DEONTOLOGIA IN FUNCTIA PUBLICA

1. Deontologia functionarului public

Exercitarea unei functii publice se incadreaza in categoria acelor profesii care reprezinta cel mai mare risc potential ca, prin modul in care are loc, sa il afecteze pe cei cu care titularul ei intra in contact. In activitatea sa, functionarul public duce la indeplinire prevederile legii, care nu sunt intotdeauna corect intelese de cei care cad sub incidenta lor. De aici se naste o prima problema, care vizeaza modul diferit in care inteleg legea cei care o pun in aplicare si cei carora le este aplicata. Cei care se adreseaza unei autoritati publice au de regula un anumit interes care trebuie reglat in limitele legii. Este greu sa convingi ca legea nu permite o solutie pozitiva intr-un caz determinat. Regimul socialist, prin rigiditatea sa a acutizat preocuparea de a se gasi solutii ocolitoare, elastice, care prin frecventa situatiilor, s-au impus cu valoare de constanta.

Exigentele statului de drept impun domnia legii, trecerea de la dreptul statului la statul dreptului sau, cum se exprima metaforic, substituirea domniei legii domniei oamenilor15 ceea ce presupune suveranitatea legii dincolo de interesele individuale. Pentru a se realiza acest obiectiv, se impune ca functionarul public sa aiba aptitudinea de a sluji legea, nu de a o ingenunchea. Pe acest teren, apare problema puterii discretionare a administratiei publice, care poate naste abuzuri, coruptie, incalcarea drepturilor si intereselor cetatenilor.

Intr-una din putinele lucrari de specialitate consacrate analizei acestei materii, deontologia functiei publice este definita ca reprezentand un ansamblu de reguli de conduita a functionarilor publici, pentru a functiona in administratia publica, in cadrul unui post al activitatii specifice, folosind cu responsabilitate, pregatirea, calitatile si aptitudinile individuale pentru aplicarea legilor in mod corect, in interesul cetateanului si al progresului tarii.16 Deontologia reprezinta astfel un ansamblu de reguli, de norme. La randul lor, normele sunt forme de disciplinare si de orientare sociala a individului. Normele morale tind sa armonizeze imprejurarile abstracte cu cele concrete.

In statutul functionarului public pot fi identificate doua componente esentiale

statutul juridic al functionarului public, care evoca ansamblul de prescriptii legale care guverneaza cariera acestuia din momentul nasterii acesteia pana in momentul incetarii raportului de serviciu.

statutul deontologic al functionarului public, care cuprinde totalitatea exigentelor morale impuse functionarului public, concentrate in legi, coduri, sau care pot imbraca forma unor norme nescrise

In vreme ce statutul juridic vizeaza cu precadere activitatea desfasurata de titularul unei functii publice in exercitarea prerogativelor specifice functiei, statutul deontologic are o vocatie mult mai extinsa, el priveste in egala masura activitatea prestata an cadrul autoritatii publice, dar si viata privata a functionarului care trebuie sa concorde statutului pe care el il ocupa in societate, demnitatii functiei. De aceea doctrina si jurisprudenta au recunoscut ca functionarului public trebuie sa-i fie specifice doua categorii de obligatii:

obligatii legate de exercitarea functiei publice, obligatii profesionale, care privesc indeplinirea in conformitate cu legea a atributiilor de serviciu, si care au o dimensiune preponderent juridica.

obligatii care exced functiei pe care o indeplineste, care privesc viata privata a functionarilor public, si care au o dimensiune preponderent etica, dar si juridica.

Acestor doua categorii li se adauga obligatiile care revin cetateanului public in calitate de simplu cetatean.

Pentru functionarul public, dar si pentru administratie in ansamblul sau, legalitatea reprezinta criteriul fundamental de moralitate.

Intelegem astfel ca la baza actiunii functionarului public, a administratiei in ansamblul sau, se afla executarea legii. Principiul legalitatii implica, intr-o dihotomie cunoscuta epocii contemporane, doua aspecte

suprematia legii, in sensul ca administratia, ca si toate subiectele de drept public sau de drept privat trebuie sa se supuna legii, incepand cu legea fundamentala.

baza legala, in sensul ca actiunea subiectelor de drept trebuie sa se incadreze in limitele dreptului.

Principiul general al legalitatii se afla in corelatie cu alte doua principii, care deriva din el, si anume:

egalitatea in continutul legii, care se impune legiuitorului si semnifica faptul ca normele juridice nu trebuie sa aiba un continur diferit in doua cazuri identice.

egalitatea in fata legii, care se impune de aceasta data, autoritatii care executa legea, adica administratiei, si el semnifica faptul ca administratia nu trebuie sa trateze de o maniera identica doua cazuri diferite si invers.

Trebuie avut insa in vedere ca legea nu reuseste sa acopere totalitatea aspectelor pe care le presupune practica administrativa. De aceea, dintotdeauna s-a recunoscut ca administratia publica dispune de o putere discretionara, notiune care evoca o anumita marja de libertate, o posibilitate de apreciere de care dispune administratia publica in ansamblul ei.17 Raspunderea functionarului public intervine atat pentru incalcarea obligatiilor profesionale deduse din raportul de serviciu, dar si pentru incalcarea normelor de conduita profesionala si civica prevazuta de lege. Abatarea disciplinara este astfel inteleasa ca fiind o fapta savarsita cu vinovatie, prin care se incalca atat obligatiile profesionale, cat si obligatiile care au o legatura directa sau indirecta cu acestea, care vizeaza statutul sau socioprofesional si moral.

