CLIMATUL PSIHO-SOCIAL IN UNITATILE SI FORMATIUNILE POLITIEI DE FRONTIERA

1. Caracteristicile climatului psiho-social in formatiunile politiei de frontiera

Dintotdeauna, oamenii au avut nevoie, intr-o forma sau alta de o reglementare a activitatii, in general, si a activitatii interindividuale in special.

Relatiile dintre membrii societatii, modul de comportare a omului fata de semenii sai in procesul activitatii sociale nu puteau ramane la voia intamplarii Reglementarea lor prin norme, cerinte, principii juridice ori morale s-a impus ca o conditie sine-qua-non a existentei si dezvoltarii societatii.

Relatiile ce nasc in cadrul derularii activitatilor politienesti, segment important al relatiilor sociale, desi imbraca o anumita specificitate, nu au putu fi scutite de o asemenea reglementare. Dimpotriva, importanta atributiilor politiei de frontiera, ca o institutie fundamentala a statului de drept a impus reglementarea stricta prin instructiuni, regulamente si dispozitiuni, a principalelor relatii ce se nasc intre ea ca institutie si public ori intre lucratorii sai.

Asa cum aratam, politia de frontiera este una din institutiile de baza ale statului de drept. Rolul sau, formele de activitate prin care si-l indeplineste confera un anumit specific, pe care nu-l are nici una din institutiile economice, sociale ori culturale. Acest fapt se reflecta in natura si calitatea relatiilor ce se nasc in interiorul fiecarei formatiuni

O , formatiune de politie de frontiera, un compartiment specializat (serviciu, birou, formatiune) constituie, din punct de vedere organizatoric, o unitate sociala, o colectivitate sau microcolectivitate umana, constituita dintr-un numar de persoane unite intr-un scop comun si printr-o activitate comuna, in cadrul careia se realizeaza atributiile specifice de serviciu.

In aceasta colectivitate exista o multitudine de relatii interpersonale, majoritatea lor constituind-o relatiile de serviciu. Am spus majoritatea lor, intrucat, din punct de vedere profesional, lucratorii unei formatiuni de politie de frontiera ar trebui sa intre in relatii unii cu altii numai in interes de serviciu, in raport cu cerintele fiecarui compartiment de munca, fara implicatii de ordin afectiv, social, cultural.

In realitate, in orice formatiune de politie de frontiera lucratorii sai intra in relatii unii cu altii prin intreaga lor personalitate. Intre ei se stabilesc o multitudine de relatii cu caracter social si psihic, care au atat efecte pozitive cat si negative asupra muncii. Totalitatea acestor relatii constituie ceea ce numim climatul psiho-social din cadrul unitatilor respective.

Tipuri de relatii ce se stabilesc intre politistii de frontiera

Dupa modul in care sunt reglementate, relatiile interpersonale din interiorul unui colectiv de munca (intr-o formatiune de politie de frontiera),le putem grupa in:relatii oficiale si relatii neoficiale.

a)      Relatiile oficiale (formale sunt relatii impuse si reglementate de prevederile unor acte normative specifice(legi, decrete, regulamente, instructiuni, dispozitii, etc.).Relatiile interpersonale oficiale au ce mai mare pondere in relatiile ce se stabilesc intre politisti in procesul muncii.

La randul lor, aceste relatii pot fi grupate astfel:

-relatii oficiale de subordonare sunt relatiile ce decurg din structura ierarhica a institutiei, (subordonare pe verticala);

-relatii oficiale de colaborare, care de regula, se stabilesc pe orizontala, intre componentii unei formatiuni ce nu au intre ei o structura ierarhica de subordonare.

b)      Relatiile neoficiale (informale) sunt acele relatii ce decurg din obiceiuri, traditii, sentimente. Desi nu sunt reglementate de acte normative, ele au la baza norme, cerinte si principii morale.

Relatiile neoficiale intr-o formatiune de politie de frontiera pot apare treptat, sau spontan. Desi ele nu reprezinta esentialul in derularea activitatilor profesionale, au o foarte mare importanta in mobilizarea eforturilor colectivului.

