FUNCTIA PUBLICA

FUNCTIA PUBLICA

Sectiunea I
Consideratii preliminare


1. Notiuni introductive

Functia publica este o institutie de baza a statului de drept, reprezentand mijlocul de realizare concreta a valorilor supreme specifice statului de drept.1
Institutia functiei publice cat si cea a functionarului public sunt institutii juridice constitutionale consacrate de Constitutia Romaniei din 2003, iar statutul si regimul juridic aplicabil acestora este stabilit prin lege organica.
Art.16 alin.3 din Constitutie consacra principiul conform caruia 'Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara', iar art.50 alin.2 stabileste ca 'Cetatenii romani carora le sunt incredintate functii publice raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si in acest scop vor depune juramantul cerut de lege'.2
Dispozitiile constitutionale exprese in materia functiei si functionarului public, reprezinta baze constitutionale implicite pentru aceste institutii juridice.
Functiei publice i se aplica un regim de drept public. in exercitarea functiei publice si in executarea legii de catre functionarii publici iau nastere raporturi juridice care sunt reglementate de norme juridice apartinand unor ramuri de drept diferite: drept constitutional, administrativ, dreptul muncii etc.

2. Natura juridica a functiei publice

Raportandu-ne la doctrina administrativa din perioada interbelica, constatam existenta unor opinii diferite, atat cu privire la sfera functionarilor publici, cat si cu privire la natura juridica a functiei publice. Aceste diferente de pareri se explica fie prin specificul national al unor administratii, fie prin interesele politice care se urmareau a fi realizate prin reglementari juridice cu privire la functionarii publici.
Cu privire la natura juridica a functiei publice s-au conturat doua teze fundamentale.
Prima teorie, este cea a 'situatiei contractuale', sustinuta mai ales in Germania de P. Laband, iar in Franta, printre altii, de Lafferiere, cu oarecare diferentieri, desi esenta este aceeasi. Astfel, autorii germani incearca sa defineasca functia publica (functia de stat) prin intermediul unor institutii ale dreptului civil (in speta, contractul de mandat), in timp ce, autorii francezi cauta sa explice esenta functiei de stat prin intermediul institutiei de 'contract de drept public' (contract administrativ).
Cea de-a doua teorie, 'teoria statutului legal', sustinuta in principal de reprezentantii dreptului administrativ francez din perioada interbelica, considera functia de stat ca un statut legal, deoarece actul de instituire a acesteia este intotdeauna un act de autoritate, iar cel care exercita functia publica exercita autoritatea statala si nu drepturile ce decurg dintr-o situatie contractuala. Aceasta teza s-a impus si in doctrina romaneasca din perioada respectiva.
Pe aceasta linie de idei functia publica este definita ca fiind complexul de puteri si competente, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general in vederea ocuparii de catre unul sau mai multi titulari, persoane fizice care, executand puterile in limitele competentei urmaresc realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea respectiva.

3. Definitia si trasaturile functiei publice

3.1. Conceptul de functie publica. Caracteristicile functiei publice
Sintagma 'functie publica' este definita diferit atat de la autor la autor cat si de la un sistem de drept la altul, existand in acest sens o doctrina bogata atat pe plan intern cat si extern.
in doctrina romaneasca, definitia functiei publice cuprinde elemente comune, constante valoroase, existand diferente de formulare in conceptiile autorilor, astfel:
- functia publica este situatia juridica a unei persoane fizice determinate;3
- functia publica desemneaza un statut ce se obiectivizeaza printr-un complex de drepturi si obligatii;4
- drepturile si obligatiile se exercita continuu;5
- statutul (situatia juridica) se creaza printr-o investitura legala;6
- complexul de drepturi si obligatii reprezinta atributiile persoanei fizice ce are calitatea de angajat intr-un organ al administratiei publice.7
Prin functie publica se intelege situatia juridica a persoanei fizice investita legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati publice - ce consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul unul juridic complex stabilit intre persoana fizica respectiva si organul care a investit.

