Descentralizarea administrativa

Descentralizarea administrativa

Regimul bazat pe principiul descentralizarii administrative este acel regim in care administratia intereselor locale este data in grija organelor alese pe plan local de catre colectivitatile locale. Acest regim este complet opus regimului centralizat.

Descentralizarea consta in delegarea responsabilitatilor si resurselor unor autoritati infranationale relativ independente si autonome care raspund in fata cetatenilor regiunii sau comunitatii si nu in fata puterii centrale.

Descentralizarea presupune:

- pe de o parte, conducerea activitatilor localitatilor de catre autoritatti locale alese de colectivitatile locale;

- pe de alta parte, diminuarea competentelor care apartin autoritatilor centrale.

Astfel, statul poate acorda judetelor si comunelor anumite competente cum ar fi: organizarea politiei, dreptul de a stabili impozite, de a recurge la masura exproprierii, de a detine bunuri si domeniul public.

Principalele caracteristici ale regimului descentralizat sunt urmatoarele:

a. corespunzator fiecarei categorii de interese (centrale, comunale, judetene) trebuie sa existe un organism distinct in ierarhia administrativa - aceasta intrucat nu exista identitate de nevoi si interese pentru toti cetatenii, in acelasi timp, in orice parte a teritoriului si in toate privintele; ca urmare, nu exista nici necesitatea instituirii unor reguli administrative uniforme si cu atat mai putin nu exista o aplicare uniforma a unor reguli care sunt si trebuie sa fie diferite.

b. fiecare organism din ierarhia administrativa trebuie sa aiba personalitate juridica, capacitatea de a fi subiectiv activ si pasiv de drepturi si obligatii recunoscute prin legile de organizare.

c. statul trebuie sa acorde unitatilor sale teritoriale anumite drepturi de putere publica, care sa nu constituie insa concesiunea unui drept de autoguvernare, autoritatile centrale ale puterii executive rezervandu-si dreptul de a supraveghea activitatea autoritatilor locale, exercitand asupra acestora un anumit tip de control. Drepturile de putere publica ale colectivitatilor teritoriale sunt, in consecinta, drepturi derivate.

d. colectivitatile teritoriale trebuie sa aiba dreptul de a avea un patrimoniu necesar indeplinirii atributiilor administrative determinate prin legile de organizare.

e. colectivitatilor locale trebuie sa li se acorde dreptul de a-si alege ele insele administratorii, organele insarcinate cu gestiunea intereselor locale.

Diferenta esentiala intre centralizare si descentralizare consta tocmai in aceasta caracteristica: administratia descentralizata este administratia condusa de organele locale (alese), in timp ce administratia centralizata aleasa semnifica administratia condusa de organele locale numite de catre administratia centrala.

f. existenta unei competente pur teritoriale si organice, a unei sfere de interese distincte, a unor functiuni administrative determinate prin legile de organizare.

g. colectivitatilor teritoriale trebuie sa li se asigurare venituri suficiente care sa le confere independenta, libertatea necesara, posibilitatea de a-si alege ele insele mijloacele financiare. Un principiu important al descentralizarii afirma ca transferul competentelor de la stat catre colectivitatile locale trebuie sa fie insotit de transferul concomitent de resurse financiare corespondente. Fara mijloace financiare nu exista o reala descentralizare, unii autori mergand pana intr-acolo incat sustin ca libertatea locala - comunala - este o chestiune de disponibilitati bugetare.

Principalele avantaje ale descentralizarii sunt:

1. Descentralizarea constituie un mod de fragmentare si dispersare a puterii politice. Trebuie spus ca guvernele rsman institutiile cele mai puternice din societate. Nu numai ca stabilesc regulile care guverneaza sistemul economic, dar guvernele, si nu numai ele, au autoritatea, capacitatea si puterea sa dispuna in mod legitim de bogatia, libertatea si chiar de viata individului. In fata acestei puteri este important sa se stabileasca si sa se mentina un sistem de echilibru. Descentralizarea reprezinta cel mai bun mijloc, daca nu unicul, pentru a realiza un asemenea echilibru. Acest echilibru al puterilor poate fi realizat prin:

- Descentralizarea capacitatii de adoptare a deciziilor in chiar interiorul statului. Asa cum au aratat Montesquieu si Madison, este esential ca "o ramura" sau "un actor" (o personalitate) sa nu fie autorizate sa exercite singuri puterea. In majoritatea cazurilor acest lucru a avut drept consecinta constituirea unor corpuri judiciare si legislative independente.

