cheltuieli, grupate dupa continutul lor economic si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

Unitatii monetare

toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala

Publicitatii

Transparenta sistemului bugetar este asigurata prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu ocazia aprobarii acestora; publicarea in Monitorul Oficial a bugetelor si a conturilor anuale de executie a acestora; mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile, prevazute de lege.

Desi unitatea bugetara prezinta o serie de avantaje, in tot mai multe state contemporane s-a renutat la respectarea deplina a acestui principiu, preferandu-se procedeul pluralitatii bugetare.

Derogarile principiului unitatii bugetare sunt: conturile speciale ale tezaurului public; bugetele anuale; bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau in caz de urgenta.

Conturile speciale ale tezaurului public pot fi grupate astfel:

a)    Conturi ale dezmembrarilor bugetului public, ce cuprind conturile comertului si conturile afectatiilor speciale;

b)   Conturi ale relatiilor monetare, ce descriu operatii monetare efectuate cu guverne straine sau cu organisme internationale;

c)    Conturi ale creditului, ce ilustreaza rolul de bancher al statului prin intermediul opratiilor financiare ale Trezoreriei in relatiile fie cu corespondentii sai, fie cu anumite organisme de credit.

In gestiunea acestor conturi se aplica trei reguli comune:

se intocmesc si se executa echilibrat.Totalul cheltuielilor nu trebuie sa depaseasca nivelul incasarilor, cu exceptia primelor trei luni ale anului in care o descoperire este admisa pentru a facilita gestiunea resurselor.

daca incasarile efectuate sunt superioare nuvelului previziunilor cu 10% majorari ale cheltuielilor pot fi decise prin hotirari ale Guvernului;

excedentele incasarilor vor putea, in anumite cazuri, in loc sa fie varsate la bugetul general, sa fie repartizate de la an la an si sa recosntituie Fonduri de rezerva speciale.

Restrangerea aplicarii principiului unitatii bugetare este influentata si de autonomia financiara a unor institutii publice care isi intocmesc bugete autonome, iar altele bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste institutii sau regii publice functioneaza ca intreprinderi private, care utilizeaza resursele proprii pe seama carora, de regula, isi acopera cheltuielile exclusiv.

3. Principiul neafectarii veniturilor nu permite perceperea unui venit public pentru finantarea unei anumite cheltuieli publice. Existenta resurselor financiare este o conditie generala a acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu - majorarile de cheltuieli in cursul anului bugetar se pot efectua cu conditia ca initiatorii sa prevada si resursele necesare acoperirii acestora.

Nerespectarea intocmai a acestui principiu este, de fapt, un rezultat al nerespectarii depline a altor principii, in special cele privind universalitatea, unitatea bugetara. Principiul neafectarii este interpretat prin analogie cu cel al universalitatii datorita consecintelor similare ce nu trebuie confundate.

4. Principiul anualitatii bugetului public se refera la durata de timp pentru care Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile publice si sa efectueze cheltuielile publice, precum si la perioada in care se realizeaza executia bugetului, fiind limitata, de obicei, la un an. Anul bugetar dureaza 12 luni. La expirarea acestei perioade, este necesara o noua autorizare a Parlamentului, pentru o alta perioada de timp, respectiv pentru un nou an bugetar.

In practica bugetara internationala, anul bugetar coincide sau nu cu anul civil (calendaristic), de exemplu:

in tari ca Austria, Belgia, Brazilia, Franta, Germania, etc., anul bugetar coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie - 31 decembrie);

in alte tari, ca Marea Britanie, Canada,Japonia, etc., anul bugetar incepe la 1 aprilie si se incheie la 31 martie;

in Australia, intervalul este curpins intre 1 iulie - 30 iunie;

in S.U.A., anul bugetar este cuprins in perioada 1 octombrie - 30 septembrie;

in Romania, anul bugetar coincide cu anul civil (1 ianuarie - 31 decembrie).

Factorii ce influenteaza data inceperii anului bugetar sunt: structura economiei; nivelul de dezvoltare; perioada de lucru a Parlamentului; numarul si durata sesiunilor in care Parlamentul dezbate bugetul public; traditia; alti factori specifici fiecarui stat.

In practica bugetara, referitor la respectarea principiului anualitatii s-au identificat doua sisteme de executie bugetara respectiv: sistemul de exercitiu bugetar si sistemul de gestiune bugetara.

In ultimele decenii, tot mai multi economisti sustin necesitatea renuntarii la principiul anualitatii si trecerea la adoptarea bugetelor plurianuale.

In tara noastra, exercitiul bugetar este annual si coincide cu anul calendaristic, conform sistemului de gestiune. In Legea finantelor publice se prevede: "Exercitiul bugetar este anual si coincide cu anul calendaristic si se incheie pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Toate drepturile dobandite, operatiile efectuate in cursul unui an in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv". "Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neefectuata pana la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului anului urmator. Creditele bugetareneutilizate pana la incheierea anului sunt anulate de drept."