Caracterele comune ale functiei publice rezulta si din definitia8 potrivit careia, functia publica reprezinta complexul drepturilor si obligatiilor de interes general stabilite conform legii in scopul realizarii competentei unei autoritati sau institutii publice, de catre persoane legal investite.
Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici9 defineste functia publica, la art.2 alin.1, ca reprezentand ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite functionarului public, in temeiul legii, in scopul realizarii atributiilor unui interes public, a prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.
Din definitiile date functiei publice se pot desprinde si trasaturile care o caracterizeaza. Astfel:
* Drepturile si atributiile ce definesc competenta, precum si obligatiile in realizarea competentei, ca prima trasatura a functiei publice, nu pot fi stabilite decat pe cale unilaterala, prin norme juridice, de catre organele de stat.
* Pe de alta parte, aceste drepturi si obligatii - atributii ale functiei publice - sunt create si organizate in scopul realizarii puterii publice.
* O alta caracteristica a functiei publice este continuitatea, care se refera la existenta drepturilor si obligatiilor atata timp cat exista competenta pe care functia o realizeaza.
Functia publica are caracter continuu, in sensul ca, ea este creata pentru satisfacerea intereselor generale pe toata perioada existentei lor.
* Functia publica are caracter obligatoriu, deoarece, indeplinirea drepturilor si obligatiilor ce-i alcatuiesc continutul, este o obligatie si nu o facultate10, o simpla posibilitate de a intra sau nu, in raporturi juridice dupa propria vointa si conform interesului personal.
* Functia publica este creata pentru satisfacerea unui interes general si nu pentru satisfacerea unui interes individual, avand la baza principiul suprematiei interesului public;
* Functia publica are ca activitate de baza exercitarea puterii de catre autoritatea sau institutia publica in care este functia respectiva.
Exercitarea functiei publice contribuie la realizarea puterii publice.
* Atributiile, competenta ce constituie continutul functiei publice sunt stabilite numai prin lege sau prin acte emise in baza si in executarea legii, si nu prin contract.11 De asemenea, modificarea sau desfiintarea functiei publice se face prin lege sau prin acte juridice de aceeasi natura date in baza legii, de catre institutia care a infiintat-o.
* Functiile publice sunt finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
* Exercitarea functiei publice se face pe baza urmatoarelor principii: legalitate, impartialitate si obiectivitate, transparenta, eficienta si eficacitate, responsabilitate, stabilitate, subordonare ierarhica.
* O alta trasatura a functiei publice o constituie faptul ca cei care sunt investiti cu realizarea functiei intra intr-un complex de raporturi juridice, ce se stabileste intre acesta si organul care i-a investit. in sfera acestui raport juridic complex intra, de fapt, doua raporturi juridice concrete, care se afla intr-o legatura indisolubila, formand o unitate in diversitate.
* Titularul functiei publice este persoana fizica ca:
- subiect subordonat intr-un raport juridic de autoritate, de
drept constitutional sau, dupa caz, de drept administrativ,
fata de organul care l-a investit12;
- subiect supraordonat intr-un raport de autoritate, de
drept administrativ, fata de terti (subiectele de drept in
legatura cu care se realizeaza competenta).
Continutul concret al drepturilor si obligatiilor functionarului public este stabilit prin fisa postului.
* Functii publice pot sa indeplineasca si persoane fizice care nu sunt incadrate in munca intr-un organ de stat, in general, al administratiei publice, in particular. Este vorba de persoanele private care sunt investite, prin autorizare, in conditiile legii, cu dreptul de a presta un serviciu public, in regim de putere publica.
* Tot o caracteristica a functiei publice o reprezinta si faptul ca titularul functiei publice este functionarul public, persoana fizica care isi face din exercitarea functiei publice o cariera.

3.2. Clasificarea functiilor publice
Functiile publice sunt susceptibile de clasificare, astfel:
1. Dupa caracterul atributiilor si responsabilitatilor ce revin autoritatilor si institutiilor publice, precum si dupa nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, (conform art.7 si art.8 din lege) distingem:
A) Functii publice generale si functii publice specifice
Functiile publice generale, reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale.
Functiile publice specifice, reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice.
Functiile publice generale, prevazute in lista din cadrul Anexei 1 din lege;
- secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;
- consilier de stat;
- secretar general si secretar adjunct din ministere si din alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
- prefect si subprefect al judetului;
- secretar general al prefecturii si secretar general al judetului si al municipiului Bucuresti;
- director general si director general adjunct din ministere si aparatul ministerelor, precum si din organele de specialitate ale administratiei publice centrale;
- secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si comunei;
- director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate si ai aparatului propriu al autoritatilor publice ale administratiei publice locale;
- sef de serviciu si sef de birou;
- expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;
- referent de specialitate;
- referent.
In afara acestor functii publice generale expres prevazute de lege, alte functii publice generale se stabilesc cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Functiile publice specifice sunt cele de:
- arhitect sef;
- inspector de concurenta;
- inspector vamal;
- inspector de munca;
- controlor delegat;
- comisar.
Alte functii specifice decat cele precizate, pot fi stabilite de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
b) Functii publice din clasa I, functii publice din clasa II, functii publice din clasa a III-a
Conform dispozitiilor art.8 din Legea nr.161/2003, clasificarea functiilor publice in clase, se face in raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice. Astfel:
- clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, care au fost absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
- clasa II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;
- clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, ce au fost absolvite cu diploma.
B. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, art.9 din lege, stabileste trei categorii de functii publice:
a) Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici:
b) Functii publice corespunzatoare functionarilor publici de conducere;
c) Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.

