Continutul si etapele procesului bugetar in Romania

Interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice

BUGETELE PUBLICE

• D.p.d.v. al continutului economic=relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei valorii nou create (venitului national)datorita constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) pt. a satisface nevoi generale publice la nivel central si local.
• D.p.d.v. al instrumentelor economico-financiare de actiune=balante financiare operative unde relatiile specifice se regasesc sub forma de indicatori ai finantelor publice, separat, pentru venituri si separat, pentru cheltuieli.

• D.p.d.v. al relatiilor economice specifice=fac parte din baza economica a societatii si determina structura si configuratia balantelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri si respectiv de cheltuieli.
• Ca balante financiare pot influenta relatiile specifice producand modificari in cadrul acestora.

Relatiile bugetare concretizate in indicatori de venituri si indicatori de cheltuieli in balante financiare se produc intre stat si unitatile administrativ teritoriale, pe de o parte, si "partenerii" lor pe de alta parte adica agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice si populatia (potrivit cu o anumita structura socio-demografica).

Implicarea in gestiunea banului public revine institutiilor statului specializate in acest sens si celor care au calitatea de contribuabili sau pe cea de consumatori de fonduri publice stabilindu-se raspunderi si competente, in timp si spatiu, pe tot traseul mijloacelor banesti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

2. Cadrul principal de actiune si implicare in procesul bugetar

2. Principii si reguli bugetare

PRINCIPIILE BUGETARE

UNIVERSALITATEA BUGETARA=atat veniturile cat si cheltuielile se includ in totalitate in bugetele publice si sunt redate in sume brute.

NEAFECTAREA VENITURILOR BUGETARE=este principiu distinct care prevede ca veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte.

PUBLICITATEA=este prezenta in legislatia specifica pentru care se foloseste sensul de transparenta a sistemului bugetar prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget (cu prilejul aparitiei acestora); dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor; publicarea acestor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora in Monitorul Oficial; mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului (cu exceptia informatiilor si documentelor nepublicabile, prevazute de lege).

UNITATEA BUGETARA=indicatorii bugetari de venituri si de cheltuieli sunt cuprinsi intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.Veniturile retinute si utilizate in sistem extrabugetar sub diverse forme si denumiri, se introduc in bugetul de stat, urmand principiile si regulile acestuia, cu anumite exceptii (veniturile proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale etc.).Veniturile si cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic si ale Fondului special al drumurilor publice se introduc in bugetul de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala

ANUALITATEA=veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde cu exercitiul bugetar.Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar, in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv.

SPECIALIZAREA BUGETARA=Veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatie potrivit cu subdiviziunile clasificatiei bugetare.

UNITATEA MONETARA=Toate operatiunile bugetare sunt exprimate in moneda nationala.

REGULILE BUGETARE

• apar in legea organica (a Finantelor publice) cu referire la urmatoarele: cheltuieli; limite de micsorare a veniturilor si majorare a cheltuielilor.
• cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata fiind determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele mentionate de lege (3) si nici angajata si efectuata din acestea, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Propunerile de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, obliga pe initiatori sa prevada si mijloace necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor.Se elaboreaza fisa financiara care insoteste expunerea de motive sau nota de fundamentare, dupa caz, si care urmeaza sa fie actualizata in concordanta cu eventualele modificari intervenite in proiectul de act normativ. Fisa cuprinde si efectele financiare asupra bugetului consolidat care trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: schimbarile anticipate in veniturile si cheltuielile bugetare pentru urmatorii 5 ani; esalonarea anuala a creditelor bugetare, in cazul actiunilor multianuale; propuneri realiste in vederea majorarii cheltuielilor precum si in vederea acoperirii minusului de venituri.

IMPLICARILE INSTITUTIONALE IMPORTANTE IN PROCESUL BUGETAR

PARLAMENTUL=adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern potrivit cu strategia macroeconomica asumata de acesta. Daca legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu sunt adoptate pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui bugetar de referinta, Guvernul poate solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. Tot Parlamentul aproba si legile contului general anual de executie.

