RASPUNDEREA PRESEDINTELUI ROMANIEI

RASPUNDEREA PRESEDINTELUI ROMANIEI

&10. Cadrul constitutional al raspunderii Presedintelui Romaniei

Actuala lege fundamentala a Romaniei consacra 2 texte exprese raspunderii sefului de stat: articolul 96, care instituie raspunderea penala a Presedintelui, sub forma punerii sub acuzare, si articolul 95 consacrat suspendarii din functie a sefului de stat, calificata de unii autori ca raspundere politica sau administrativ disciplinara a Presedintelui[1].

Analiza regimului juridic al raspunderii Presedintelui trebuie inceputa de la principiul constitutional al imunitatii sale, instituit prin articolul 84, si al imposibilitatii tragerii la raspundere juridica pentru voturile si opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, specifica si parlamentarilor.

Prin actele si faptele savarsite in exercitiul mandatului, va trebui sa intelegem formele de activitate compatibile cu functia, sau, altfel spus, acele modalitati prin care se concretizeaza realizarea prerogativelor constitutionale ale sefului de stat.

Va trebui astfel sa facem distinctie intre doua categorii de acte si fapte ale Presedintelui:

- cele prin care el isi duce la indeplinire mandatul, caz in care se bucura de o protectie juridica speciala;

- cele prin care se exprima ca simplu cetatean, situatie in care presedintele se bucura de acele garantii pe care Constitutia le asigura tuturor cetatenilor, care sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice. Pentru aceste fapte, el urmeaza a raspunde potrivit dreptului comun, ca orice cetatean.[2]

Consideram ca din coroborarea tuturor dispozitiilor constitutionale rezulta urmatoarele forme de raspundere aplicabile Presedintelui Romaniei:

a) Raspunderea penala, reglementata de articolul 96 din Constitutie.

b) Raspundere politica, sau administrativ disciplinara, sub forma suspendarii din functie, prevazuta de articolul 95 din legea fundamentala.

c) Raspunderea administrativ patrimoniala, rezultata din coroborarea art.126 alin. (6) si 52 din Constitutie, raportate la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

d) Raspunderea care ii revine in regim de drept comun, ca simplu cetatean, si care este fundamentata pe principiile constitutionale privind egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari, coroborat cu acela ca nimeni nu este mai presus de lege, precum si din indatorirea fundamentala instituita prin articolul 1 (5), privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

&11. Raspunderea politica a Presedintelui Romaniei

"Suspendarea din functie nu este ea insasi o forma a raspunderii politice, ci procedura premergatoare si obligatorie pentru eventuala sanctionare a Presedintelui, intrucat: Presedintele nu raspunde politic in fata Parlamentului, ci in fata corpului electoral; suspendarea din functie poate fi infirmata prin referendum sau ea devine ineficace daca referendumul nu a fost organizat in termenul prevazut de Constitutie"

Aceasta forma de raspundere a Presedintelui Romaniei are o natura complexa, juridica si politica in egala masura, cea juridica imbracand forma suspendarii din functie, care implica Parlamentul in calitatea sa de organ suprem reprezentativ si cea politica implicand in primul rand poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l alege pe seful statului si de a-l demite atunci cand el nu mai justifica increderea cu care a fost investit de electorat.

Din punctul de vedere al temeiului obiectiv, aceasta forma de raspundere intervine atunci cand Presedintele a savarsit fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei[4].

In ceea ce priveste regimul procedural aplicabil, interventia acestei forme de raspundere implica parcurgerea urmatoarelor faze:

a) declansarea procedurii de suspendare, realizata de o treime din numarul parlamentarilor.

Lista se depune la Secretariatul General al Camerei care este preponderent reprezentata printre initiatori si care are obligatia sa o aduca la cunostinta si a celeilalte Camere.

b) Comunicarea in mod neintarziat a propunerii de suspendare Presedintelui Romaniei.

Acest lucru se impune deoarece Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele care i se imputa, intelegand, din modul in care este formulat textul, ca nu este obligat sa faca acest lucru.

c) Sesizarea Curtii Constitutionale, pentru ca aceasta sa emita avizul consultativ prevazut de articolul 95 (1) coroborat cu art. 146 litera "h" din Constitutie.

d) Discutarea propunerii de suspendare, dupa primirea avizului Curtii Constitutionale.

Avizul va trebui sa fie comunicat si Presedintelui, care va putea da explicatii atat Parlamentului, cat si Curtii Constitutionale pentru faptele care i se imputa.

Parlamentul voteaza cu majoritate simpla, in sedinta comuna a celor doua Camere.

e) Consecintele votarii propunerii de suspendare constau in instaurarea starii de interimat, deci intreruperea exercitarii mandatului Presedintelui, avand astfel aplicabilitate articolul 98 din Constitutie.

f) Referendumul se organizeaza, potrivit art.95 alin.(3), in termen de 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare de catre cele doua Camere ale Parlamentului.

Desi Constituantul nu face nici o precizare cu privire la subiectul de drept care are obligatia sa organizeze referendumul, intelegem ca va fi vorba despre Guvern, care are misiunea prevazuta de art.102 alin.(1) de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii.

In privinta rezultatelor referendumului si a consecintelor acestor rezultate, nu poate fi vorba decat despre doua variante:

- aprobarea, de catre popor, ceea ce atrage demiterea Presedintelui si organizarea de noi alegeri in termen de 3 luni de la data referendumului.