2. Dupa importanta functiei in realizarea competentei organelor administratiei de stat, exista doua categorii distincte de functii publice: functiile de conducere si functiile de executie.

A. Functiile de conducere, se clasifica la randul lor, astfel:
a) Sub aspectul continutului procesului decizional administrativ, functiile de conducere sunt:
- functii care presupun, in mod preponderent, realizarea numai anumitor elemente ale conducerii (organizare, coordonare, control etc.);
- functii care presupun toate elementele conducerii.

b) Sub aspectul sursei legislative, functiile de conducere sunt:
- functii prevazute numai in Constitutie (functiile de demnitari si anumite functii eligibile);
- functii prevazute in Statutul functionarilor publici;
- functii prevazute in statute speciale, stabilite in anumite sectoare ori pentru anumite organe.

c) Dupa gradul de complexitate si raspundere, exista:
- functii de conducere la nivelul organului administrativ;
- functii de conducere la nivelul organelor interne (ce nu apar ca si organe de conducere);
- functii de conducere la nivelul compartimentelor.


d) Sub aspectul naturii intrinseci a functiei de conducere, acestea pot fi:
- functii de conducere cu o natura exclusiv administrativa (ministru, director general, director, rector etc.);
- functii de conducere de specialitate (director tehnic, inginer sef, contabil sef etc.)

e) Sub aspectul retributiei, se disting:
- functii de conducere retribuite, cu sau fara indemnizatie;
- functii de conducere neretribuite (mai ales in ipoteza cumulului).

B. Functiile de executie, se clasifica13 astfel:
- functii pur administrative (principiale si auxiliare);
- functii de specialitate (tehnice, economice, juridice, alte specialitati).
Conform art.9. alin.2 din Legea nr.161/2003 functionarii publici numiti in functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie. Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale astfel: superior, principal, asistent, debutant.

3. Dupa gradul de strictete al disciplinei pe care o presupune, distingem :
A. functii civile;
B. functii cu caracter militar.

4. Dupa modul de desemnare a titularilor:
A. Functii publice care presupun numirea titularilor;
B. Functii publice care presupun repartizarea titularilor;
C. Functii publice care presupun alegerea titularilor, (alegere realizata, dupa caz, de: popor, de una din Camerele Parlamentului, de Camerele Parlamentului in sedinta comuna, de Consiliul local, sau Consiliul judetean, de diferite adunari generale, consilii de conducere administrative sau stiintifice).

5. Dupa regimul juridic aplicabil, functiile publice se clasifica in:
A. Functii publice carora li se aplica regimul dreptului comun, intelegand prin drept comun regimul stabilit de Statutul functionarilor publici;
B. Functii publice carora li se aplica regimuri statutare speciale, potrivit principiilor Statutului functionarilor publici.

6. Dupa gradul de acces la functia publica, distingem:
A. Functii publice ocupate de functionarii debutanti, care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice, dar nu indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a ocupa o functie publica definitiva;
B. Functii publice ocupate de functionari definitivi, care indeplinesc conditiile prevazute de lege in acest sens (au efectuat perioada de stagiu si au fost evaluate pozitiv; persoane ce au promovat programe de perfectionare si formare in administratia publica; persoane ce au vechimea ceruta de lege.

7. in functie de natura atributiilor stabilite pentru realizarea competentei unei institutii publice, functiile publice pot fi impartite in urmatoarele categorii:
A. Functii publice corespunzatoare categoriilor inaltilor functionari publici:
B. Functii publice ce corespund categoriei functionarilor publici de conducere;
C. Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.