Deontologia functionarului public poate fi definita ca repezentand totalitatea normelor care guverneaza comportamentul profesional si privat al functionarului public, in virtutea statului lui de detentor al autoritatii publice. Aceste norme sunt la randul lor structurate in functie de relatiile sociale care sunt avute in vedere, dupa cum urmeaza.

Relatii din interiorul seviciului public

astfel de relatii se pot stabili

cu sefii ierarhici -carora functionarul public le datoreaza respect si obligatia de a pune in executare ordinele pe care acestia i le dau.

Prin actuala lege aplicabila functionarilor publici se introduce pentru prima data o norma, care schimba filozofia raporturilor dintre functionari si sefii lor ierarhici. Este vorba despre obligatia sefilor ierarhici de a valorifica propunerile care vin de la subordonatii lor. Aceasta noua norma confera o noua perspectiva raporturilor sefi- subordonati, una bilaterala, in care fiecare are drepturi dar si obligatii, ceea ce determina responsabilizarea fiecaruia dintre ei si creste calitatea actului de administrare.

cu ceilalti functionari publici - cu care trebuie sa stabileasca relatii de colegialitate, respect si colaborare. Fiecare functionar public are responsabilitatea nu numai a propriei activitati, dar si a activitatii celorlalti. De aici rezulta ca activitatea fiecaruia se rasfrange asupra tuturor.

cu intregul personal, indiferent de statutul sau, de locul in ierarhie. Deontologia functionarului public are ca element determinant stabilirea unui ansamblu de relatii in care intreg personalul unei institutii trebuie sa realizeze ca activitatea pe care o presteaza nu poate avea alta finalitate decat cea a activitatii administratiei insasi, care este slujirea intereselor cetatenilor.

Izvoarele deontologiei functionarului public.

Principalul izvor este Constitutia, cea care asigura atat stabilitatea cat si evolutia unei comunitati politice. Ea reprezinta legea suprema in stat, in care se regasesc multe principii fundamenteaza comportamentul profesional al functionarului public ( principiul legalitatii, al supunerii tuturor in fata legii, completat cu cel potrivit caruia nimeni nu este mai presus de lege, prevazute in art. 16, fidelitatea fata de tara si indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor ce le revin, in care scop functionarul public depune juramantul de credinta cerut de lege - art.54)

Legea, ca act juridic al Parlamentului, si aici avem in vedere cea care constituie reglementarea cadru in materie privind statutul functionarului public si cea prin care se aproba codul de conduita al functionarului public.

Codul, in general, reprezinta in forma concentrata, sedimentarile valorice si normative dintr-un domeniu, in cazul de fata al functionarului public.

Alte categorii de arte normative -Hotarari de Guvern, Ordonante de Guvern, alte acte administrative cu caracter normativ, inclusiv regulamente de ordine interioara prin care se prescriu norme speciale privind o institutie determinata.

Acestor izvoare li se adauga si actele internationale, care potrivit art. 11 din Constitutie, prin ratificare de catre Parlament devin parte integranta a dreptului intern.

Intre izvoarele nescrise amintim cutuma, existand functii sau demnitati publice pentru care sunt instituite norme cutumiare care au capatat in timp forta de lege.

Adaugam cutumei si jurisprudenta sau practica instantelor judecatoresti, precum si literatura de specialitate.

Principii de baza in deontologia functionarului public

Aceste principii se desprind fie din Constitutie, fie din alte acte normative in vigoare.

Principii Constitutionale

Din interpretarea dispozitiilor cuprinse in legea fundamentala, apreciem ca pot fi identificate urmatoarele principii de natura deontologica privind functionarul public.

Egalitatea de tratament fata de toti beneficiarii serviciului public. Izvorul lui se gaseste in doua texte constitutionale:

Articolul 4, care prin titlul sau "unitatea poporului si egalitatea intre cetateni" va si prin continut, proclama "Romania ca patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala".

Articolul 16, care proclamand "egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatilor publice" obliga functionarul public la un comportament echilibrat si nediscriminatoriu fata de toti cei care se adreseaza pentru rezolvarea diferitelor probleme.

Functionarul public in activitatea sa trebuie sa apere principiul suprematiei Constitutiei si respectarea legii. Prevazuta in articolul 1 ca una din indatoririlr fundamentale, respectarea Constitutiei si a legilor reprezinta un principiu pe care purtatorii autoritatii publice il aseaza la baza activitatii lor, a comportamentului profesional, in interiorul sau in afara institutiei.

Functionarul public trebuie sa apere si sa respecte demnitatea beneficiarilor serviciului public, sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala sau privata a acestora, art.26 coroborat cu art.1(3) din Constitutie. Legiutorul constituant califica drept prima valoare suprema si garantata demnitatea omului.

Functionarul public trebuie sa exprime credinta si fidelitatea fata de tara careia ii apartine. Articolul 54 alin.(1) proclama caracterul sacru al fidelitatii fata de tara si obliga pe toti cetatenii carora le sunt incredintate functii si demnitati sa-si indeplineasca cu credinta obligatiile care le revin, in care scop depun juramantul prevazut de lege. Fidelitatea fata de tara are si un continut moral, care da expresie devotamentului pe care orice cetatean trebuie sa-l manifeste fata de patria sa.

Principii legale

Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege. Functionarului public ii revine o indatorire de natura deontologica, si anume, respectarea normelor de conduita, cu referire nu doar la conduita profesionala, ci si la cea civica.