GUVERNUL=asigura realizarea politicii fiscal-bugetare ce ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament. Executivul trebuie sa:

elaboreze raportul privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar

respectiv si proiectia acestuia pe urmatorii 3 ani;

elaboreze proiecte bugetare anuale si sa transmita acestora spre adoptare

Parlamentului, in termenul limita prevazut de lege;

exercite conducere generala a activitatii executive in domeniul finantelor

publice, scop in care examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar;

supuna spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare a

contului general anual de executie;

utilizeze fondul de rezerva bugetara si a fondul de interventie la dispozitia

sa pe baza de hotarari;

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE=actioneaza in numele Guvernului ca o componenta institutionalizata si specializata avand drept atributii urmatoarele:

• coordonarea actiunilor care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la

sistemul bugetar (pregatirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de

rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie);

• dispunerea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
• emiterea de norme metodologice, instructiuni si precizari prin care se stabilesc

practicile si procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea;

• solicitarea de rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri

publice;

• aprobarea clasificatiilor bugetare, precum si modificarile acestora;
• analizarea propunerilor de buget in etape de elaborare;
• furnizarea catre Parlament, la solicitarea acestuia, de documente care stau la

baza fundamentarii proiectelor de legi bugetare anuale;

• monitorizarea executiei bugetare, iar in cazul constatarii de abateri in

realizarea veniturilor si cu privire la cheltuieli fata de nivelurile autorizate sa propuna Guvernului, masuri pentru reglementarea situatiei;

• avizarea, in faza de proiect a acordurilor, memorandumurilor, protocoalelor

sau intelegerilor incheiate cu partenerii externi precum si a proiectelor de acte

normative care contin implicatii financiare;

• stabilirea continutului, formei de prezentare si structurii programelor elaborate

de ordonatorii principali de credite bugetare;

• blocarea sau reducerea utilizarii unor credite bugetare constatate ca fiind fara

temei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite bugetare;

• dispunerea de masuri necesare pentru administrarea si urmarirea modului de
• utilizare a fondurilor publice destinate cofinantarii in bani, rezultate din

contributia financiara externa acordata Guvernului Romaniei;

• colaborarea cu Banca Nationala Romaniei la elaborarea balantei de plati

externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor in

domeniul monetar si valutar;

• prezenta semestriala, impreuna cu Banca Nationala, Guvernul si comisiilor
• pentru buget, finante si banci ale Parlamentului, de informari asupra modului

de realizare a balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe si propunerea de solutii de acoperirea deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balantei de plati externe;

• participarea in numele statului la tratative externe privind acordurile de
• promovare si protejare a investitiilor si cheltuielilor de evitare a dublei

impuneri, de combatere a evaziunii fiscale si impreuna cu Banca Nationala, in problemele financiare, valutare si de plati.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE=sunt conducatorii institutiilor si unitarilor care folosesc mijloace banesti din bugetele publice, cu titlul de credite bugetare, in vederea acoperirii cheltuielilor aprobate prin bugetele lor de venituri si cheltuieli (in conditiile existentei unor autorizatii legale in acest sens).Sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ei pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare se precizeaza limitele si conditiile delegarii.Au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite bugetare raspund, potrivit legii, de:

• angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare

repartizate si aprobate;

• angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
• integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;
• organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor

financiare asupra patrimoniului aflat in administrare si executie bugetara;

• organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a

programului de lucrari de investitii publice;

• organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului;

Ordonatorii principali de credite bugetare= repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea a 10% din prevederile acestuia, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al II-lea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.Repartizeaza creditele bugetare deschise (aprobate) pentru bugetul propriu si pentru institutiile ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite bugetare=repartizeaza creditele bugetare aprobate (primate) pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiile publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordinatori tertiari de credite in raport cu prevederile din bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite bugetare, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil. Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv.