4. Caracteristicile raportului juridic de functie publica

Raporturile juridice de functii publice sunt raporturi de serviciu ce se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire emis in baza si in conditiile legii.
Exercitarea raporturilor juridice de functie publica se realizeaza pe perioada nedeterminata; exceptia, in sensul ca ele pot fi exercitate si pe perioada determinata, este prevazuta expres de lege.
Raportul juridic de functie publica reprezinta, asadar, relatia sociala reglementata de lege, ce se stabileste intre functionarul public (persoana fizica titulara a functiei publice) si autoritatea publica careia ii apartine functia publica respectiva.
Momentul nasterii raportului juridic de functie publica este marcat de emiterea actului unilateral de numire14 in functie publica.
Natura raportului juridic15 ce este complexa, in sensul ca acesta este guvernat de norme juridice ce apartin unor ramuri de drept diferite.

5. Gestiunea functiei publice
5.1. Concept si particularitati
Conceptul de gestiune a functiei publice16 are doua sensuri:
- sensul material - functional, dupa care prin gestiunea functiei publice si se intelege ansamblul actelor juridice si administrative, precum si operatiunile tehnico-administrative si materiale prin care se recruteaza si se evalueaza functionarii publici in structurile publice;
- sensul formal-organizatoric, prin care se intelege activitatea autoritatilor si organismelor in procesul de gestionare a functiei publice.
Gestiunea functiei reprezinta totalitatea activitatilor si atributiilor legale pe care functionarul public este dator sa le exercite in interes public.
Gestiunea functiei publice are la baza urmatoarele principii:
- principiul autoritatii (ierarhiei), conform caruia functionarul public este dirijat in activitatea sa de catre seful ierarhic, caruia trebuie sa i se subordoneze; aceasta subordonare ierarhica nu trebuie insa sa ocazioneze arbitrarul superiorilor ierarhici.17
- principiul democratizarii functiei publice, conform caruia dreptului sefului ierarhic asupra carierei subordonatilor sai, le corespunde si dreptul acestora in influentarea carierei lor printr-o implicare efectiva in acest sens.

Sectiunea II
Ocuparea functiilor publice

1. Cadrul general de incadrare in munca

Dreptul la munca face parte din categoria drepturilor fundamentale fiind garantat constitutional.18 Art.53 alin.1 din Constitutie stipuleaza insa ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans prin lege, in anumite situatii.19
in prezent, legislatia romaneasca consacra doua tipuri de contracte de munca:
- contractul colectiv - ce reprezinta actul juridic cu caracter normativ, incheiat intre sindicate si angajator;
- contractul individual - ce reprezinta intelegerea scrisa dintre angajat sau salariat si angajator, prin care prima se obliga sa presteze munca prevazuta in contract in schimbul unei remuneratii (salariu), iar cea de-a doua, sa-i asigure conditiile corespunzatoare de munca si de protectia muncii.20
Angajatorul poate fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica, iar angajatul, potrivit legislatiei muncii, poate fi numai o persoana fizica ce trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu.