Functionarul public trebuie ca in activitatea sa sa nu prejudicieze persoanele fizice sau juridice si sa apere prestigiul corpului functionarilor publici. Articolul 41 din Statutul functionarilor publici, prevede ca acestia sa se abtina de la orice fapta care ar putea prejudicia persoane fizice sau juridice, ori prestigiul corpului functionarilor publici.

Functionarul public trebuie sa manifeste discretie profesionala privind toate informatiile de care ia cunostinta in exercitiul atributiilor sale. Articolul 44 din Statut obliga functionarul public la confidentionalitate in legatura cu faptele, informatiile, documentele, la care are acces in exercitarea functiei publice.

Functionarul public in activitatea prestata manifesta supunere fata de superiorul sau ierarhic. Disciplina functiei publice include si obligatia de respect fata de superiorul ierarhic.

Functionarul public trebuie sa aiba un comportament neutru din punct de vedere politic. Astfel, desi actuala reglementare recunoaste dreptul de asociere politica al functionarilor publici18 prin art. 42 este instituita obligatia functionarilor publici sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor sau preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru.

Functionarii publici de conducere sunt obligati sa valorifice propunerile si initiativele functionarilor publici de execcutie care pot contribui la imbunatatirea activitatii din cadrul autoritatii si institutiei publice. Pentru prima data in istoria referitoare la statutul functionarului public a fost consacrata o dispozitie prin care se instituie obligatii pentru sefi, care sunt obligati sa ia in considerare initiativele si propunerile personalului din subordine.

Functionarilor publici le este interzis sa obtina beneficii patrimoniale din exercitarea functiei lor, altele decat cele ce sunt reprezentate de plata salariului si a altor drepturi ce li se cuvin, potrivit legii. Consacrarea acestei obligatii s-a realizat in mod constant nu numai prin statutele profesionale ci si la nivelul legislatiei penale. Astfel prin art. 254 este prevazuta si pedepsita infractiunea de luare de mita19, prin art. 256 este sanctionata primirea de foloase necuvenite , iar in articolul 257 regasim consacrata infractiunea de trafic de influenta . Un act normativ care are o semnificatie deosebita in problema abordata este reprezentat de Legea pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie nr.78/2000.

Functionarii publici sunt obligati sa respecte regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor stabilite potrivit legii. Si aceasta indatorire, care are atat o natura deontologica, dar si una juridica, este introdusa in statutul aplicabil functionarilor publici prin Legea nr. 161/2003.

Notiunea de conflict de interese evoca acea situatie in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative. Incompatibilitatile aplicabile functionarilor publici sunt consacrate de articolele 94-96 din Legea nr.161/2003. Din interpretarea celor trei articole se desprinde o conceptie severa a legiuitorului, prin care calitatea de functionar public este declarata incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, cu functiile de demnitate publica, precum si cu o functie privata, renumerata sau neremunerata.

Particularitati ale deontologiei aplicabile diferitelor categorii de functionari publici.

Exista, in sfera puterii publice, anumite categorii de functionari sau demnitari publici, care prin specificul activitatii prestate, se supun unor norme deontologice speciale.

Statutul diplomatului. Intr-o lucrare de referinta in materie2 se retin elementele care contureaza deontologia diplomatului patriotism, disciplina, constiinciozitate, punctualitate, cultura, abilitate, calm, tact, perseverenta, respect pentru adevar, cinste, loialitate, integritate. Statutul personalului diplomatic si consular a fost aprobat prin Legea nr. 269/2003. membrii acestui corp depun juramantul de credinta si au obligatia de a-si indeplini cu responsabilitate, loialitate, corectitudine, promtitudine si constiinciozitate indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii Romaniei.

Functionarul public din cadrul Administratiei prezidentiale. In general, statutul functionarului public obliga la un comportament profesional, dar si moral. Exista o categorie de functionari publici care au un statut special, in care se regaseste in mod pregnant o dimensiune etica, si anume personalul Administratiei prezidentiale, reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001. Potrivit acestui act normativ, se consacra o categorie aparte de functionari, denumita generic "personalul administratiei prezidentiale". Personalul administratiei prezidentiale trebuie sa fie format din oameni de cea mai inalta tinuta profesionala dar si etica, selectati prin increderea acordata de Presedintele Romaniei, dublata de semnarea unui angajament de loialitate.

Politistul face parte din categoria functionarilor publici care beneficiaza de un statut special. Articolul 1 din Legea nr.360/2002 il defineste ca fiind "functionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin lege, ca institutie speciala a statului." Prin Hotararea de Guvern nr. 438/2004 a fost aprobat Codul de etica si deontologie al politistului. Conduita profesionala a politistului este guvernata de urmatoarele principii suprematia Constitutiei si a legii, prioritatea interesului public in fata interesului personal, asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor.

Aspecte ale deontologiei magistratului. Activitatea magistratilor ar fi guvernata de zece principii, si anume: magistratul trebuie sa asigure suprematia legii, magistratul trebuie sa apere independenta puterii judecatoresti, sa apere prestigiul puterii judecatoresti, sa promoveze impartialitatea justitiei si sa apere egalitatea cetatenilor in fata legii, sa respecte si sa apere demnitatea justitiabililor, sa asigure exercitarea dreptului de aparare al justitiabililor, sa asigure respectarea prezumtiei de nevinovatie a acuzatului, sa promoveze impartialitatea masurilor coercitive si sa promoveze celeritatea actului de justitie pentru restabilirea cat mai grabnica a ordinii de drept incalcate. Aceste principii se completeaza cu trasaturile care trebuie sa contureze profilul etic al magistratului, cumpatare, intelepciune, demnitate, sobrietate. In anul 2001 Consiliul superior al magistraturii a adoptat Codul deontologic al magistratului, in care se regasesc prevederi atat pentru judecatori, cat si pentru procurori.

