Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Comunicarea prin intermediul Relatiilor Publice

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Domeniul de aplicare a achizitiilor publice
Aplicabilitatea principiilor bugetare
GESTIUNEA FUNCTIEI PUBLICE EUROPENE
NOTIUNI GENERALE DESPRE DEZASTRE. CLASIFICARE. MASURI DE PROTECTIE SI INTERVENTIE
DOMNULE DECAN
ADMINISTRATIA CENTRALA DE SPECIALITATE
ACTELE GUVERNULUI
EXECUTAREA CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE
Analiza dinamicii si structurii patrimoniului
FISA TIP DE PROIECT


Comunicarea prin intermediul Relatiilor Publice

Relatiile Publice sunt considerate ca fiind un proces de comunicare, extrem de important pentru toate organizatiile sau institutiile in care isi desfasoara activitatea. Denis McQuail, sustine caracterul atotcuprinzator al comunicarii. Acesta defineste comunicarea, ca fiind un „transfer ordonat de semnificatii. ”[1] Comunicarea presupune existenta a doi parteneri si anume un emitator si un receptor. In ceea ce priveste Relatiile Publice, putem discuta deja despre trei parteneri, care sunt: un emitator, un receptor dar si un al treilea partener, care sa poata evidentia sau confirma relatia dintre primii doi. “Acest raport in triunghi, intre o sursa de putere (un protagonist) – o audienta- un grup de terti care garanteaza sursa, poate fi considerat schema de baza a procesului de Relatii Publice. Spre deosebire de o relatie simpla, bilaterala, intre un emitent si un receptor interesat, in acest caz este prin urmare nevoie de trei instante care se afla in relatie:o institutie care doreste sa fie credibila (o companie), o alta sau mai multe care sunt interesate ca aceasta sa fie credibila, datorita intereselor comune (banci, politicieni, alti industriasi), si, nu in ultimul rand, o institutie care sa confirme relatia dintre cei doi (fie presa, fie un alt grup de persoane influente). “




Cu alte cuvinte, Relatiile Publice, pot fi privite ca un intrument de construire a credibilitatii unei organizatii, care interactioneaza cu alte organizatii sau grupuri, ambele avand aceleasi interese. Organizatiile sunt nevoite astfel sa utilizeze strategii de comunicare, pentru a putea obtine validarea publica a intereselor comune. Iar atunci cand vorbim despre reputatia unei organizatii, “Relatiile publice implica managementul reputatiei unei organizatii prin identificarea perceptiilor promovate de organizatia respectiva si prin efortul de a informa toate audientele relevante cu privire la performantele organizatiei. Acestea au drept obiectiv fundamentarea unei reputatii meritate a unei organizatii, bazata pe performante solide, si nu pe exagerari neintemeiate. ”

Comunicarea poate fi vazuta si ca una dintre cele mai importante forme de interactiune dintre o organizatie si mediul sau. Din acest punct de vedere, Relatiile Publice sunt cele care asigura, prin activitati specifice, legatura dintre organizatie si mediu. In acest sens, avem urmatoarea ipoteza: in societatea moderna, organizatiile au conceput sisteme specializate de supraveghere a mediului, pe baza carora au lansat diverse strategii de adaptare la mediu. Cercetatorii din sociologia organizatiilor au identificat, chiar daca plecand de la constructii teoretice diferite, existenta unor corelatii complexe intre organizatie (conceputa ca un sistem deschis) si sistemele care o inconjoara. “[4] Daca la inceput se sustinea teoria ca o organizatie trebuie sa se adapteze la mediu, pentru a nu disparea, in zilele noastre, aceasta nu mai este valabila, intrucat „teoriile care au urmat au postulat faptul ca organizatiile influenteaza

mediul. ”[5]

Relatiile Publice, utilizeaza pe tot parcursul activitatii lor, mai multe tipuri de comunicare, printre care: comunicarea interpersonala, prezenta in conferintele de presa, sau comunicarea de masa, folosita de regula in cadrul inregistrarilor video sau atunci cand vine vorba de comunicate. Relatiile publice, se folosesc de diferite tehnici de comunicare, tehnici prin care specialistul in Relatii Publice controleaza schimbul de informatii, care are loc intre organizatie si mediul acesteia, dar si intre diversele subunitati ale acesteia. Acest schimb de informatii este necesar, daca se doreste obtinerea unei structuri mai puternice a organizatii.Comunicarea nu reprezinta numai transmiterea de mesaje, legate de organizatie, catre public, ci si identificarea mesajelor care vin din partea publicului, pentru ca mai apoi sa incerci sa le faci cunoscute in cadrul organizatiei, cea din urma fiind o masura necesara crearii unui schimb de informatii corect si benefic pentru ambele parti implicate in acest proces.