Aparitia, derularea si efectele relatiilor neoficiale ne apar cat se poate de firesti, daca avem in vedere faptul ca politistii de frontiera nu sunt niste roboti care sa actioneze dupa un anumit program. In relatiile dintre ei, ca de altfel intre toti oamenii, se cuprinde intotdeauna o doza puternica de afectivitate, se afirma principii rationale si morale, au loc schimburi de informatii, de consideratii sociale, culturale, filosofice etc.

Indiferent de prevederile dispozitiunilor care ii obliga pe politisti ori pe angajatii civili ai unei formatiuni de politie de frontiera la o anumita conduita in timpul serviciului, ei se cunosc reciproc, converseaza, se destainuie, isi arata simpatia ori antipatia, isi evidentiaza maiestria sau stangacia profesionala, isi etaleaza cunostintele, succesele ori insuccesele, isi exprima anumite dorinte, idealuri, convingeri, prejudecati, bucurii sau necazuri. Intr-un cuvant, ei isi dezvaluie si fac o percepere reciproca a aptitudinilor, caracterului, temperamentului, a intregii personalitati.

Muncind impreuna, oamenii ajung sa se cunoasca, sa-si formeze pareri si convingeri unii despre altii.

In baza acestor pareri si convingeri, apare treptat o retea de sentimente reciproce, care pot fi:

-de atractie(bazate pe stima, respect, pretuire);

-de indiferenta;

-de respingere (de repulsie).

Aceste sentimente determina starea de coeziune a colectivului, ea aflandu-se in raport direct cu predominanta unora sau altora din categoriile mentionate.

Predominanta sentimentelor reciproce de atractie genereaza stari psiho-socioale pozitive, ca: entuziasmul in munca, optimism, incredere, cooperare etc. si care, in final, duc la intarirea coeziunii interne a colectivului.

Dimpotriva, predominanta sentimentelor de respingere sau de indiferenta genereaza stari psiho-sociale negative, ca: apatia, neincrederea, dezinteresul, invidia, blazarea, egoismul, barfa etc., care reduc coeziunea colectivului. Intr-un colectiv caracterizat prin lipsa de unitate, oamenii participa la activitati cu retinere, cu plictiseala, obtinandu-se rezultate slabe, care la randul lor, sporesc si mai mult tensiunea interna, starea psiho-sociala negativa deja existenta.

Un rol deosebit in formarea coeziunii colectivelor de munca il au sefii care, studiind particularitatile subordonatilor (grad de pregatire, inclinatii, temperament etc.), le vor stabili sarcini cat mai adecvate si vor crea o ambianta propice valorificarii disponibilitatilor, a inclinatiilor, astfel incat fiecare sa devina util colectivitatii.

2. Factorii care determina caracterul relatiilor intre politistii de frontiera

Caracterul relatiilor dintre lucratorii politiei de frontiera este determinat de o serie de factori dintre care, de importanta covarsitoare consideram a fi: ansamblul conditiilor de munca, derularea procesului comanda-subordonare si trasaturile individuale, comportamentul oamenilor.

a)  Ansamblul conditiilor de munca, chiar daca nu se afla pe primul loc in topul factorilor ce determina calitatea relatiilor dintre politistii de frontiera, il tratam la inceput, pentru ca este primul lucru pe care il percepe un politist de frontiera. Inainte de a-si cunoaste seful si colegii de munca, el percepe conditiile de munca. Uneori chiar si locul unde este amplasat biroul in localul politiei de frontiera poate sa sugereze omului idei si convingeri cu privire la importanta muncii pe care o presteaza. Spatiile necorespunzatoare, igrasioase, iluminate necorespunzator, cu un sistem de aerisire, de ventilatie de incalzire precar, genereaza resentimente, lipsa de interes in munca, raceala in relatiile cu colegii, lipsa de colaborare. Politistul de frontiera vine la serviciu fara entuziasm stiind ca-l asteapta un birou intunecos si friguros, cauta sa stea cat mai putin in aceste incaperi, isi va cauta prieteni in alte birouri mai curate si mai calduroase.