Deontologia procurorului. Deontologia procurorilor este reglementata de Codul deontologic al magistratului. Potrivit acestui cod, "procurorii trebuie sa dea dovada de impartialitate si sa-si orienteze intreaga activitate pentru descoperirea adevarului." O indatorire importanta a procurorului este respectarea prezumtiei de nevinovatie, garantata de Constitutia Romaniei.

Deontologia personalului din sistemul administratiei penitenciarelor. Prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2794/C/8 octombrie2004 a fost aprobat Codul deontologic al personalului din sistemul organizatiei penitenciarelor. Functionarii publici din acest sistem au rolul de a contribui la apararea ordinii publice si a sigurantei nationale, precum si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Auditorul intern. Auditorul interneste o categorie de functionar public cu un statut specific, derivat din misiunea sa, aceea de a supraveghea respectarea legislatiei fiscale in activitatea autoritatilor si institutiilor publice. Reguli de conduita al acestora au fost stabilite prin Codul de conduita al auditorului intern, publicat in anul 2002. Codul este structurat pe doua componente, principiile fundamentale privind profesia si practica de audit intern si regulile de conduita, care impun normele de comportament prin care sunt puse in practica cele patru principii fundamentale: integritatea, independenta si obiectivitatea, confidentialitatea, competenta profesionala si neutralitate politica.

Succinta analiza.

Nu numai administratia din tara noastra, ci si din alte state europene democratice, traverseaza in prezent un proces de mutatii, de modernizare, de gasire a celor mai bune solutii de asezare a lor in slujba cetateanului, ceea ce presupune un corp de functionari publici competenti, care sa se supuna urmatoarelor reguli

meritocratie, transparenta si neutralitate politica.

o functie publica bine structurata, cu functionari publici platiti corespunzator si bine structurati din punct de vedere numeric si al nevoilor cetatenilor.

responsabilitatea profesionala si garantarea unui nivel cat mai scazut al coruptiei.

personal bine instruit, care sa aiba vocatia de a obtine performanta si de a atinge standarde cat mai inalte.

In cadrul acestei arii de preocupari si valori, in cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, autoritate care gestioneaza la nivelul intregii tari, functia publica si functionarul public, a fost demarat, inca din anul 2000, procesul de adoptare a unui Cod de conduita a functionarilor publici, care, a devenit mai tarziu, Legea nr. 7/2004.

In capitolul 1 se reglementeaza domeniul de aplicare si pricipiile generale. Astfel, scopul declarat al Codului de conduita consta in "asigurarea cresterii caltatii serviciului public, o buna administrare, in realizarea interesului public" precum si "diminuarea sau eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica romaneasca."

Modalitatile prin care se propune realizarea acestui deziderat, asa cum sunt prevazute in articolul 2 din lege, sunt urmatoarele

reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare crearii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului functiei si al functionarului public.

informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este indreptatit sa se astepte din partea functionarilor publici in exercitarea functiei publice. Publicul deci, trebuie sa cunoasca asteptarile pe care le pot avea in raport cu functionarii publici, fiind in masura sa sanctioneze anumite incalcari ale comportamentului functionarilor.

crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici, pe de o parte, si intre cetateni si autoritatile publice, pe de alta parte.

In ceea ce priveste principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici ele sunt prevazuta in articolul 3 din lege:

suprematia Constitutiei si a legii. Nu poate exista stat de drept acolo unde semnificatia Constitutiei este negata.

prioritatea interesului public. Este esenta activitatii administratiei in general, implicit a functionarilor sai, si de aici deriva indatorirea functionarilor publici de apune interesul public deasupra interesului personal.

profesionalismul, care impune functionarilor publici sa-si indeplineasca atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate.

impartialitate si independenta, principiu care obliga functionarii publici sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, in exercitarea functiei publice. Functionarea administratiei publice are la baza principiul egalitatii tuturor in fata legii si a autoritatii publice, fara privilegii si discriminari.

integritatea morala, este un principiu care interzice functionarilor publici sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj sau beneficiu in considerarea functiei publice pe care o detin sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie. Este important sa se sublinieze ca moralitatea si profesionalismul sunt cei doi piloni pe care trebuie sa se construiasca functia publica in tara noastra.

cinstea si corectitudinea, este un principiu care obliga functionarul public ca in exercitarea functiei sa fie de totala buna credinta.

deschiderea si transparenta, sunt ultimele doua reguli care trebuie sa guverneze conduita functionarilor publici si care semnifica faptul activitatea functionarilor publici trebuie sa aiba caracter public si sa fie supuse monitorizarii cetatenilor.

In capitolul II intitulat "Norme generale de conduita profesionala a functionarilor publici" este reglementata conduita generala a functionarilor publici atat in timpul activitatii profesionale, cat si in afara acesteia, inclusiv in timpul liber.

Functionarilor publici, Codul de conduita le impune ca prima norma, cea de a asigura un serviciu public de calitate, in beneficiul cetatenilor.

