DEPOZITAREA OBIECTELOR DE PATRIMONIU

In restaurare nu exista monumente sau obiecte de patrimoniu mai importante sau mai putin importante.

Chiar atunci cand si-a pierdut parti importante din substanta originara de-a lungul existentei sale, monumentul trebuie privit ca o opera spatiala, participanta la realitatea din jur. Cele ce guverneaza domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, obiectelor de arta trebuie aplicate individualizat fiecarui monument, in functie de personalitatea sa, functiunea sa trecuta sau viitoare, starea de conservare, in masura in care conceptul de restaurare rezulta din echilibrarea obligatiilor de a nu dauna monumentului, precum si de a actiona pentru transmiterea lui generatiilor viitoare.

Restaurarea unei opere de arta se face in doua etape :

-conservarea

-restaurarea propriu-zisa;

In unele cazuri restaurarea devine reconstituire daca ea cuprinde si parti refacute in intregime.

Prin conservare se intelege intregul sir de masuri care au ca drept obiect pastrarea operei in buna stare si, ca o consecinta, prelungirea existentei sale. Conservarea cuprinde o gama larga de lucrari, de la operatii simple de intretinere si reparatii pana la masuri complicate de consolidare.

Conservarea nu-si propune modificarea aspectului lucrarii ci pastrarea sa in forma in care a ajuns.

Prin restaurare se inteleg acele categorii de lucrari care, realizand si obiectivele conservarii, urmaresc sa readuca fie la aspectul initial al continuitatii formale, fie la cel pe care l-a capatat , in cursul uneia dintre etapele important ale existentei sale.

Procesul de restaurare a unei opere de arta mai include trei etape de lucru :cercetarea , releveul , si executia . Caracterul complex al procesului de restaurare pretinde ca lucrarile vechi si degradate sa fie elaborate de colective din specialisti cu profiruri diferite. Cercetarile de laborator asupra materialului sunt realizate de chimisti specializati in aceasta directie .

In aceste cazuri a restaurarii operelor de arta pictura in fresca , ulei ,pictura pe panza sau lemn , sculptura in piatra , lemn sau bronz..etc.- rolul principal ii revine artistului specializat in in acest domeniu.

In cursul vietii , indelungate operele de arta sufera o actiune permanenta, lenta dar distructiva a factorilor naturali. La aceasta actiune a factorilor de mediu se asociaza si interventia omului prin neglijenta fata de importanta unei opere de arta.

Umezeala constanta, creeaza un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor care determina degradarea calitatii operei de arta.

Pentru bunurile culturale, umiditatea este unul dintre cei mai daunatori factori ai mediului ambiant. Este datorata de implicarea sa in toate clasele de procese chimice, fizice si biologice ca urmare a interactiunii dintre bunurile culturale in special cele de natura organica.

Prin umiditate ambientala trebuie sa intelegem vaporii de apa pe care aerul ii contine, in forma invizibila, in stare moleculara. Vaporii de apa vin in contacta cu obiectele odata cu curentii de convectie care parcurge suprafata obiectelor higroscopice , prilej cu care anumite molecule de apa sunt fixate pe suprafata acestora sau sunt eliberate de aceasta prin evaporare.

Umiditatea din aerul ambiant a fost denumita umiditate higroscopica tocmai pentru ca este atrasa de bunurile de natura organica mai ales, care au afinitate pentru vaporii de apa. Mecanismele unor procese de degradare pot fi puse in miscare tocmai de cantitatea de molecule de apa care este absorbita sau odata de obiectele higroscopice .Umiditatea ambientala determina totalitatea vaporilor de apa pe care ii poate contine un volum de aer. Aceasta umiditate a fost denumita umiditate absoluta si se exprima in g/mc.

Umiditatea absoluta este un factor natural. Ea depinde in primul rand de intensitatea proceselor naturale de evaporare a apei din sol, precum si de procesele naturale de respiratei si transpiratie biologica. Continutul de umiditate al aerului dintr-un spatiu , poate fi modificat uneori de mai multi factori:

-evaporarea apei din zidurile cu umiditate ascensionala sau cu infiltratii (acolo unde acestea exista);

-evaporarea apei folosita in operatii de curatire a mediului muzeal;

-difuzarea vaporilor de apa din spatii in care au loc activitati ce produc umiditate: ateliere, laboratoare,..etc.

Restaurarea ca proces de modelare

Restaurarea, ca orice teorie sau stiinta costituie un model, adica un rezultat al unui proces de modelare. In restaurare modelarea comporta cateva paliere :cercetarea documentelor, fixarea grafica a rezultatelor cercetarii printr-un releveu, toate aceste operatii, fiind culminate prin intocmirea unui proiect care prevede masuri de reabilitare palstica , operatii de eliberare, reintegrare, reconstituire.

Ca factor de deteriorare temperatura a fost si continua sa fie considerata ca un factor secundar, mai putin important in procesul degradarii bunurilor culturale. Aceasta se reflecta si in recomandarile parametrilor de temperatura care trebuie asigurate colectiilor de bunuri culturale.

Temperatura este cel mai dinamic dintre cei doi factori naturali. Temperatura este in general raspunzatoare pentru fluctuatiile U.R. , fluctuatii sunt considerate , ca fiind deosebit de importante pentru starea bunurilor culturale.

Oricat ar pare de paradoxal, depozitarea constituie o sursa de deteriorare a bunurilor culturale. Faptul ca obiectele stau nemiscate permanent , intr-o aparenta stare de repaus cauzand anumite efecte deteriorante pe care le poate avea pozitionarea acestora , modul in care sunt asezate , conditiile in care se afla. Punctand astfel cateva ipostaze pentru a le identifica, acestea sunt: plierea si impaturirea textilelor, asezarea lor gramada , plasarea mai multor picturi intr-un raft , unele picturi neavand atasate rame ,asezarea in mape sau cutii a unui numar mare de lucrari sau documente cu dimensiuni diferite, suprapunerea icoanelor.etc.

Se poate intelege ca organizarea unui depozit de bunuri culturale nu se poate rezuma, asa cum se intampla de obicei, la o simpla asezare de obiecte pe rafturi sau dulapuri create pentru alte functii , mobilizate ad-hoc in depozite.

Una dintre conditiile necesare organizarii compacte a tuturor depozitelor in acelas perimetru al muzeului. Acceptarea depozitarii la demisol (nu la subsol) sa se face numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii : sa nu existe nici un semn de mucegai sau infiltratii, spatiu sa nu fie traversat de conducte de apa sau de conducte care evacueaza apele uzate , nivelul pardoselii sa nu fie sub nivelul retelei de canalizare.

"Executia in regim de maxima urgenta a lucrarilor de consolidare ". Este un factor obligatoriu la majoriatea monumentelor sau obiectelor de arta istorice, datorita degradarilor si deteriorarilor avansate , constatate in urma expertizarilor deja facute si este necesar pentru a preintampina un dezastru in cazul unui cutremur, distrugand bunuri de valoare ale patrimoniului.

Compatibiltatea materialelor utilizate in conservare si restaurare , acestea nu trebuie folosite decat in cazuri limita ,numai materialele compatibile , de preferinta din aceeasi sursa , pentru ca majoritatea incompatibilitatilor ce provin de la folosirea unui material vechi (original)si unul nou, duce deobicei la o degradare ulterioara mult mai rapida.

"Incalcarile rezultate din noile elemente de consolidare nu trebuie sa depasesca rezistentele capabile ale materialelor"

reintegrarea culturala si sociala a bunurilor de patrimoniu trebuie intretinute in permanenta intr-o stare de functionare cat mai perfecta , fie prin pastrare, dar si modernizarea functiunilor lor initiale , fie prin acordarea de functiuni noi, viabile, compatibile cu natura , structura si valoarea lor. Un obiect "exploatat " , dar si intretinut permanent , mentinut viu, se conserva mult mai bine decat altul. Fie si consolidat si restaurat , dar neutilizat.

Efectuarea analizelor nedistructive cu determinarea naturii si compozitiei chimice a obiectelor , a gradului de deteriorare , a structurii interne a pieselor. Toate acestea , impreuna cu investigatiile curente din sectoare , ajuta restauratorul in stabilirea "diagnosticului", a tratamentelor si intreventiilor de restaurare-conservare :

-analize microscopice ;

-investigatii chimice pentru expertize si achizitii de bunuri culturale.

Specialistii se remarca printr-o temeinica pregatire in domeniu ca istoria artelor , chimie , fizice, formele degradarii ,tehnologia materialelor vechi, tehnologia restaurarii, precum si printr-o bogata experinta practica.

Scopul tratamentelor aplicate este stoparea proceselor de degradare , stabilizarea starii obiectului si redarea aspectului estetic necesar expunerii lui in cadrul muzeal.

Pictura este cea care a constituit punctul de pornire a multora dintre proiectele de desfasurare a monumentelor, icoanelor , picturilor pe panza , ceraminca si multe altele picturi de acest gen ce au avut nevoie de interventii de conservare-restaurare.

Astfel ,documentatia este ca o "oglinda" in procesul de restaurare ce beneficiaza de o atentie cu totul speciala , datorita informatiilor necesare care pot duce la un bun sfarsit lucrarea respectiva.

In general o baza de date este un instrument pentru pastratrea si organizarea informatiilor. In cazul dat, informatia este diversa , complexa din punct de vedere formal si plina de semnificatii.

Chiar si in conditiile in care suntem obligati sa admitem , ca documentarea , in continuare , destul de importanta , nu se poate omite.

"Iconostasul dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea si a fost pictat in ulei, in stil neoclasic cu influente baroce. Este compus din 36 de icoane dispuse pe cinci registre, cuprinse in ancadramente florale sculptate, executate in stil baroc din lemn moale de tei. Panourile icoanelor mari sunt formate din 3-5 blaturi fixate posterior cu doua pene, iar icoanele mici sunt confectionate dintr-un singur blat sau tablie de lemn. Drept strat de preparatie s-a utilizat o pelicula de ulei sau utilizat suspensii minerale (de chinovar , malahit, aur ..etc.) si a unor pigmenti organici (negru de fum , purpura etc.). Drept verni , s-au utilizat solutii pe baza de colofoniu, selac si adaos se ulei de in. -Situl Manastirii Probota-". Dupa anumite investigatii starea de conservare a urmat o serie de studii de laborator in vederea efectuarii testelor de compatibilitate a solutiilor de curatare , a liantilor, pigmentiilor si celorlalte materiale efectuate in cazul expertizarii starii de conservare. In urma studiilor de compatibilitate s-au ales materialele si sistemele fizico-chimice de interventie adecvate. De remarcat ca astfel de studii au fost efectuate pentru prima data in tara noastra in cazul restaurarii icoanelor(frescelor).

MANASTIREA PROBOTA   

   

MANASTIREA ARBORE   

Desi se desfasoara in perimetrul aceleiasi institutii, activitatile respective nu se interfereaza cu celelalte , avand loc in zone separate. In timp ce conservarea , impune interventia activa a conservatorului atat in spatiu in care se gasesc bunurile in depozite, sali de expozitii cat si in spatiile in care au loc miscari de restaurare.

Bibliografie : Aurel Moldoveanu

Revista muzeelor

Monumentul -Traditie si Viitor