2. Numirea in functia publica

2.1. Consideratii introductive
Legea nr.188/1999 modificata si completata, stabileste la art.49 alin.1 ca, ocuparea unei functii publice vacante, si asadar, intrarea in corpul functionarilor publici se face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.
Legea privind Statutul Functionarilor publici precizeaza conditiile cerute pentru ocuparea unei functii publice, castigarea concursului sau promovarea examenului organizat pentru ocuparea functiei publice, fiind una dintre acestea.
Intrarea in corpul functionarilor publici are loc dupa definitivarea studiilor necesare si dupa o perioada de stagiu intr-o functie publica de debutant.
Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea practica a functionarilor publici debutanti, precum si cunoasterea de acestia a specificului administratiei publice si a exigentelor acesteia. Prin aceasta se accentueaza importanta formarii profesionale in dezvoltarea carierei functionarului public, in scopul indeplinirii atributiilor de serviciu cu maxim profesionalism.
Perioada de stagiu este de 12 luni, pentru functionarii publici de executie din clasa I, de 8 luni pentru functionarii publici din clasa a II-a si de 6 luni pentru cei din clasa a III-a. Este asimilata perioadei de stagiu, perioada in care functionarul public a urmat si a promovat programe de formare specializata in administratia publica pentru numirea sa intr-o functie publica definitiva. La terminarea perioadei de stagiu a functionarului public, acesta va redacta un raport de stagiu. Daca acesta a indeplinit nivelul de pregatire si responsabilitate profesionala, este angajat definitiv, iar daca a obtinut calificativul 'necorespunzator' in urma evaluarii, va fi eliberat din functie. in forma ei modificata, legea introduce un element de noutate si anume, faptul ca perioada de stagiu nu se mai poate repeta, astfel ca, functionarul public, care a fost evaluat si a obtinut calificativele corespunzatoare, va avea statutul de debutant.
Functionarul public numit definitiv in functia publica este obligat sa depuna juramantul de credinta, juramant al carui continut este cuprins in art.52 alin.6 din Legea nr.188/1999, astfel:
'Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica in care am fost numit si sa pastrez secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu'21. Refuzul depunerii juramantului atrage revocarea decretului administrativ de numire in functia publica. Numirea in functiile publice pentru care se organizeaza concurs se face prin actul administrativ emis de catre conducatorul autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica centrala sau locala.
Functionarii publici care la data intrarii in vigoare a Legii nr.188/1999, erau incadrati pe durata nedeterminata in cadrul autoritatilor si institutiilor publice, au fost numiti in functiile publice corespunzatoare posturilor ocupate cu respectarea dispozitiilor legale, in termen de 90 de zile de la intrarea ei in vigoare.22
Numirea inaltilor functionari publici
Procedura de numire a categoriei de functionari publici se face de catre:
- Guvern, pentru functiile prevazute la art.11 lit.a si lit.d din Statut;
- Primul-ministru, pentru functiile prevazute la art.11 lit.b, lit.c si e din Statut;
- Ministrul administratiei publice pentru functiile publice expres prevazute de Statut la art.11 lit.f;
- Ministrul sau conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in cazul functiilor publice prevazute la lit.g, art.11 din Statut.
In vederea numirii inaltilor functionari publici, se va constitui o comisie de concurs alcatuita din cinci personalitati ce sunt recunoscute ca si specialisti in administratia publica; numirea acestora se face prin decizie data de Primul Ministru la propunerea facuta de catre ministrul administratiei publice (art.19 alin.2).
Sesizam faptul ca, aceasta categorie de functionari publici beneficiaza de un regim periodic distinct, in sensul ca numirea si incetarea raporturilor juridice de functie publica se face de catre institutii si persoane strict stabilite.
Introducerea categoriei inaltilor functionari publici in corpul functionarilor publici (prin art.9) este motivata de adoptarea unei practici unitare si armonizarea cu standardele Uniunii Europene a sistemului romanesc in materie.
Pentru dobandirea calitatii de inalt functionar public, se cer a fi indeplinite cumulativ, pe langa conditiile generale si unele conditii specifice cum sunt:
- promovarea concursului organizat pentru numirea intr-o functie publica din categoria inaltilor functionari publici;
- o vechime in specialitatea functiei publice de cel putin 7 ani, sau 3 ani pentru cel ce are competenta legala de numire in functia publica;
- studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
- absolvirea programelor de formare specializata si perfectionare in administratia publica sau in alte domenii specifice de activitate.
Inaltii functionari publici realizeaza managementul superior al administratiei publice, fiind functionari publici de cariera cu rol in asigurarea continuitatii si coerentei deciziilor administrative necesare implementarii politicilor publice.

Evaluarea si promovarea functionarilor publici
Sistemul de cariera a functionarilor publici a fost influentat de modificarile si completarile aduse Legii nr.188/1999 prin Legea nr.161 din 2003. Daca vechea formare a legii utiliza notiunea de avansare, aceasta a fost inlocuita cu notiunea de promovare, care are la baza si un alt mecanism.
Sistemul de cariera al functionarilor publici de executie, anterior modificarilor si completarilor Legii nr.188/1999, avea la baza doua conditii cumulative cu privire la avansarea in grad si clasa, respectiv: conditia de vechime si calificativele obtinute la evaluarea performantelor profesionale individuale anuale. Accesul in functii publice de conducere se facea pe baza de concurs, organizat de institutiile publice.
In prezent, art.49 alin.1 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, dispune ca 'ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.'
Sectiunea 4-a din Legea nr.161/2003 este intitulata 'Promovarea functionarilor publici si evaluarea performantelor profesionale'. in cariera, functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in gradele de salarizare.
Promovarea in functia publica este definita de legiuitor ca fiind modalitatea de dezvoltare prin ocuparea unei functii publice superioare vacante. Regula este ca, promovarea intr-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen.
Pentru a ocupa o functie publica de executie din gradul profesional principal, prin concurs, este necesar ca functionarii publici sa indeplineasca urmatoarele conditii:23
- sa aiba o vechime minima de 2 ani in functie publica de executie din gradul profesional existent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;
- sa fi obtinut cel putin calificativul 'foarte bun' la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani;
- sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului.
In cazul in care functionarul public participa la concursul de promovare intr-o functie publica de executie din gradul profesional superior, vor fi intrunite urmatoarele conditii:
- o vechime de cel putin 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional principal sau, 4 ani in functiile publice de executie din gradul profesional existent;
- obtinerea, cel putin a calificativului 'foarte bun' la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani;
- indeplinirea cerintelor specifice prevazute de fisa postului.
Pentru ocuparea functiilor publice de conducere vacante, pot participa la concurs, persoanele ce indeplinesc urmatoarele conditii:
- sunt absolvente ale programelor de formare specializata si perfectionare in administratia publica, organizate de catre institutiile specializate, expres prevazute de lege24;
- au fost numite intr-o functie publica din clasa I;
- indeplinesc cerintele specifice din fisa postului;
- indeplinesc conditiile de vechime cerute.25
Functionarii publici de executie care dobandesc o diploma de studiu de nivel superior in specialitatea in care isi desfasoara activitatea, au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei functii vacante superioara celei in care este incadrat.
Observam ca, regula concursului reprezinta modalitatea pe care se bazeaza promovarea functionarului public intr-o functie publica superioara, atunci cand exista competitie.26