Loialitatea reprezinta cea de-a doua trasatura a conduitei functionarului public, fiind vorba de loialitate fata de Constitutie si lege si loialitate fata de autoritatile si institutiile publice in care isi desfasoara activitatea.

Interdictia de a exprima aprecieri neconforme cu realitatea referitoare la autoritatea sau institutia publica, cu politicile, strategiilor ei sau cu actele care emana de la ea.

Interdictia de a face aprecieri neautorizate in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare in care este implicata autoritatea sau institutia publica.

Interdictia de a dezvalui informatii cu caracter public, in alte conditii decat cele legale, sau alte informatii la care are acces in exercitarea functiei sale, daca urmareste ca, in acest mod, sa obtina unele avantaje necuvenite sau sa prejudicieze imaginea sau drepturile institutiei, ale celorlalti functionari sau ale unor persoane fizice sau juridice. Este vorba aici de doua categorii de informatii, unele cu caracter public, a caror procedura de difuzare este reglementata de lege, si alte informatii, pe care functionarul public le-ar putea folosi ca mijloc de dobandire a unor avantaje, sau ar putea prejudicia interese ale institutiei, sau ale altor persoane fizice sau juridice.

Limitele activitatii politice, sunt o alta componenta a activitatii profesionale impusa functionarilor publici. Este vorba de interdictia de a participa la colectarea de fonduri pentru partidele politice sau de a colabora, in afara relatiilor de serviciu, cu persoane care fac donatii sau sponsorizari partidelor politice.

Functionarul public trebuie sa aiba in cadru institutiei sau autoritatii publice, dar si cu alte persoane fizice sau juridice un comportament bazat pe respect, buna credinta, corectitudine si amabilitate.

Pentru realizarea unei depline impartialitati si obiectivitati in exercitarea functiei publice, functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj destinat lor, familiilor lor, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica. Textul interzice transformarea functiei intr-o sursa de privilegii pentru functionar, familia sa sau partenerii de afaceri. Intr-o formulare mai extinsa, prin art. 17 din lege este interzisa folosirea de catre functionarul public a prerogativelor de putere publica in alte scopuri decat cele prevazute de lege. O alta dispozitie se gaseste in art. 18 din lege, care priveste utilizarea resurselor publice si impune functionarilor publici sa actioneze in orice situatie ca buni proprietari ai obiectelor si resurselor intrebuintate in exercitarea atributiilor de serviciu.

Fara a analiza integral Codul de conduita, ne-am oprit la dispozitiile cele mai importante, care consacra componentele conduitei profesionale si sociale a functionarului public, exigentele pe care le impune acestia.

O semnificatie deosebita prezinta capitolul IV, denumit "dispozitii finale", care transeaza o problema cardinala pentru raportul dintre drept si morala, respectiv sanctionarea prin norme de drept cu caracter punitiv a nerespectarii regulilor morale. Astfel textul prevede ca incalcarea dispozitiilor Codului de conduita atrage raspunderea disciplinara a functionarilor publici. Aceasta nu este insa singura forma de raspundere care poate sa intervina. Mai poate fi vorba despre raspunderea penala, daca faptele de incalcare a normelor prevazute de Cod intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, cum ar fi luare de mita sau trafic de influenta, ca si raspunderea patrimoniala atunci cand incalcarea normelor de conduita a atras dupa sine producerea de pagube materiale unor persoane fizice sau juridice.

2 Codul de conduita al functinarilor publici

Lege nr. 7

din 18 februarie 2004

privind Codul de conduita a functionarilor publici

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.157 din 23 februarie 2004

Actul a intrat in vigoare la data de 09 martie 2004

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si principii generale

Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Codul de conduita a functionarilor publici, denumit in continuare cod de conduita, reglementeaza normele de conduita profesionala a functionarilor publici.

(2) Normele de conduita profesionala prevazute de prezentul cod de conduita sunt obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Obiective

Art. 2. - Obiectivele prezentului cod de conduita urmaresc sa asigure cresterea calitatii serviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, precum si sa contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica, prin:

a) reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare crearii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului institutiei functiei publice si al functionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este indreptatit sa se astepte din partea functionarilor publici in exercitarea functiilor publice;

c) crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici, pe de o parte, si intre cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte.

Principii generale

Art. 3. - Principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici sunt urmatoarele:

a) suprematia Constitutiei si a legii, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a respecta Constitutia si legile tarii;

b) prioritatea interesului public, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal, in exercitarea functiei publice;

c) asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a aplica acelasi regim juridic in situatii identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform caruia functionarii publici au obligatia de a indeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate;

e) impartialitatea si independenta, principiu conform caruia functionarii publici sunt obligati sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, in exercitarea functiei publice;

f) integritatea morala, principiu conform caruia functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu in considerarea functiei publice pe care o detin sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie;

g) libertatea gandirii si a exprimarii, principiu conform caruia functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri;

h) cinstea si corectitudinea, principiu conform caruia in exercitarea functiei publice si in indeplinirea atributiilor de serviciu functionarii publici trebuie sa fie de buna-credinta;

i)            deschiderea si transparenta, principiu conform caruia activitatile desfasurate de functionarii publici in exercitarea functiei lor sunt publice si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor.

Termeni

Art. 4. - In intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:

a) functionar public - persoana numita intr-o functie publica in conditiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici;

b) functie publica - ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale;

c) interes public - acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte;

d) interes personal - orice avantaj material sau de alta natura, urmarit ori obtinut, in mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru altii, de catre functionarii publici prin folosirea reputatiei, influentei, facilitatilor, relatiilor, informatiilor la care au acces, ca urmare a exercitarii functiei publice;

e) conflict de interese - acea situatie sau imprejurare in care interesul personal, direct ori indirect, al functionarului public contravine interesului public, astfel incat afecteaza sau ar putea afecta independenta si impartialitatea sa in luarea deciziilor ori indeplinirea la timp si cu obiectivitate a indatoririlor care ii revin in exercitarea functiei publice detinute;

f) informatie de interes public - orice informatie care priveste activitatile sau care rezulta din activitatile unei autoritati publice ori institutii publice, indiferent de suportul ei;

g) informatie cu privire la date personale - orice informatie privind o persoana identificata sau identificabila.

CAPITOLUL II

Norme generale de conduita profesionala a functionarilor publici

asigurarea unui serviciu public de calitate

Art. 5. - (1) Functionarii publici au obligatia de a asigura un serviciu public de calitate in beneficiul cetatenilor, prin participarea activa la luarea deciziilor si la transpunerea lor in practica, in scopul realizarii competentelor autoritatilor si ale institutiilor publice.

(2) In exercitarea functiei publice, functionarii publici au obligatia de a avea un comportament profesionist, precum si de a asigura, in conditiile legii, transparenta administrativa, pentru a castiga si a mentine increderea publicului in integritatea, impartialitatea si eficacitatea autoritatilor si institutiilor publice.

Loialitatea fata de Constitutie si lege

Art. - (1) Functionarii publici au obligatia ca, prin actele si faptele lor, sa respecte Constitutia, legile tarii si sa actioneze pentru punerea in aplicare a dispozitiilor legale, in conformitate cu atributiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.

(2) Functionarii publici trebuie sa se conformeze dispozitiilor legale privind restrangerea exercitiului unor drepturi, datorata naturii functiilor publice detinute.

Loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice

Art. 7. - (1) Functionarii publici au obligatia de a apara in mod loial prestigiul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si de a se abtine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

(2) Functionarilor publici le este interzis:

a) sa exprime in public aprecieri neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu politicile si strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

b) sa faca aprecieri neautorizate in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare si in care autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea are calitatea de parte;

c) sa dezvaluie informatii care nu au caracter public, in alte conditii decat cele prevazute de lege;

d) sa dezvaluie informatiile la care au acces in exercitarea functiei publice, daca aceasta dezvaluire este de natura sa atraga avantaje necuvenite ori sa prejudicieze imaginea sau drepturile institutiei ori ale unor functionari publici, precum si ale persoanelor fizice sau juridice;

e) sa acorde asistenta si consultanta persoanelor fizice sau juridice in vederea promovarii de actiuni juridice ori de alta natura impotriva statului sau autoritatii ori institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a)-d) se aplica si dupa incetarea raportului de serviciu, pentru o perioada de 2 ani, daca dispozitiile din legi speciale nu prevad alte termene.

(4) Dezvaluirea informatiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care contin asemenea informatii, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati ori institutii publice, este permisa numai cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care functionarul public respectiv isi desfasoara activitatea.

(5) Prevederile prezentului cod de conduita nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligatia legala a functionarilor publici de a furniza informatii de interes public celor interesati, in conditiile legii.

Libertatea opiniilor

Art. 8. - (1) In indeplinirea atributiilor de serviciu, functionarii publici au obligatia de a respecta demnitatea functiei publice detinute, coreland libertatea dialogului cu promovarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

(2) In activitatea lor, functionarii publici au obligatia de a respecta libertatea opiniilor si de a nu se lasa influentati de considerente personale sau de popularitate. In exprimarea opiniilor, functionarii publici trebuie sa aiba o atitudine concilianta si sa evite generarea conflictelor datorate schimbului de pareri.

Activitatea publica

Art. 9. - (1) Relatiile cu mijloacele de informare in masa se asigura de catre functionarii publici desemnati in acest sens de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in conditiile legii.

(2) Functionarii publici desemnati sa participe la activitati sau dezbateri publice, in calitate oficiala, trebuie sa respecte limitele mandatului de reprezentare incredintat de conducatorul autoritatii ori institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

(3) In cazul in care nu sunt desemnati in acest sens, functionarii publici pot participa la activitati sau dezbateri publice, avand obligatia de a face cunoscut faptul ca opinia exprimata nu reprezinta punctul de vedere oficial al autoritatii ori institutiei publice in cadrul careia isi desfasoara activitatea.

Activitatea politica

Art. 10. - In exercitarea functiei publice, functionarilor publici le este interzis:

a) sa participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;

b) sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica;

c) sa colaboreze, in afara relatiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donatii ori sponsorizari partidelor politice;

d) sa afiseze, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, insemne ori obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora.

Folosirea imaginii proprii

Art. 11. - In considerarea functiei publice detinute, functionarilor publici le este interzis sa permita utilizarea numelui sau imaginii proprii in actiuni publicitare pentru promovarea unei activitati comerciale, precum si in scopuri electorale.

Cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice

Art. 12. - (1) In relatiile cu personalul din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si cu persoanele fizice sau juridice, functionarii publici sunt obligati sa aiba un comportament bazat pe respect, buna-credinta, corectitudine si amabilitate.

(2) Functionarii publici au obligatia de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitatii persoanelor din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si persoanelor cu care intra in legatura in exercitarea functiei publice, prin:

a) intrebuintarea unor expresii jignitoare;

b) dezvaluirea unor aspecte ale vietii private;

c) formularea unor sesizari sau plangeri calomnioase.

(3) Functionarii publici trebuie sa adopte o atitudine impartiala si justificata pentru rezolvarea clara si eficienta a problemelor cetatenilor. Functionarii publici au obligatia sa respecte principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prin:

a) promovarea unor solutii similare sau identice raportate la aceeasi categorie de situatii de fapt;

b) eliminarea oricarei forme de discriminare bazate pe aspecte privind nationalitatea, convingerile religioase si politice, starea materiala, sanatatea, varsta, sexul sau alte aspecte.

(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale si profesionale care sa asigure demnitatea persoanelor, eficienta activitatii, precum si cresterea calitatii serviciului public, se recomanda respectarea normelor de conduita prevazute la alin. (1)-(3) si de catre celelalte subiecte ale acestor raporturi.

Conduita in cadrul relatiilor internationale

Art. 13. - (1) Functionarii publici care reprezinta autoritatea sau institutia publica in cadrul unor organizatii internationale, institutii de invatamant, conferinte, seminarii si alte activitati cu caracter international au obligatia sa promoveze o imagine favorabila tarii si autoritatii sau institutiei publice pe care o reprezinta.

(2) In relatiile cu reprezentantii altor state, functionarilor publici le este interzis sa exprime opinii personale privind aspecte nationale sau dispute internationale.

(3) In deplasarile externe, functionarii publici sunt obligati sa aiba o conduita corespunzatoare regulilor de protocol si le este interzisa incalcarea legilor si obiceiurilor tarii gazda.

Interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor

Art. 14. - Functionarii publici nu trebuie sa solicite ori sa accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, parintilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice detinute ori pot constitui o recompensa in raport cu aceste functii.

Participarea la procesul de luare a deciziilor

Art. 15. - (1) In procesul de luare a deciziilor, functionarii publici au obligatia sa actioneze conform prevederilor legale si sa isi exercite capacitatea de apreciere in mod fundamentat si impartial.

(2) Functionarilor publici le este interzis sa promita luarea unei decizii de catre autoritatea sau institutia publica, de catre alti functionari publici, precum si indeplinirea atributiilor in mod privilegiat.

Obiectivitate in evaluare

Art. 1 - (1) In exercitarea atributiilor specifice functiilor publice de conducere, functionarii publici au obligatia sa asigure egalitatea de sanse si tratament cu privire la dezvoltarea carierei in functia publica pentru functionarii publici din subordine.

(2) Functionarii publici de conducere au obligatia sa examineze si sa aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competentei profesionale pentru personalul din subordine, atunci cand propun ori aproba avansari, promovari, transferuri, numiri sau eliberari din functii ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzand orice forma de favoritism ori discriminare.

(3) Se interzice functionarilor publici de conducere sa favorizeze sau sa defavorizeze accesul ori promovarea in functia publica pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevazute la art. 3.

Folosirea prerogativelor de putere publica

Art. 17. - (1) Este interzisa folosirea de catre functionarii publici, in alte scopuri decat cele prevazute de lege, a prerogativelor functiei publice detinute.

(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori actiuni de control, functionarilor publici le este interzisa urmarirea obtinerii de foloase sau avantaje in interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.

(3) Functionarilor publici le este interzis sa foloseasca pozitia oficiala pe care o detin sau relatiile pe care le-au stabilit in exercitarea functiei publice, pentru a influenta anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite masuri.

(4) Functionarilor publici le este interzis sa impuna altor functionari publici sa se inscrie in organizatii sau asociatii, indiferent de natura acestora, ori sa le sugereze acest lucru, promitandu-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

Utilizarea resurselor publice

Art. 18. - (1) Functionarii publici sunt obligati sa asigure ocrotirea proprietatii publice si private a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, sa evite producerea oricarui prejudiciu, actionand in orice situatie ca un bun proprietar.

(2) Functionarii publici au obligatia sa foloseasca timpul de lucru, precum si bunurile apartinand autoritatii sau institutiei publice numai pentru desfasurarea activitatilor aferente functiei publice detinute.

(3) Functionarii publici trebuie sa propuna si sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, folosirea utila si eficienta a banilor publici, in conformitate cu prevederile legale.

(4) Functionarilor publici care desfasoara activitati publicistice in interes personal sau activitati didactice le este interzis sa foloseasca timpul de lucru ori logistica autoritatii sau a institutiei publice pentru realizarea acestora.

Limitarea participarii la achizitii, concesionari sau inchirieri

Art. 19. - (1) Orice functionar public poate achizitiona un bun aflat in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, supus vanzarii in conditiile legii, cu exceptia urmatoarelor cazuri:

a) cand a luat cunostinta, in cursul sau ca urmare a indeplinirii atributiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmeaza sa fie vandute;

b) cand a participat, in exercitarea atributiilor de serviciu, la organizarea vanzarii bunului respectiv;

c) cand poate influenta operatiunile de vanzare sau cand a obtinut informatii la care persoanele interesate de cumpararea bunului nu au avut acces.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul concesionarii sau inchirierii unui bun aflat in proprietatea publica ori privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale.

(3) Functionarilor publici le este interzisa furnizarea informatiilor referitoare la bunurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, supuse operatiunilor de vanzare, concesionare sau inchiriere, in alte conditii decat cele prevazute de lege.