“Comunicarea este partea cea mai vizibila a muncii de RP. Pentru ca ea sa aiba succes, este necesar sa fie foarte bine cunoscuta pozitia conducatorului organizatiei sau/si cea a clientului fata de problema in cauza, precum si de interesele si cerintele publicului-tinta. ”[6]

Organizatia trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, daca isi doreste sa aiba parte de succes, acestea fiind urmatoarele: organizatia trebuie sa fie un bun ascultator; trebuie sa fie foarte atenta la nelinistile, interesele sau valorile pe care le are publicul ei; organizatia trebuie deasemenea sa se comporte ca un bun comunicator; trebuie sa fie in stare sa-si convinga publicul, sa ii urmareasca mesajele, dar si sa se asigure ca acest public intelege, in mod corespunzator mesajele.

O alta perspectiva asupra Relatiilor Publice, care sunt vazute ca sistem de comunicare, vine din partea Prof. univ. dr. Dumitru Iacob si a Lect. univ. drd. Diana – Maria Cismaru, care in anul 2006, au participat la sesiunea stiintifica a Facultatii de Litere din Bucuresti. “Acestia considera ca, exista un nou model explicativ pentru domeniul Relatiilor Publice, model ce ce legitimeaza prin trei abordari distincte, referitoare la Relatiile Publice. Pe noi ne intereseaza insa, dintre cele trei, doar abordarea semiotica ( Relatiile Publice, privite drept sistem de comunicare ) . Prin abordare semiotica, se intelege, in sens larg, faptul ca Relatiile Publice sunt percepute drept procese structurate de comunicare aplicata. Din acest punct de vedere, Relatiile Publice nu sunt altceva decat comunicare aplicata, in sens metodologic, ele lucrand pe teren, drept strategii si tehnologii de comunicare. Aceasta perspectiva, ne arata ca Relatiile Publice cuprind actori ai comunicarii ( parteneri, organizatii si publicuri ) , valori si norme

( cu rol de intemeiere si legitimare ) , conexiuni si procese, efecte si - nu in ultimul rand – contexte ale comunicarii. Sub acest unghi, poate fi parcursa intreaga istorie a Relatiilor Publice, de la etapele initiale, pana la momentele recente.



Dupa cum putem observa, Relatiile Publice, sunt abordate din mai multe perspective, chiar si atunci cand este vorba de utilizarea lor, drept un instrument de comunicare. In zilele noastre, societatea se defineste, printr-un numar foarte mare de membri, dar si prin numarul mare de organizatii, care sunt din ce in ce mai complexe. Specialistii in Relatii Publice sunt nevoiti astfel sa elaboreze strategii si programe de comunicare, cat mai eficiente, deoarece „comunicarea reprezinta implementarea deciziei. Cu alte cuvinte, comunicarea presupune procesul si mijloacele prin care obiectivele relatiilor publice sunt atinse. ”[8] Sintetizand toate acestea, ajungem la concluzia ca pentru a contribui la crearea unor stranse legaturi bazate pe incredere, intre organizatia in sine si publicul acesteia, este nevoie de o comunicare eficienta, iar aceasta comunicare poate deveni realizabila, cu ajutorul Relatiilor Publice.



McQuail, Denis, Comunicarea, trad. de Rusu Daniela, Ed. Institutul European, Iasi, 1999, p. 29.

Rogojinaru, Adela, op. cit., pp. 17-18.

Oliver, Sandra, Strategii de relatii publice, trad. de Andriescu Miruna, Ed. Polirom, Iasi, 2009, p. 31.

Coman, Cristina, Relatiile publice: principii si strategii, p. 33.

Enache, Razvan, Relatiile publice din perspectiva sociologica, Ed. Institutul European, Iasi, 2009, p. 59.

Ritt, Adriana, Comunicare si Relatii Publice, Ed. Tipografia Universitatii de Vest din Timisoara, Timisoara, 1999, p. 100.

Pentru intreaga analiza a acestei perspective, a se vedea mai pe larg la Iacob Dumitru, Cismaru Diana-Maria, „Relatiile publice – terapie si dezvoltare prin comunicare” , in Relatii publice si publicitate: tendinte si prrovocari, ( coord. Rogojinaru Adela ) , Ed. Tritonic, Bucuresti, 2006, pp. 105 – 118.

Serbanica, Daniel, Bratfalean, Nina, Relatiile publice, Ed. Gruber, Bucuresti, 2003, p. 107.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1014
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site