3. Elaborarea proiectelor de bugete publice

PROCESUL BUGETAR este o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balante financiare, cu implicari institutionale prin folosirea de metode , tehnica si procedee specifice in proiectarea si realizarea indicatorilor de venituri si cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit.

ETAPELE PROCESULUI BUGETAR sunt : elaborarea proiectelor de bugete publice / aprobarea (adoptarea) bugetelor publice / executia si raportarea bugetelor publice[1].

Sistemul relatiilor bugetare potrivit cu structura componentelor sale este reflectat printr-o diversitate de balante financiare pe care le prevede legislatia specifica[2] si anume:

v     bugetul de stat;

v     bugetul asigurarilor sociale de stat;

v     bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti;

v     bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial din

bugetele locale;

v     bugetele imprumuturilor interne si externe contractate sau garantate

de autoritatile administratiei publice locale;

v     bugetele fondurilor speciale;

v     bugetul trezoreriei statului;

v     bugetele institutiilor publice autonome;

v     bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din

bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

v     bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

v     bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau

garantate de stat si ale caror rambursari, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

v     bugetul fondurilor externe nerambursabile;

La aceste categorii de bugete publice se pot adauga si bugetele intocmite in legatura cu fondurile de asigurari sociale de sanatate(responsabilitatile si competentele privind proiectarea si realizarea indicatorilor finantelor publice vizeaza institutii publice, ale statului-Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate si componentele sale institutionale din teritoriu; institutiile sanitare).Balantele financiare din domeniu (cu referire la institutiile mentionate si relatiile de asigurari de sanatate) sunt supuse aceluiasi regim procedural, ca etape, in cuantificarea previzionala si in realizarea indicatorilor financiari, prezente la bugetele statului, la bugetele locale si la celelalte categorii de bugete la care se refera legislatia finantelor publice.

Raspunderea elaborarii proiectelor de bugete publice revine Guvernului si institutiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referinta precum si Consiliilor locale privind bugetele unitatilor administrativ teritoriale.

ELABORAREA PROIECTELOR DE BUGETE PUBLICE=presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participantilor la relatiile specifice (bugetare)diferit, functie de pozitia pe care o au in cadrul acestora, folosind metode si tehnici de lucru bine definite ca actiune, pe categorii de indicatori (venituri si respectiv cheltuieli).Asistam la un volum important de lucrari cu caracter de proiectie (planificare) asupra indicatorilor de venituri si a celor de cheltuieli, lucrari care se regasesc in fluxuri informationale cu caracter ascendent, de la nivelul "partenerilor", statului in relatiile bugetare, la cel al administratiei publice (centrale si locale) . Poate fi structurata si vizualizata grafic prin imaginea unei piramide avand trei momente distincte in actiune in care pot fi sesizate mai multe niveluri de implicari (raspunderi si competente).

Momentele definitorii in elaborarea proiectelor de bugete publice:

fundamentarea proiectelor de bugete publice (in plan metodologic

si procedural cu privire la indicatorii finantelor publice);

intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiecte de bugete

publice (ca o succesiune de interventii institutionale, premergatoare elaborarii propriu-zise a proiectelor de bugete publice);

elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice.

4. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice

Revine ca raspundere institutiilor puterii legislative, respectiv, Parlamentului (prin cele doua camere),la nivel central, Consiliilor locale, in profil teritorial.

Aceasta etapa a procesului bugetar se deruleaza in doua faze distincte: aprobarea bugetelor statului si aprobarea bugetelor locale.

Aprobarea prin Parlament=poate fi prezentata prin:analiza si avizarea documentelor bugetare de catre comisiile de specialitate ale acestuia / prezentarea lor in plenul Parlamentului / dezbaterea acelorasi documente de catre Parlament si concomitent aprobarea pe fiecare articol si alineat de lege prin corelare cu subdiviziunile clasificatiei (parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori principali de credite bugetare) / adoptarea pe ansamblu a bugetelor, ca legi.