CAPITOLUL III

Coordonarea si controlul aplicarii normelor de conduita profesionala

Rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici

Art. 20. - (1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici coordoneaza si controleaza aplicarea normelor prevazute de prezentul cod de conduita, exercitand urmatoarele atributii:

a) urmareste aplicarea si respectarea, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice, a prevederilor prezentului cod de conduita;

b) primeste petitii si sesizari privind incalcarea prevederilor prezentului cod de conduita;

c) formuleaza recomandari de solutionare a cazurilor cu care a fost sesizata;

d) elaboreaza studii si cercetari privind respectarea prevederilor prezentului cod de conduita;

e) colaboreaza cu organizatiile neguvernamentale care au ca scop promovarea si apararea intereselor legitime ale cetatenilor in relatia cu functionarii publici.

(2) Prin activitatea sa, Agentia Nationala a Functionarilor Publici nu poate influenta derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplina din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Sesizarea

Art. 21. - (1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate fi sesizata de orice persoana cu privire la:

a) incalcarea prevederilor prezentului cod de conduita de catre un functionar public;

b) constrangerea sau amenintarea exercitata asupra unui functionar public pentru a-l determina sa incalce dispozitii legale in vigoare ori sa le aplice necorespunzator.

(2) Sesizarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nu exclude sesizarea comisiei de disciplina competente potrivit legii.

(3) Functionarii publici nu pot fi sanctionati sau prejudiciati in nici un fel pentru sesizarea cu buna-credinta a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau a comisiei de disciplina competente, in conditiile legii.

(4) Agentia Nationala a Functionarilor Publici va verifica actele si faptele pentru care a fost sesizata, cu respectarea confidentialitatii privind identitatea persoanei care a facut sesizarea.

(5) Sesizarile inaintate Agentiei Nationale a Functionarilor Publici vor fi centralizate intr-o baza de date necesara pentru:

a) identificarea cauzelor care determina incalcarea normelor de conduita profesionala;

b) identificarea modalitatilor de prevenire a incalcarii normelor de conduita profesionala;

c) adoptarea masurilor privind reducerea si eliminarea cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.

Solutionarea sesizarii

Art. 22. - (1) Rezultatele activitatii de cercetare se consemneaza intr-un raport, pe baza caruia Agentia Nationala a Functionarilor Publici va formula o recomandare catre autoritatea sau institutia publica respectiva cu privire la modul de solutionare a situatiei cu care a fost sesizata.

(2) Recomandarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici va fi comunicata:

a) functionarului public sau persoanei care a formulat sesizarea;

b) functionarului public care face obiectul sesizarii;

c) conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care functionarul public care face obiectul sesizarii isi desfasoara activitatea.

(3) In termen de 30 de zile lucratoare de la data solutionarii, autoritatile si institutiile publice au obligatia de a comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici modul de solutionare a masurilor prevazute in recomandare.

(4) In cazul in care in situatia sesizata sunt implicati conducatorul autoritatii sau institutiei publice ori adjunctii acestuia, recomandarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici va fi transmisa si structurii ierarhic superioare institutiei sau autoritatii publice ori, dupa caz, primului-ministru.

Publicitatea cazurilor sesizate

Art. 23. - (1) Raportul anual cu privire la managementul functiei publice si al functionarilor publici, care se intocmeste de Agentia Nationala a Functionarilor Publici si se prezinta Guvernului, trebuie sa cuprinda si urmatoarele date:

a) numarul si obiectul sesizarilor privind cazurile de incalcare a normelor de conduita profesionala;

b) categoriile si numarul de functionari publici care au incalcat normele de conduita morala si profesionala;

c) cauzele si consecintele nerespectarii prevederilor prezentului cod de conduita;

d) evidentierea cazurilor in care functionarilor publici li s-a cerut sa actioneze sub presiunea factorului politic;

e) recomandarile propuse;

f) autoritatile sau institutiile publice care nu au respectat recomandarile.

(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate sa prezinte in raportul anual, in mod detaliat, unele cazuri care prezinta un interes deosebit pentru opinia publica.

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

Raspunderea

Art. 24. - (1) Incalcarea dispozitiilor prezentului cod de conduita atrage raspunderea disciplinara a functionarilor publici, in conditiile legii.

(2) Comisiile de disciplina au competenta de a cerceta incalcarea prevederilor prezentului cod de conduita si de a propune aplicarea sanctiunilor disciplinare, in conditiile legii.

(3) In cazurile in care faptele savarsite intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni, vor fi sesizate organele de urmarire penala competente, in conditiile legii.

(4) Functionarii publici raspund potrivit legii in cazurile in care, prin faptele savarsite cu incalcarea normelor de conduita profesionala, creeaza prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

Armonizarea regulamentelor interne de organizare si functionare

Art. 25. - In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatile si institutiile publice vor armoniza regulamentele interne de organizare si functionare sau codurile de conduita specifice, potrivit dispozitiilor prezentului cod de conduita, in functie de domeniul lor de activitate.

Asigurarea publicitatii

Art. 2 - Pentru informarea cetatenilor, compartimentele de relatii publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice au obligatia de a asigura publicitatea si de a afisa codul de conduita la sediul autoritatilor sau institutiilor publice, intr-un loc vizibil.

Intrarea in vigoare

Art. 27. - Prezentul cod de conduita intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 9 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art.76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 5 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 18 februarie 2004.

Nr.7.