- respingerea propunerii, situatie pe care Constitutia nu o mai are in vedere. Pe fondul absentei unor reglementari exprese, in doctrina s-a exprimat teza ca in acest caz avem de-a face cu o incetare a legitimitatii organului reprezentativ suprem, "data retragerii legitimitatii Parlamentului prin referendum este data de la care incepe sa curga termenul celor trei luni privind organizarea de noi alegeri, prevazute de articolul 63(2) din Constitutie"[6]. Este o solutie exagerata, in afara cadrului constitutional si care, date fiind raproturile dintre cele doua autoritati publice, nu o impartasim.

Exista autori care apreciaza, pornind de la procedura raspunderii politice, care implica atat Parlamentul cat si poporul, ca raspunderea politica a Presedintelui cuprinde, practic doua faze distincte: raspunderea politica propriu-zisa, pe care seful de stat si-o asuma in conditiile art. 95 (1) din Constitutie, fata de Camera Deputatilor si Senat, si o raspundere fata de popor, concretizata in referendumul organizat pentru demiterea Presedintelui."[7]

&12. Raspunderea penala a Presedintelui Romaniei

1. Natura juridica a faptei de inalta tradare

De la principiul potrivit caruia Presedintele se bucura de imunitate, pe durata exercitarii mandatului sau, se admite o exceptie.

Sediul materiei il reprezinta articolul 96 potrivit caruia Presedintele poate fi pus sub acuzare pentru inalta tradare de cele doua Camere ale Parlamentului, cu votul majoritatii de 2/3 din numarul total al parlamentarilor.

Impartasim calificarea faptei de inalta tradare ca o fapta avand caracter complex, politic si juridic in acelasi timp, care nu se poate confunda cu infractiunea de tradare din Codul penal[8], insa sustinem necesitatea ca aceasta fapta sa-si gaseasca consacrarea intr-o lege organica.

Neconsacrarea juridica a faptei ar putea face loc arbitrariului politic si ar incalca principiul constitutional al legalitatii infractiunii.

2. Fazele procedurii constitutionale a interventiei raspunderii penale a sefului de stat

De vreme ce am admis ca fapta de inalta tradare are, in egala masura, o dimensiune politica si una juridica, vom identifica, si in derularea procedurii raspunderii penale a Presedintelui, o faza politica si o faza judiciara.

Faza politica

I. Declansarea procedurii de punere sub acuzare

Potrivit Regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere "procedura de punere sub acuzare a Presedintelui Romaniei se declanseaza pe baza unei cereri semnate de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor."

Acelasi text din Regulament impune ca solicitarea sa cuprinda descrierea faptelor care ii sunt imputate Presedintelui si incadrarea lor juridica.

Cererea se depune la Birourile permanente ale fiecarei Camere, carora le revine obligatia de a informa neintarziat pe Presedinte despre cererea de punere sub acuzare.

In sedinta in care se face propunerea se procedeaza la constituirea unei comisii care are misiunea sa cerceteze temeinicia faptelor de care este acuzat seful statului. Aceasta comisie prezinta un raport in sedinta comuna a celor doua Camere, in care urmeaza sa fie votata punerea sub acuzare.

II. Votarea cererii de punere sub acuzare

Potrivit articolului 96 din Constitutie, punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei poate fi hotarata de 2/3 din numarul total al parlamentarilor. Votarea se face prin vot secret.

Votarea acesteia impune intrunirea Parlamentului in sedinta comuna, la fel ca si in cazul in care se decide suspendarea din functie a Presedintelui. Daca se intruneste majoritatea necesara, Parlamentul urmeaza sa sesizeze Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, declansandu-se astfel cea de-a doua faza a acestei forme de raspundere.

b. Faza judiciara

Si aceasta faza, la randul ei, se identifica prin mai multe etape procedurale.

1. Primirea sesizarii formulate de Parlament

In ceea ce priveste competenta Parchetului General, dupa ce a fost sesizat de Parlament, ne raliem opiniei potrivit careia Parchetul este liber ca, in urma propriilor cercetari, sa stabileasca daca fapta primeste incadrarea juridica a inaltei tradari, si atunci sa intocmeasca rechizitoriul de trimitere in judecata, sau nu intruneste un asemenea caracter, si atunci va hotari scoaterea de sub urmarire penala a Presedintelui.

2. Judecarea Presedintelui, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta etapa putand avea, la randul ei, doua etape:

- judecata in fond, de catre Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

- judecata in recurs, de catre Sectiile Reunite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Potrivit Regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere, Presedintelui ii este recunoscut dreptul de a se apara pe tot parcursul procedurii de punere sub acuzare, in cele doua faze ale sale, politica si penala.

3. Demiterea Presedintelui, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie poate ajunge, in urma judecarii definitive a Presedintelui, la doua concluzii:

- ca Presedintele este vinovat, situatie in care data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti echivaleaza cu demiterea Presedintelui.

Constitutia prevede ca "Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare".

- ca Presedintele este nevinovat, ceea ce atrage achitarea Presedintelui.

Ca orice alt cetatean, Presedintele se bucura, in cursul derularii procedurii, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, de prezumtia de nevinovatie[9].