Comisiile permanente ale Parlamentului=au un rol consultativ in privinta documentelor bugetare pe care le primesc de la Guvern potrivit cu structura mentionata .

Dezbaterile parlamentare =au loc cu privire la documentele bugetare in cele doua variante de lucru, aprobarea fiind pronuntata mai intai, pe fiecare articol de lege in parte si apoi pe ansamblul legii prin care se aproba bugetul de stat si respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat.

Definitivarea aprobarii bugetelor locale in doua trepte succesive urmeaza dupa adoptarea bugetului de stat. Mai intai, se dezbat bugetele centralizate ale judetelor si municipiului Bucuresti in conditiile aprobarii transferurilor consolidate si a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru nivelul teritorial respectiv. Rezultatul dezbaterilor    din Consiliile judetene si din Consiliul general al municipiului Bucuresti se consemneaza juridic prin hotarari ale acestora care includ si repartizarile de sume pentru echlibrarea bugetara la localitatile componente.

Definitivarea aprobarii bugetare, in profil teritorial, este continuata pe urmatoarea treapta administrativ-teritoriala (municipii, orase, sectoare ale municipiului Bucuresti, comune) prin dezbaterea celorlalte bugete locale si adoptarea de hotarari specifice ale consiliilor locale respective.

Dupa aprobarea de Parlament si consiliile locale, documentele bugetare se transmit ca raspundere executorie institutiilor din administratia publica centrala si locala.

Executia bugetelor publice

• Este etapa finala a procesului bugetar
• Exprima ansamblul de masuri, metode, tehnici si procedee pe care cei implicati in relatiile specifice le folosesc in legatura cu realizarea indicatorilor finantelor publice prevazuti si aprobati prin balantele financiare operative ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale.
• Este faza realizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare prin implicarea efectiva cu obligatii si drepturi banesti a celor prevazuti de legislatia specifica potrivit relatiilor bugetare existente.

Executia bugetara poate fi abordata prin:

• sistemul bugetar, respectiv ansamblul de relatii cu aceasta semnificatie;
• componentele sistemului prin prezentarea fiecarui buget public in parte, cu

cele doua interpretari;

• structura indicatorilor financiari, redusa la expresiile generice de venituri,

respectiv de cheltuieli;

• raspunderi si competente, cu localizarea la institutiile specializate si respectiv

la contribuabili si consumatorii de fonduri bugetare;

Un segment important in executia veniturilor si cheltuielilor bugetare, in gestiunea lor propriu-zisa, il reprezinta executia de casa la nivelul Trezoreriei Publice.

La venituri=realizarea se concretizeza in varsarea-plata, incasarea, controlul si urmarirea lor de pe pozitia contribuabililor si a institutiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligatiilor bugetare se realizeaza la initiativa platitorilor care actioneaza in nume propriu si in numele unor subiecte de venituri bugetare(salariati, pentru impozitul pe salarii).Organele fiscale preiau prin impunere-debitare alte venituri (cazul impozitelor si taxelor locale).Compartimentele de venituri bugetare (de impozite directe sau indirecte)urmaresc si controleaza realizarea obligatiilor banesti catre bugetele publice. Incasarea veniturilor bugetare se realizeaza separat pe categorii de contribuabili (agenti economici, institutii publice si persoane fizice), pe bugete publice si pe categorii de venituri corespunzatoare subdiviziunilor clasificatiei (capitole si subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unitatilor operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

Cheltuielile se deruleaza separat de venituri presupunand notiuni, elemente, metode si procedee specifice. Reprezentativ pentru executia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la notiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori, etc.), metode si tehnici de finantare bugetara (deschidere si repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace banesti sau alocare de fonduri, etc.), etape in perfectare unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonantare, plata).

