Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


FINANTAREA DEZVOLTARII LOCALE

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



FINANTAREA DEZVOLTARII LOCALE

Problema cea mai spinoasa care apare atunci cand se concepe o politica de dezvoltare locala este cea a finantarii ei. In general, politica de dezvoltare locala prezinta vointa comunitatii locale, exprimata pe diferite cai (direct sau indirect), privind viitorul spre care ar trebui sa se indrepte. Este, deci, logic, ca aceeasi comunitate sa suporte costurile, finantarea politicii de dezvoltare locala. Argumentele de mai sus pot pune un semn de egalitate intre sursele de care dispune comunitatea locala si finantarea dezvoltarii locale .




1. Nivelul ratei de impozitare

Resursele unei colectivitati locale pot sa provina in principal din impozitarea intreprinderilor, a menajelor, din transferuri de la bugetul de stat si din imprumuturi. Daca asupra primelor doua categorii comunitatea locala are mana libera, ultimele nu ii sunt la indemana in aceeasi masura. Se poate, deci presupune ca sursa cea mai importanta si cea mai usor de controlat a finantarii politice de dezvoltare locala ramane impozitarea intreprinderilor si a menajelor.

Statistica spune ca impozitarea intreprinderilor este principala sursa de venit pentru comunitatea locala. Impozitarea intreprinderilor, oricare ar fi nivelul administrativ luat in considerare, prezinta avantajul de a fi asezata asupra masei de contribuabili relativ putin numeroasa, de a fi facil usor de colectat, permitand taxarea rentelor provenind din furnizarea serviciilor publice. Impozitarea intreprinderilor este avantajoasa, pe de o parte intreprinderile beneficiaza de politici locale si, pe de alta parte, finanteaza in mare masura cheltuielile locale. In practic, impozitarea locala a intreprinderilor poate fi considerata drept un element de politica atractiva, fie prin miza exoneratiilor de care intreprinderile pot beneficia, fie prin posibilitatea pe care o au colectivitatile locale de a-si fixa ele insele nivelul de impozitare. Astfel, nivelul ratei de impozitare poate varia in mod considerabil de la o colectivitate la alta.

Impozitarea se poate face in functie de doua obiective, care sunt adesea incompatibile, impozitul poate fi privit ca un mod de finantare a serviciilor publice, sau ca un mijloc de a modifica repartitia veniturilor intre contribuabili. In primul caz, ea este stabilita in functie de beneficiile obtinute de catre contribuabili, in cel de-al doilea caz, in functie de capacitatea lor contributiva.

2. PRINCIPIUL BENEFICIILOR PERCEPUTE DE CATRE CONTRIBUABILI

La nivel local, posibilitatea de a intreprinde politici redistributive este limitata de mobilitatea de care dispun contribuabilii. Ca urmare, impozitarea trebuie mai curand sa aiba la baza principiul beneficiilor percepute de catre contribuabili. Acest tip de impozitare prezinta insa dificultatea de a compara impozitul achitat de catre diferiti contribuabili cu beneficiile pe care acestia le obtin in urma bunurilor publice locale. Impartirea obligatiei fiscale intre menaje si intreprinderi nu poate fi evaluata prin simpla insumare a impozitelor si taxelor platite de fiecare dintre acestia, deoarece, de exemplu, impozitul funciar asupra proprietatilor construite este platit de ambele categorii de contribuabili, fara sa se poata stabili clar partea care le revine.

Estimarea beneficiilor pe care le au intreprinderile de pe urma bunurilor publice locale este chiar mai delicata, in cea mai mare parte, atat intreprinderile, cat si menajele, beneficiind de aceleasi bunuri publice.

In general, situatia costurilor cu impozitele si a beneficiilor obtinute prezinta o supraimpozitare a intreprinderilor. Exista mai multe explicatii pentru aceasta situatie. Astfel, posibilitatea de a reporta impozitarea locala a intreprinderilor asupra unor contribuabili exteriori prin intermediul exportarii bunurilor produse local incita la o supraimpozitare a intreprinderilor. Daca productiile locale sunt vandute la o scara mai larga decat cea a colectivitatii de implementare, atunci cheltuielile locale sunt finantate de catre indivizi exteriori acestei colectivitati. O exportare fiscala importanta poate antrena recurgerea la o impozitare abuziva a activitatilor economice si, prin acest mijloc, colectivitatea de implementare poate fi incitata la realizarea unor cheltuieli foarte ridicate. In schimb, exista mai multe mecanisme care limiteaza riscul supraimpozitarii, incadrarea variatiilor ratei de impozitare, impoatanta din punct de vedere politic a intreprinderilor sau amenintarea cu localizarea.

A doua sursa de finantare, ca importanta, este impozitarea menajelor. Spre deosebire de prima, aceasta este asezata asupra unei mase de contribuabili mai numeroase si este dificil de colectat. De asemenea sumele ce pot fi obtinute prin acest proces sunt mai mici. Desi beneficiaza in masura mai mare de bunurile publice decat intreprinderile si antreneaza cheltuieli mai mari, menajele nu isi pot permite sa sustina integral cheltuielile publice care le genereaza .



Mai mult, mobilitatea menajelor limiteaza capacitatea colectivitatii de a intreprinde politici redistributive, o colectivitate care initiaza o politica redistributiva atrage indivizi saraci care beneficiaza de acestea si in acelasi timp respinge pe cei bogati care o finanteaza.

Autoritatile locale sunt, in general, constiente de toate aceste avantaje si incearca sa gaseasca cea mai buna solutie de a imparti povara finantarii dezvoltarii locale intre intreprinderi si menaje ( desi nu este un lucru usor de realizat).

3. FINANTAREA POLITICILOR DE DEZVOLTARE LOCALA

Recurgerea la finantarea privata se realizeaza adesea numai atunci cand s-au epuizat modurile uzuale de finantare a cheltuielilor publice, adica in cazul unei lipse de resurse a colectivitatii locale. Ea este limitata de regulile contabilitatii publice locale care prevad ca, pe de o parte, colectivitatile locale nu pot imprumuta decat pentru finantarea cheltuielilor de investitii si, pe de alta parte, rambursarea datoriei este o cheltuiala obligatorie. Incetul cu incetul, in tarile dezvoltate au aparut noi forme de finantare privata a dezvoltarii locale, finantari bancare originale, precum Multi Option Financing Facilities montaj financiar ce asociaza finantari pe termen scurt si termen lung si care permite conducerea unei gestiuni de trezorerie adaptata cerintelor colectivitatii locale si forme de credit sau leasing. Finantarea privata poate lua si forma contractelor administrative de concesionare sau asociere in participatiune.

Imprumuturile au devenit un instrument uzual pentru colectivitati locale, pentru finantarea politicilor de dezvoltare, mai ales in tarile dezvoltate. Colectivitatile locale pot imprumuta bani direct de la bancile comerciale sau alte institutii de credit sau pot emite titluri de valoare. Amandoua modalitatile se pot adresa atat pietei de capital interne cat si externe. In general, imprumuturile sunt contractate pentru proiecte precise de dezvoltare, dar pot fi utilizate si pentru refinantarea datoriei publice. Statul poate acorda garantii pentru aceste imprumuturi, urmand sa plateasca prin bugetul de stat sumele care, eventual, nu vor mai putea fi platite de comunitatea locala.

In Romania, potrivit legii finantelor publice locale, finantarea politicii de dezvoltare locala se realizeaza in principal prin bugetul local. Sunt acceptate, totusi, si sumele cheltuite in afara bugetului, fondurile extrabugetare. Venituri ale bugetelor locale sunt considerate impozitele, taxele si veniturile cu destinatie speciala. Finantarea politicilor de dezvoltare locala nu poate fi realizata exclusiv prin forte proprii. Totusi bugetele locale au prevazut transferuri de la bugetul de stat, ca si sumele defalcate din anumite venituri ale bugetului de stat. Institutiile si serviciile publice de interes local mai pot folosi pentru desfasurarea si largirea activitatii lor mijloace materiale si banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma donatiilor si sponzorizarilor.

Bugetul local este elaborat pe baza proiectelor de buget ale administratiei locale, ale institutiilor si serviciilor publice de subordonare locala. Acestea implementeaza finantarea bugetara prin programe, proiecte, actiuni si obiective. Proiectul bugetului local urmeaza a fi aprobat de catre consiliul local si publicat in presa locala sau la sediul primariei.

In Romania, nivelul cheltuielilor publice locale ramane destul de scazut si ca urmare, finantarea de catre colectivitatile locale a politicilor de dezvoltare locala devine imposibila. Sistemul fiscal trebuie sa tina cont atat de cadrul normativ, cat si de contextul economic si social. Ca urmare, revigorarea capacitatii financiare a colectivitatilor locale, prin dezvoltarea resurselor proprii este imediat necesara. Ea prezinta baza finantarii politicilor de dezvoltare locala. Aceasta dezvoltare nu este posibila decat prin extinderea puterii fiscale a colectivitatilor locale, in prezenr foarte scazuta. Acestui proces trebuie sa-i adauge crearea de noi forme si institutii de finantare private care sa contribuie la realizarea politicilor de dezvoltare locala.



MANOLE C. Administratia publica locala din Romania, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999

MANOLE C. Administratia publica locala din Romania, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 878
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site