- Constituirea mai multor niveluri de guvernare, fiecare avand un anumit grad de independenta si autonomie in raport cu cealalta.

Obiectivul este de a evita o concentrare excesiva a puterii si a autoritatii si de a promova crearea elitelor concurente.

2. Un al doilea avantaj al descentralizarii este acela ca ea serveste crearii unui spatiu civic suplimentar. Generand mai multe centre de putere, in mod inevitabil se creeaza mai mult spatiu in care organizatiile societatii civile (grupuri de interese, patronatele, sindicatele, media etc.) pot sa dezvolte si sa gaseasca mijloace de subzistenta. Asemenea centre ale puterii, in special atunci cand beneficiaza de o anumita autonomie, pot contribui la consolidarea responsabilitatii guvernului fata de societate.

3. Al treilea avantaj al guvernarii descentralizate este faptul ca ea creeaza oportunitati pentru aparitia gruparilor politice de opozitie si, mai ales, resurse pentru partidele politice de opozitie. Descentralizarea asigura partidelor politice de opozitie ocazia de a se mobiliza, de a-si concentra eforturile si de a-si castiga puteri care decurg din exercitiul responsabilitatilor locale.

4. Al patrulea avantaj al descentralizarii este acela ca ea creeaza numeroase oportunitati de dezvoltare a competentelor si practicilor democratice. Numerosi observatori, incepand cu Rousseau, au sugerat cs guvernsmantul local constituie nu numai o rampa de lansare spre pozitii mai inalte, dar si o experienta in domeniul negocierii si compromisului, elemente necesare unei guvernari democratice.

5. Al cincilea avantaj al descentralizarii este ca ofera mai multe optiuni cetatenilor in cautarea unui anumit serviciu. Daca solutia obtinuta la un anumit nivel nu este satisfacatoare, cetatenii pot pune in practica strategii menite a provoca o reactie pozitiva pe langa o alta instanta.

6. Al saselea avantaj al descentralizarii este adaptarea sa la diversitatea asteptarilor populare. In numeroase tari, regiunile au venituri, nevoi diferite si gazduiesc numeroase grupuri etnice, regionale si tribale. Descentralizarea permite combaterea unei anumite uniformitati cu posibilitatea de a face adaptari la nivel local si de a fi intr-o masura mai mare in acord cu nevoile si interesele populatiei.

7. Al saptelea avantaj al descentralizarii este ca ea creeaza un sentiment mai puternic de eficacitate politica in randul cetatenilor. In general, populatia tinde sa reactioneze pozitiv la un guvernamant mai apropiat de ea si mai tangibil, chiar daca politicile urmarite de guvernamant nu sunt cele mai favorabile pentru indivizi.

8. Descentralizarea ofera mai multe posibilitati initiativei economice locale. Un grad ridicat de autonomie locala, competente extinse, inclusiv in domeniul fiscal si legislativ, sunt conditiile reusitei dezvoltarii economice locale.

Limitele descentralizarii au in vedere:

1. Un domeniu vizat este cel al fiscalitatii. Pericolele sunt mari atunci cand actorii locali nu au responsabilitatea de a colecta propriile venituri, ci din contra, depind de veniturile ce le sunt cedate de un nivel superior. Acest tip de situatie contribuie la iresponsabilitatea fiscala.

2. Un alt pericol potential al descentralizarii este acela ca instantele locale pot fi acaparate de elitele locale foarte bine plasate si organizate. Medison a pledat in favoarea unor circumscriptii mai vaste si mai unitare, considerand ca acestea sunt mai putin susceptibile de a fi acaparate si controlate de catre elitele locale.

3. O alta problema este aceea ca instantele locale, chiar cand sunt conduse de indivizi bine intentionati si care iau pozitie, risca sa aiba o perspectiva ingusta in comparatie cu cea a guvernului in ceea ce priveste politicile publice. Astfel, eforturile de a realiza o politica de interes general pot, deliberat sau nu, sa fie contracarate de actiunea autoritatilor locale. Acest lucru se intampla mai ales cand politica publica in cauza nu actioneaza in mod clar in interesul nivelului local.

4. O alta dificultate reala, care devine din ce in ce mai evidenta in multe tari, pe masura ce acestea isi ajusteaza politicile de descentralizare, este aceea ca o asemenea strategie poate servi ca fatada pentru a permite guvernului central sa evite responsabilitatea in ceea ce priveste serviciile esentiale. Astfel, din ce in ce mai multe guverne nationale, sub presiunea financiara, au tendinta de a transfera competente autoritatilor locale fara, insa, a le furniza si resursele necesare.