Circuitul mijloacelor banesti pe seama relatiilor bugetare poate fi vizualizat ca un parcurs cu mai multe momente definitorii, care declanseaza in executia bugetelor publice, ca balante financiare operative, modalitati tehnice distincte in realizarea acesteia, cu consemnari informationale separate la cei implicati in actiune. In acest sens, relevante sunt: asezarea si calculul veniturilor bugetare, varsarea si plata acestora, incasarea lor propriu-zisa, depersonalizarea ca efect al manifestarii principiului bugetar al neafectarii veniturilor; credite bugetare aprobate; plati de casa; cheltuieli efective. Suita de momente tehnice mai sus mentionate este incadrata de fundamentarea indicatorilor financiari (care precede elaborarea proiectelor de bugete publice) si rezultatul executiei lor bugetare (prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar).

Asezarea si calculul veniturilor bugetare revine, ca responsabilitate lucrativa contribuabililor persoane juridice si organelor fiscale, pentru contribuabilii persoane fizice, in cazul altora. Atat la unii cat si la ceilalti sunt organizate evidente tehnic-operative tinind de consemnari ale calculelor asupra obligatiilor, functie de realizarile materiei impozabile.

Varsarea veniturilor bugetare reprezinta manifestarea initiativei la plata a contribuabililor ce este reflectata prin evidente tehnic-operative ori contabile si consemnata prin ordine de plata (cu caracter general, pentru cele mai multe obligatii bugetare si cu caracter specific pentru contributia de asigurari sociale), foi de varsamant (pentru unele plati in numerar ale persoanelor juridice) ori chitante (care exprima incasarea de catre stat a obligatiilor bugetare de la persoanele fizice).

Incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare=se face potrivit cu documentele specifice mentionate mai sus ca urmare a viramentelor din conturile bancilor comerciale (unde isi au deschise conturi agentii economici) in conturile sintetice si analitice de venituri pe bugete publice deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice. La aceasta institutie financiar-bancara se materializeaza segmentul distinct din realizarea veniturilor bugetare si anume executia de casa a acestora prin inregistrari tehnico-operative si contabile potrivit cu evidentele specifice.

Depersonalizarea veniturilor bugetare este singurul moment din circuitul banului public prin balantele financiar-operative, in care nu se produc consemnari informationale prin evidente insa, marcheaza trecerea la executia partii de cheltuieli bugetare din acestea.

Aprobarea creditelor bugetare reprezinta momentul declansator al finantarii cheltuielilor din bugetele publice potrivit cu limitele ce nu pot fi depasite. La nivelul consumatorilor de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare), se consemneaza prin conturi in afara bilantului prevederile bugetare mai intai la institutiile centrale (conduse de ordonatori principali de credite bugetare) prin deschiderea de credite bugetare si apoi la institutiile subordonate (ordonatorii secundari de credite bugetare si ordonatorii tertiari de credite bugetare) prin repartizare de credite bugetare. In plan local, din bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, finantarea se face prin alimentarea cu mijloace banesti a conturilor de diponibil ale ordonatorilor de credite bugetare numai in masura existentei de mijloace banesti in acestea ca urmare a incasarii de venituri proprii ori a veniturilor de echilibrare provenite din transferurile consolidate din bugetul de stat.

Platile de casa este alt moment al executiei cheltuielilor bugetare.Se scot mijloace banesti din conturile de la trezorerie pentru angajarea de plati aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare ce au drept corespondent subdiviziuni de cheltuieli in bugetele publice finantatoare. In evidenta institutiilor publice sunt consemnate platile de casa (inclusiv platile nete de casa), atat tehnic-operativ cat si contabile (prin documente ca "fisa pentru operatii bugetare" sau "fisa pentru operatii diverse", precum si prin folosirea unor conturi specifice). Platile de casa au corespondent si in evidenta de la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.Executia propriu-zisa a partii de cheltuieli din bugete publice ca balante financiare are drept concretizare ca modalitate tehnica de exprimare cheltuielile efective care inseamna plata furnizorilor de energie electrica si energie termica, plata salariilor nete, plata burselor, etc.(sunt consemnate prin conturile specifice de cheltuieli)

Finalitatea executiei financiare la institutiile publice este exprimata cu ajutorul conturilor de executie bugetara, la bugetele publice prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar.