CONTINUTUL AUTONOMIEI LOCALE

CONTINUTUL AUTONOMIEI LOCALE

Continutul autonomiei locale consta in: organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului, dupa caz.

Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a colectivitatilor locale de a rezolva si a gestiona in cadrul legii, sub propria lor raspundere si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor politice .

Alaturi de persoanele administrativ teritoriale ( persoane politico-teritoriale ) : stat, judet, oras, municipiu, comuna, prin lege mai pot fi recunoscute si alte persoane administrative, rezultat al descentralizarii de servicii .

Persoana administrativa are capacitate juridica, are competenta, recunoscandu-i-se prin lege drepturi si obligatii in ceea ce priveste gestionarea intereselor publice, in virtutea carora intra in raporturi juridice, in nume propiu, putand figura ca parte in justitie, capacitatea juridica reprezentand un mijloc de exercitare a competentei .

In scopul asigurarii autonomiei locale, autoritatile administratiei publice locale au dreptul sa instituie si sa percepa impozite si taxe locale, sa elaboreze si sa aprobeze bugetele de venituri si cheltuieli ale comunelor, oraselor si judetelor, in conditiile legii, sa creeze cadrul necesar si concret de manifestare a autonomniei locale in domeniul finantelor publice .

Autonomia locala este o necesitate obiectiva rezultata din urmatoarele aspecte :

Consiliile locale si primariile au legitimitatea populara, fiind organe alese ;

Autoritatiile locale cunosc posibilitatile si cerintele sociale locale ;

Alesii locali au imaginea situtiei reale a comunitatii, cunosc aspiratiile, nevoile si aspiratiile ,nevoile si instrumentele (inclusiv pe cele de ordin financiar) care pot fi folosite pentru atragerea populatiei la actiunile de realiyare a obiectivelor programate ;

- Autoritatile locale sunt interesate si capabile sa mobilizeze si sa administreze, mai eficient resursele materiale umane si financiare in concordanta cu prioritatile din fiecare etapa de dezvoltare a comunitatii .

Departe de a avea un caracter pur teoretic, principiul autonomiei locale se exprima prin actiuni practice, ca urmare a suportului sau material .Astfel, comunitatile/colectivitatile locale detin in proprietate si spre administrare cladiri, terenuri, utilaje si alte bunuri materiale, la care se adauga numeroase mijloace financiare, pe care le utilizeaza in interesul comunitatii acestuia.

Patrimoniul fiecarei colectivitatii, dezvoltarea si valorificarea sa cat mai eficienta constituie, de astfel, principala sursa a prosperitatii locuitorilor din fiecare unitate administrativ-teritoriala.

Autonomia financiara este o conditie sine qua non a descentralizarii administrative .

Aceasta formeaza un regim juridic, in care autoritatile locale nu mai sunt subordonate celor centrale, iar actele lor numai pot fi anulate de acestea din urma, in cadrul sistemului administrativ, ci de catre autoritati din afara acestuia, din sfera altei puteri - a puterii judecatoresti ori in cadrul unui sistem jurisdictional special constituit.

In acest regim administrativ, statul confera unor autoritati publice si dreptul de exercitare a puterii publice in unele probleme, cum sunt cele referitoare la ordinea publica, stabilirea impozitelor, administrarea domeniului public, organizarea alegerilor.

Descentralizarea administrativa consta, in esenta, in recunoasetrea personalitatii juridice unitatilor administrativ-teritoriale, precum si transferarea unor servicii publice din competenta autoritatilor administrativ centrale catre cele locale .

Gradul de descentralizare administrativa depinde de :

numarul serviciilor publice date in competenta autoritatilor locale .Cu cat numarul acestora este mai mare, cu atat va fi mai mare si descentralizarea, si invers ;

modul cum sunt organizate autoritatile publice locale si raporturile lor cu cele centrale.

Autoritatile locale pot fi alese (caz in care descentralizarea este mai mare) sau pot fi numite de autoritatile centrale (caz in care descentralizarea este mai mica) .

forma in care se exercita controlul efectuat de autoritatea centrala .Cu cat numarul actelor prevazute de lege, asupra carora se exercita controlul este mai mare, cu atat si descentralizarea administrativa va fi mai mica, si invers.

Autonomia financiara are o dubla dimensiune :

a) o dimensiune juridica, care consta in recunoasterea conform legii a libertatii de decizie a autoritatilor locale ;

b) o dimensiune materiala, care consta in posibilitatea autoritatilor locale de a-si asigura acoperirea cheltuielilor prin venituri proprii, fara a fi obligate sa apeleze la alocatii de la stat pentru echilibrarea bugetelor lor .

Autonomia financiara a colectivitatii locale se bazeaza pe :

nivelul veniturilor proprii- care depinde de cadrul legislativ si institutional, precum si de caracteristicile fizice si economice ale bazei de impozitare ;

nivelul cheltuielilor - care depind de competentele si responsabilitatile pe careautoritatile centrale decid sa le acorde autoritatilor locale ( acest transfer de competente si responsabilitati nu trebuie sa depaseasca nivelul de la care este amenintata autonomia colectivitatilor locale ). Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se considera ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere anumite principii, ca fiind cerinte ale stabilitatii finantelor publice, astfel :

principiul diversitatii, determinat de varietatea solicitarilor de bunuri si servicii publice;

principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice;

principiul acceptarii costului descentralizarii determinat de diferentele fiscale regionale;

principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate, impus de realitatea careia comunitatile locale nu dispun de instrumente macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;

principiul asigurarii serviciilor sociale vitale;

principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice locale trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecaruia .

Aceasta inseamna ca resursele financiare publice sa fie deopotriva redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public in administrarea statului si in aceea a colectivitatii locale .

Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date in competenta altor autoritati publice .

Protejarea si intarirea autonomiei locale, prin intermediul Cartei Europene a Autonomiei Locale, constituie un obiectiv al organelor locale. Carta obliga semnatarii sa aplice regulile de baza ce garanteaza independenta politica, administrativa si financiara a autoritatilor locale.

Principiile generale enumerate de Carta Europeana a Autonomiei locale sunt:

colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resursele proprii adecvate, de care sa poata dispune liber, in vederea exercitarii atributiilor lor ;

resursele financiare ale colectivatilor locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile stabilite pentru ele prin Constitutie sau lege ;

cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din impozite si taxe locale, in proprtiile stabilite la nivelul autoritatilor locale, in limitele legii ;

sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si dinamica, incat sa le permita sa urmareasca, pe cat posibil, evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor proprii ;

colectivitatile locale trebuie sa fie consultate, intr-o maniera adecvata, asupra modalitatilor in care le vor fi alocate resursele redistribuite ;

acordarea subventiilor nu trebuie sa aduca atingere libertatii fundamentale a autoritatilor locale de a-si stabili politici proprii in domeniul lor de competenta ;

in scopul finantarii propriilor obiective de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces, conform legii, la piata nationala de capital .

Gradul de autonomie locala (si implicit financiara) a unei colectivitati locale este, in general, in stransa legatura cu ponderea veniturilor proprii in totalul veniturilor bugetelor locale .

Acest criteriu nu trebuie absolutizat, intrucat exista si exceptii de state europene cu o democratie dezvoltata dar cu un sistem de finantare a administratiei publice locale de tip centralizat .

Autonomia locala reprezinta atat un drept cat si o obligatie pentru autoritatile reprezentative ale colectivitatilor locale. Toate drepturile si indatoririle rezultate din continutul principiului autonomiei locale, se exercita in numele colectivitatii locale, ca o consecinta a imputernicirilor date de cei pe care-i reprezinta .

Oricat de dezvoltate ar fi autonomia locala si descentralizarea, aceasta nu trebuie sa afecteze nici suveranitatea statului si nici caracterul sau national si unitar, statul fiind factorul care asigura si garanteaza autonomia locala, fiind direct interesat atat in dezvoltarea interesului local cat si a celui national, pastrandu-le intr-un echilibru optim si creand conditii corespunzatoare de conlucrare dintre autoritatile publice locale si cele centrale, in scopul unei functionari a societatii in ansamblul ei

Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice .

Autonomia locala este numai administrativa si financiara, fiind exercitata pe baza si inlimitele prevazute de lege .