Anualitatea bugetului public este coroborata si cu caracterul annual al obligatiilor privind impozitele si taxele instituite de legislatia noastra fiscala (impozitul pe profit, impozitul pe dividente, impozitul pe venitul agricol, impozitul pe venitul global al persoanelor fizice, impozitele pe cladiri si pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de trasnport).

Legea finantelor publice a prevazut ca, pentru toti agentii economici, anul financiar are aceeasi durata ca si exercitiul financiar bugetar, adica un an calendaristic.

5. Principiul specializarii bugetare se bazeaza pe clasificatia bugetara, care trebuie sa fie simpla si clara pentru a fi inteleasa si de catre persoanele fara o pregatire specifica. Astfel, ea trebuie sa ofere o imagine privind:

a)    sursele de provenienta ale veniturilor ; care sunt impotitele directe; care sunt impozitele indirecte; ce loc ocupa fiecare impozit in ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile extraordinare;

b)   destinatiile cheltuielilor, in cadrul gruparii economice (curente si de capital), in cadrul gruparii functionale (pe ramuri si domeniide activitate, catre care sunt orientate resursele) si al grupariiadministrative, pe institutii ai caror conducatori sunt ordonatori de credite bugetare.

Legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an bugetar lista impozitelor, taxelor si a cotelor acestora precum si a celorlalte venituri ale statului, care urmeaza sa se perceapa, conform reglementarilor in vigoare. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

Creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu financiar se aproba prin legea bugetara anuala, in structura stabilita prin aceasta lege.

Respectarea specializarii bugetare, prin clasificatia bugetara, presupune utilizarea creditelor bugetare in cadrul destinatiilor pentru care s-au aprobat, neacceptandu-se virarea acestora de la un ordonator de credite la altulsau de la un capitol de cheltuieli la altul.

Virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, la nivelul fiecarui ordonator principal de credite se pot efectua, fiind de competenta acestuia, pentru bugetul propriu si bugetele institutiilor subordonate (legea finantelor publice prevede ca, in cazuri exceptionale, virarile de sume, de la un capitol la altul al clasificatiei bugetare, se pot efectua incepand cu trimestrul III al anului bugetar, cu acordul Ministerului Finantelor Publice).

Clasificatia bugetara tip este elaborata de Ministerul Finantelor Publice.

Ea are subdiviziuni: parti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe si articole precum si alineate, daca este necesar.

6. Principiul echilibrului bugetar nu este respectat in practica bugetara intrucat bugetele publice se intocmesc cu deficit. Pentru acoperirea cheltuielilor bugetului public se interzice recurgerea la emisiunea monetara sau la finantarea directa de catre banci. Cand apar goluri temporare de casa, acestea pot fi acoperite, pe intervalul de timp pana la incasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate in conturile trezoreriei generale a statului stabilite de Ministerul Finantelor Publice si in completarea acestora se apeleaza de titluri de stat.

Echilibrul bugetului pe parcursul executiei se realizeaza atunci cand lichiditatile provenite din incasarea veniturilor publice acopera nevoile de plati scadente.

Total icasari la = Total plati exigibile la

momentul T    momentul T

Restabilirea echilibrului pe parcursul executiei este obligatorie, altfel nu s-ar mai putea efectua cheltuielile conform creditelor bugetare aprobate de Parlament (unele nu pot fi amanate: plata salariilor, plata pensiilor, plata burselor).

Mijloacele de restabilire a echilibrului sunt:

disponibilitati banesti existente in contul trezoreriei statului;

imprumuturile pe termen scurt contractate prin emisiunea de titluri de stat, a caror valoare se incadreaza in prevederile legale ca proportie in volumul bugetului annual;

imprumuturile pe termen scurt acordate de Banca Nationala a Romaniei, rambursabile in cel mult sase luni, fara dobanda, fie din incasarile cuvenite, fie pe seama unui imprumut de stat lansat prin titluri de credit pe piata capitalului de imprumut.

Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea dintre nivelul incasarii veniturilor obligatorii ale statului (R) si nivelul cheltuielilor totale (C).

Putem avea una din urmatoarele situatii:

R = C, pentru echilibru bugetar anual;

R < C, pentru deficit bugetar anual;

R > C, pentru excedent bugetar anual.

7. Principiul publicitatii presupune ca bugetul public sa fie adus la cunostinta opiniei publice prin mijloace de informare mass-media, atat in faza de proiect, cat si in timpul dezbaterilor parlamentare, urmand ca dupa adoptarea de catre Parlament, legea bugetara sa fie publicata in Monitorul Oficial si in culegeri legislative.