STAREA CIVILA - MIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

STAREA CIVILA - MIJLOC DE IDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

1. Noțiunea și reglementarea legala a starii civile

1.1. Noțiune

Alaturi de nume și domiciliu starea civila, denumita in doctrina și "statutul juridic" sau "starea juridica" apare ca un atribut important de identificare a persoanei fizice. Sub acest aspect, starea civila apare ca o noțiune de sinteza deoarece ea cuprinde toate elementele cu ajutorul carora se determina calitatea de subiect de drepturi și obligații a persoanei fizice.

Etimologia termenului de "stare civila" are la baza cuvantul latin "status civilis" care se refera la atributele necesare pentru ca o persoana fizica sa posede personalitatea juridica .

In dreptul modern, nu exista o definiție legala a noțiunii de "stare civila", sarcina aceasta revenind literaturii de specialitate, acolo unde nu exista insa o definiție unanim acceptata.

Astfel intr-o opinie, s-a aratat ca in sens larg, starea civila este un atribut important de identificare a persoanei fizice și reprezinta totalitatea calitaților inerente care constituie condiția juridica a acesteia in stat, (de naționalitate, respectiv cetațenia romana sau straina), in societate (barbat sau femeie, major sau minor, pus sub interdicție sau nu, condamnat) și in familie (casatorit, divorțat, cu filiația din casatorie sau din afara casatoriei, adoptat).

Prin urmare, elementele starii civile sunt: naționalitatea, cetațenia, varsta, sexul, capacitatea, casatoria, rudenia, alianța, filiația. Cu ajutorul acestor elemente se produce o reala individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept, a entitații sale juridice.

In sens restrans, starea civila reprezinta un ansamblu de calitați personale de care legea leaga anumite consecințe juridice, cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza[2].

"Starea civila" cuprinde, un ansamblu de elemente prin care se individualizeaza o persoana fizica ca subiect de drepturi și obligații și se stabilește poziția sa juridica fața de familia din care face parte". S-a subliniat ca, poziția juridica a unei persoane in raport cu familia sa, constituie elementul cel mai important al starii civile.

Intr-o alta definiție, s-a considerat ca, starea civila a persoanei fizice este unul dintre aspectele cuprinse in noțiunea de stare juridica și este constituit din elemente și activitați ca: nașterea, recunoașterea sau stabilirea filiației, infierea, casatoria, moartea.

In fine un alt autor, definește starea civila ca fiind "o expresie sintetica ce include un ansamblu de atribute (calitați personale) de natura a permite o mai buna individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept, in contextul raporturilor sale fața de comunitatea familiala și sociala".

Mai nou, in literatura de specialitate a fost exprimat punctul de vedere potrivit caruia starea civila este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calitaților persoanelor avand aceasta semnificație. Ea este in același timp, o suma de calitați personale, calitați care intra in conținutul sau .

Starea civila a persoanei fizice, nu se rezuma la un singur drept subiectiv nepatrimonial, ea se exprima printr-o situație juridica, printr-un ansamblu de drepturi și obligații. Conținutul starii civile este format din doua componente: dreptul subiectiv nepatrimonial și suma unor calitați personale.

Starea civila, ca drept subiectiv nepatimonial cuprinde urmatoarele prerogative: posibilitatea persoanei fizice de a se individualiza prin starea civila; posibilitatea de a pretinde sa fie individualizata de catre alții prin starea sa civila și posibilitatea de a recurge, la nevoie, la forța coercitiva a statului pentru apararea starii civile (inclusiv pe calea acțiunilor de stare civila).

Starea civila a persoanei fizice, ca suma a unor calitați personale este relevata de situații juridice precum: copilul nascut din casatorie sau din afara casatoriei, casatorit, necasatorit, divorțat, vaduv, adoptat, ruda sau afin cu cineva, etc .

In literatura de specialitate exista controversa daca, elementele precum grupa sanguina și codul numeric personal al persoanei fizice (C.N.P.), fac parte din conținutul starii civile. In consonanța cu punctul de vedere exprimat de unii autori, inclinam spre un raspuns negativ, grupa sanguina fiind mai degraba un element de natura biologica și medicala iar codul numeric personal fiind un simplu element de identificare electronica a persoanei fizice in evidența populației[5].

Putem conchide așadar ca noțiunea de stare civila sau statut civil al persoanei fizice cuprinde, un ansamblu de calitați personale cu ajutorul carora aceasta se individualizeaza in familie și societate, iar in baza acestora se poate stabili inceputul calitații de subiect de drepturi și obligații a persoanei fizice.

Cu toate acestea, așa cum s-a aratat, starea civila nu trebuie confundata cu capacitatea civila a persoanei fizice, deși intre aceste doua entitați juridice exista numeroase puncte de interdependența[6]. Starea civila este determinata de lege și are ca izvoare actele și faptele de stare civila.

Cu alte cuvinte, ea se dobandește ca urmare a producerii unor acte juridice (casatorie, recunoașterea filiației copilului din afara casatoriei) sau, ca urmare a pronunțarii și ramanerii definitive a unor hotarari judecatorești cu efecte asupra statutului civil al persoanei fizice (hotararea de divorț, de stabilire sau de contestare a filiației, de anulare a casatoriei, de incuviințare, desfacere sau anulare a adopției, declararea judecatoreasca a morții) care toate sunt și ele acte juridice. La randul lor, faptele juridice care sunt izvor al starii civile sunt nașterea și decesul persoanei fizice.

In concluzie, pentru ca o persoana fizica sa aiba o stare civila, trebuie sa se produca unele imprejurari - acte sau fapte juridice - care sa transforme posibilitatea abstracta, prevazuta de lege, intr-o realitate concreta.

1.2. Reglementare legala

In legislația romana nu exista o lege sau un act normativ special care sa reglementeze in mod exclusiv starea civila a persoanei fizice. Normele juridice care reglementeaza diferite aspecte ale starii civile sunt cuprinse in mai multe acte normative. Astfel, in art. 22-24 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice[7], in Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila , in Metodologia nr. 1/1997, pentru aplicarea unitara a dispozițiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila . La acestea se adauga o serie de reglementari internaționale la care Romania este parte, și dintre care amintim: pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și convenția privind drepturile copilului.

Referitor la, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, acesta prevede in articolul 16 ca "orice om are dreptul de a i se recunoaște pretutindeni personalitatea juridica"; Iar articolul 24 stabileste in alin. (2) si (3) ca "orice copil trebuie sa fie inregistrat dupa naștere și sa aiba un nume" precum si faptul ca "orice copil are dreptul de a dobandi o cetațenie".

De asemenea, Convenția privind drepturile copilului, stabileste in articolul 8 alin. (1) ca "statele parți se angajeaza sa respecte dreptul copilului de a-și pastra identitatea, inclusiv cetațenia, numele sau/și relațiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege fara amestec ilegal". In alin. (2), al aceluiasi articol, este prevazuta situatia in care un copil este lipsit, in mod ilegal de elementele constitutive ale identitații sale sau de unele din acestea .. In asemenea situatie, statele parți vor acorda asistența și protecția corespunzatoare pentru ca identificarea sa fie restabilita cat mai repede posibil".

Tot acest ansamblu de reglementari guverneaza sub o forma sau alta diferite elemente ale starii civile creand ceea ce putem numi regimul juridic al starii civile al persoanei fizice.