In asigurarea acestor conditii, sarcini deosebite revin administratiei formatiunii, dar in mare masura revin si fiecarui politist de frontiera. Curatenia intr-un birou trebuie pastrata. Fiecare lucrator are obligatia morala sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de lucru, sa se comporte de asa natura incat sa fie o adevarata faca placere sa se lucreze alaturi de el, fumatul in birou, servitul mesei, consumarea altor alimente cu mirosuri patrunzatoare, uitarea prin sertare a unor alimente ce se altereaza etc. sunt aspecte neplacute atat pentru cei care lucreaza in aceste birouri, dar mai ales pentru cei care intra pentru prima data intr-o asemenea incapere.

Deosebit de daunatoare relatiilor interpersonale este si poluarea sonora. Exprimarea cu voce puternica, indiferent de situatie, rasul zgomotos, folosirea unor aparate ce produc zgomote, a aparatelor de radio ori casetofoanelor fara a tine cont de preocuparile, dorintele ori placerile colegilor pot declansa replici usturatoare sau chiar certuri.

Deficientele in organizarea muncii, supraaglomerarea cu sarcini, nerespectarea programului orar, executarea frecventa de misiuni peste orele de program, lipsa ritmicitatii in rezolvarea problemelor etc., genereaza animozitati, deterioreaza calitatea relatiilor dintre politisti. Dar toate acestea se datoreaza uneori si nerespectarii termenelor de executare a sarcinilor si comoditatii unor politisti de frontiera.

De multe ori politistul de frontiera comod, superficial in munca ori delasator se intreaba ce au colegii cu el de nu pot sa-l suporte. El cauta sa se amageasca sustinand ca antipatia vine dintr-o invidie rautacioasa sau din alte considerente. Comoditatea il impiedica sa faca un mic efort empatic sa "intre in pielea" colegilor care sunt nevoiti sa-i rezolve si o parte din sarcinile sale.

Ce sentimente ar nutri un coleg ce este chemat la seful sau care-i spune: "Domnule agent mergeti si rezolvati problema x intrucat colegul dumneavoastra a manifestat superficialitate ?".Se intelege ca o atare situatie, mai ales daca se repeta, nu este de natura a crea relatii de atractie intr-un colectiv de munca si nici entuziasm in munca.

b)      Derularea procesului comanda-subordonare

Coeziunea si climatul de munca intr-o formatiune de politie de frontiera depind intr-o mare masura de comportamentul si personalitatea subordonatilor. Dupa felul in care percep subordonarea, distingem urmatoarele categorii de politisti de frontiera:

- Politisti de frontiera care suporta greu subordonarea, considerand-o ca o relatie fortata, impusa. In constiinta acestora predomina sentimentul dezagreabil de supunere oarba, sentiment care se naste chiar si numai la auzul notiunii de subordonare. Cei in cauza sunt oameni carora le lipseste sau au slab conturata intelegerea motivelor logice ale subordonarii. Un astfel de politist de frontiera va fi permanent inclinat sa considere orice dispozitie drept un atentat la libertatea individuala, fapt ce-l va irita. Va accepta mai usor o dispozitie formulata in termeni prietenesti pe care o va executa cu multa daruire.

- Politisti de frontiera care se complac in situatia de subordonat, intrucat aceasta postura nu-i obliga sa gandeasca prea mult, nici sa ia hotarari majore care presupun, implicit, un grad sporit de raspundere. Aceasta subordonare se transforma mai lent sau mai rapid in obisnuinta, constituind un mod comod de a exista in afara oricaror raspunderi si pericole. De obicei, acesti oameni nu rezolva nimic fara sa fi primit dispozitie, sunt inoperanti, tipul clasic al birocratului din aparatul politienesc.

- Politisti de frontiera pentru care subordonarea constituie o necesitate sociala, o inteleg in stransa legatura cu sentimentul datoriei profesionale. Pentru acestia subordonarea nu constituie o frana in calea initiativei personale.

Este tipul cel mai valoros de subordonare, cu rezultate practice remarcabile, inclusiv in sfera relatiilor interindividuale si a relatiilor dintre politistul de frontiera si public. Intre politistii de frontiera din aceasta categorie de subordonare se nasc relatii de munca pozitive, dar trebuie manifestata o grija deosebita pentru a nu fi viciate prin interventii ale unor altor factori.

c)Comportamentul individual al subordonatilor si colegilor de munca

Lucratorii de politie de frontiera aflati in postura de subordonati sau colegi de munca se vor axa, in relatiile lor cu sefii sau cu partenerii de breasla, pe respectarea normelor si regulilor stabilite de regulamente si instructiuni. Aceste acte fixeaza o serie de cerinte si anume:

Disciplina este o cerinta primordiala pentru existenta relatiilor sociale in colectivele de munca, cat si pentru dezvoltarea capacitatii de actiune a institutiei.

Disciplina presupune: atitudine politicoasa, de seriozitate si respect, atat in relatiile cu sefii, cat si cu colegii, plecand de la respectarea regulilor de politete, acordarea semnelor exterioare de respect, de la salut, mod de adresare, la respectarea regulilor de buna-cuviinta

Disciplina presupune:

-punctualitate;

-executarea intocmai a dispozitiilor si misiunilor incredintate;

-incadrarea in programul de lucru al unitatii;

-spirit de responsabilitate in indeplinirea sarcinilor profesionale.

Fiecare politist de frontiera trebuie sa devina constient ca prima obligatie ce o are fata de institutie si societate este aceea de a se subordona sefului sau, de a-i executa dispozitiile si de a-i raporta periodic despre activitatea depusa, despre stadiul realizarii sarcinilor si despre neregulile aparute in munca. El trebuie sa execute dispozitiile primite si sa raporteze acest lucru, tinand cont de recomandarile si sfaturile sefilor si ale colegilor cu experienta in munca politiei de frontiera.

Controalele executate de superiori, observatiile facute, criticile si recomandarile formulate nu trebuie sa se interpreteze ca rautati sau razbunari, ca sicanari care sa duca la descumpaniri sau suparari, daca acestea vizeaza bunul mers al activitatii.

Dobandirea stimei si respectului sefilor, cat si a colegilor de munca reprezinta o alta cerinta a relatiilor de munca.

Referitor la aceasta problema se constata ca exista politisti de frontiera pe care nu-i intereseaza decat parerea sefului, subapreciind-o pe cea a colegilor. Acestia sunt animati de motive personale ori de dorinta de marire lesne sesizata de catre colegii care il vor detesta, ironiza si chiar marginaliza.

Situatia cea mai echilibrata este cea in care un politist de frontiera este apreciat deopotriva si de sefi si de colegi.

Efecte negative asupra relatiilor de munca genereaza si situatia in care politistul de frontiera este apreciat numai de sefi ori numai de colegi. Aceste situatii duc mai devreme sau mai tarziu la insatisfactii, neincredere, indeplinirea defectuoasa a sarcinilor.

Increderea este o cerinta deosebit de importanta a raporturilor psiho-sociale, care se formeaza in cadrul formatiunilor sau unitatilor politie de frontiera.

Increderea reprezinta de altfel siguranta, convingerea sefilor ca cel in cauza are capacitatea sa execute anumite misiuni, dorinta si vointa sa le infaptuiasca, ca nu abandoneaza cu usurinta, ca stie sa se tina de cuvant, ca este permanent dominat de buna-cuviinta.

Increderea este generata de cateva elemente de baza, si anume:

- calitatile politistului de frontiera (profesionale, volitive, temperamentale, morale, aptitudinale, culturale etc.);

- modul in care aceste calitati sunt evidentiate prin indeplinirea sarcinilor de serviciu;

- sinceritatea si seriozitatea in relatiile cu sefii, cu colegii si cu publicul.

Minciuna si lipsa de seriozitate, indiferent daca sunt promovate in relatiile de subordonare sau de colaborare aduc mari deservicii coeziunii colectivului. Atitudinea de palavrageala, laudarosenia, aprecierile subiective sau mai precis barfa la adresa sefilor sau colegilor de munca, chiar daca sunt promovate in alte cercuri decat cele ale politistilor de frontiera nu fac un serviciu autorului. Orice persoana, politist de frontiera sau civil, il va dezaproba pe politistul de frontiera palavragiu si barfitor.

Prin atitudinea sa politistul de frontiera lipsit de modestie isi face un deserviciu enorm. Colegii si sefii, cunoscandu-l cu timpul, isi vor pierde increderea in el, il vor marginaliza, se vor feri de el stiind ca cel in cauza nu este in masura sa pastreze un secret sau o confidenta, ca are permanent tendinta sa deformeze realitatea, sa interpreteze intr-o maniera personala, subiectiva aspectele despre care ia cunostinta.

- Spiritul deschis de abordare a unor probleme, de raportare a unor aspecte negative din propria activitate sau din cea a colegilor este un alt element de care depinde atmosfera de incredere. Tendinta de musamalizare, de dezinformare a sefilor, cat si atitudinea ce imbraca aspect de "para la sefi" distrug increderea si coeziunea.

- Spiritul de camaraderie este un alt element care cere fiecarui politist de frontiera sa manifeste pentru colegii sai grija, apropiere sufleteasca, dragoste, solidaritate, ajutor si spirit de sacrificiu. Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat munca de politie de frontiera presupune de foarte multe ori indeplinirea unor misiuni cu o mare incarcatura de risc si tensiune, pentru reusita carora increderea si coeziunea, spiritul de sacrificiu pentru salvarea sau protejarea colegului trebuie sa apara ca o chestiune fireasca.

Uneori, viata politistului de frontiera depinde de un fir invizibil al relatiilor cu colegul de munca. Nutrind sentimente de respect reciproc, de prietenie ei se vor proteja in situatiile periculoase. Nu trebuie uitat totusi ca in orice situatie sefii si subordonatii sunt deopotriva obligati sa-si acorde sprijin, sa se protejeze, sa-si apere reciproc onoarea, demnitatea si autoritatea.

- Armonizarea intereselor individuale cu cele ale institutiei sau colectivului de munca reprezinta o alta cerinta a relatiilor de munca si de formarea a coeziunii.

Referitor la aceasta se constata in multe formatiuni ale politiei de frontiera, ca de altfel si in alte institutii, doua tendinte: pe de o parte tendinta unor subordonati de a extrapola interesele personale si de a trece pe planul doi interesele colective, pe de alta parte tendinta unor sefi sau factori de raspundere care considera prioritar interesul colectivului, al institutiei pentru satisfacerea caruia subordonatul este obligat sa-si sacrifice interesul personal.

Ambele tendinte ni se par deopotriva de periculoase pentru bunul mers al activitatii unitatilor politiei de frontiera.

Sustinem acest lucru plecand de la ideea ca intre cele doua tipuri de interese exista o legatura indisolubila, o conexiune, fiecare depinzand in mod vital de satisfacerea celuilalt.

Pentru asigurarea consensului celor doua tipuri de interese trebuie sa se depuna eforturi, atat din partea subordonatilor cat si a sefilor. Fiecare politist de frontiera, indiferent de locul de munca trebuie sa fie constient ca numai luptand pentru interesul colectivului va avea si el posibilitatea sa-si satisfaca propriul interes.

Indiferent cat ar iubi munca, cat de entuziast si de dornic de sacrificiu ar fi politistul de frontiera nu este suficient de eficient in munca daca nu este odihnit din cauza navetei, a conditiilor precare de locuit ori a programului prelungit de munca.

3.Recomandari pentru o rapida si temeinica integrare in viitoarele colective de munca

Realizarea unei temeinice si rapide integrari in colectivul de munca reprezinta o cerinta ce vizeaza in mod deosebit tinerii politisti care, absolvind cursurile unei scoli, sunt repartizati in unitatile teritoriale ale politiei de frontiera. Unii dintre acestia pasesc pentru prima data in campul muncii si de aceea, suporta un dublu impact al muncii in premiera si al colectivului in care trebuie sa se integreze.

Inca de la inceput precizam ca integrarea unui tanar politist de frontiera intr-un colectiv de munca depinde pe de o parte de calitatile si particularitatile noului incadrat, iar pe de alta parte de experienta si coeziunea grupului in care va lucra nou venit.

Fiecare colectiv de munca are propriul sau sistem de relatii generale si interindividuale. Unele sunt mai conservatoare, altele mai putin conservatoare, in unele colective se intalneste o atmosfera mai calda, in altele una de-a dreptul glaciala.

In formatiunea unde a fost repartizat tanarul politist de frontiera este asteptat de colegi, cunoscuti, si nu de putine ori de catre viitorul sau sef. De regula, tanarul politist de frontiera este primit si condus la sef, unde intr-o atmosfera politicoasa i se prezinta sarcinile si conditiile de munca.

Avand in vedere ca si seful isi formeaza o prima impresie despre tanarul politist de frontiera, acesta va trebui:

- sa se prezinte la birou la ora stabilita, de preferat cu 5-10 minute mai devreme. In nici un caz sa nu-si lase viitorul sef sau pe colegi sa-l astepte;

-sa se prezinte echipat regulamentar, in uniforma curata, calcata, proaspat barbierit si tuns;

-sa se prezinte regulamentar si sa astepte cu rabdare intrebarile sefului;

-sa nu-si manifeste nemultumirea cu privire la locul de munca in care a fost repartizat;

-sa nu se hazardeze in aprecieri asupra lucrurilor sau oamenilor intalniti in formatiunea respectiva sau in orasul in care va trai;

-sa nu comenteze conditiile si greutatile muncii prezentate de seful ierarhic;

-sa nu-si exprime, nici chiar prin mimica sau gestica, teama fata de sarcinile ce le va avea de indeplinit ulterior;

-sa nu faca promisiuni si angajamente fara acoperire pentru viitor;

-sa nu-si intrerupa seful si sa-l asculte cu atentie. Raspunsurile date trebuie sa fie scurte, exacte, fara introduceri, fara justificari sau argumente inutile;

-la plecare sa se ridice politicos, cu grija de la locul sau, sa ceara permisiunea sa plece, sa nu iasa precipitat pe usa si, in nici un caz, sa nu inchida usa in urma sa cu zgomot.

Contactul cu colectivul in care va lucra are o mare importanta pentru integrarea tanarului. Asupra lui se abate uneori o ploaie de intrebari care vizeaza de regula locul de domiciliu, scoala unde s-a pregatit, cu ce profesori a urmat cursurile, ce rezultate a avut, ce preferinte are, starea civila etc.

Trebuie sa raspunda cu calm, seriozitate si modestie la toate intrebarile si sa nu monopolizeze discutiile.

- sa nu-si aleaga biroul sau scaunul pe care va sta in viitor, ci sa le primeasca cu placere pe cele care-i sunt oferite;

- atunci cand observa aspecte care nu-i fac placere sa nu le combata cu brutalitate;

- sa manifeste tact cand observa ca unele activitati se desfasoara altfel decat a invatat in scoala. Expresiile de genul "Domnule nu procedati corect pentru ca eu am invatat in scoala ."sau "Faceti asa cum va spun eu pentru ca asa am invatat in scoala" - nu fac decat sa deranjeze si el sa devina antipatic colegilor;

- sa respecte regulile statornicite in colectivul in care lucreaza;

- sa nu se jeneze atunci cand nu cunoaste o problema, ci sa intrebe, sa ceara sfaturi

- prin tot ceea ce face sa apere onoarea institutiei si a colectivului din care face parte

Uneori procesul de integrare este sinuos si destul de indelungat, in mare masura el depinzand de vointa, interesul si calitatile tanarului politist de frontiera.

Din cele prezentate pe parcursul lectiei se poate trage concluzia ca relatiile de munca in formatiunile politiei de frontiera reprezinta un segment deosebit de important al existentei acestei institutii cu implicatii deosebite asupra relatiilor cu publicul si infaptuirii atributiilor ce-i revin conform legii.

Climatul psiho-social in cadrul acestor formatiuni este dat de totalitatea relatiilor si reprezinta rodul interferentei mai multor factori din care omul, politistul de frontiera cu disponibilitatile calitatile si comportamentul sau joaca un rol covarsitor.