Practica europeana a concursului denota faptul ca procedura concursului reprezinta o 'exigenta a democratiei si o garantie a nulitatii administratiei publice vis--vis de cetateni.'27
Se impune astfel, un cadru legislativ28 corespunzator realitatilor nationale si internationale, dar si un cadru institutional adecvat sustinerii perfectionarii si afirmarii profesionale in conditii de competitie.
Evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se face anual, aceasta procedura avand ca si scop urmatoarele:
- avansarea in gradele de salarizare;
- retrogradarea in gradele de salarizare;
- promovarea intr-o functie publica superioara;
- eliberarea din functia publica;
- stabilirea cerintelor de formare profesionala a functionarilor publici.
Calificativele ce se pot acorda functionarilor publici in urma procedurii de evaluare profesionala sunt: 'exceptional', 'foarte bun', 'bun', 'satisfacator' si 'nesatisfacator'. in cazul inaltilor functionari publici, comisia de evaluare a performantelor profesionale individuale se va compune din cinci specialisti de renume in administratia publica.

Principiile exercitarii functiei publice
Art.4 din Legea nr.188/1999, modificata si completata prin Legea nr.161/2003, stabileste principiile ce stau la baza exercitarii functiei publice, astfel:
- legalitate, impartialitate si obiectivitate;
- transparenta;
- eficienta si eficacitate;
- responsabilitatea functionarului public, in conformitate cu dispozitiile legale;
- orientare catre cetateni;
- stabilitate in exercitarea functiei publice;
- subordonare ierarhica.

Planul de ocupare a functiilor publice
Art.22 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, prevede ca, planul de ocupare a functiilor publice este necesar si va stabili urmatoarele:
- numarul functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici care indeplinesc conditiile legale;
- numarul functiilor publice ce vor fi infiintate;
- numarul functiilor publice ce vor fi ocupate prin concurs;
- numarul functiilor publice supuse reorganizarii;
- numarul maxim al functiilor de conducere;
- numarul maxim al functiilor publice pe clasa, categorie si grade profesionale.
Elaborarea planului de ocupare a functiilor publice este de competenta Agentiei Nationale a Functionarilor Publici care va consulta in acest sens, organizatiile sindicale reprezentative la nivel national.
Planul pentru ocuparea functiilor publice este supus aprobarii Guvernului.

2.2. Incompatibilitati
Incompatibilitatile reprezinta restrangeri de drepturi de a ocupa o anumita functie, respectiv, conditiile speciale cerute pentru ocuparea unei functii publice.29 Ele prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
- au caracter legal, ele nu pot fi preliminare si nu exista in afara legii;
- sunt consacrate prin norme imperative, categorice, de la care nu se poate deroga;


2.2.1. Incompatibilitati privind calitatea de functionar public
Legea nr.161 din 2003, la art.94 precizeaza ca incompatibilitate a calitatii de functionar public cu orice alta functie publica decat una in care aceasta a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.
Astfel, sunt stabilite interdictii cu privire la detinerea altor functii si la desfasurarea altor activitati, indiferent daca sunt remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:
- in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;
- in cadrul cabinetului demnitarului32
- in cadrul regiilor autonome, a societatilor comerciale sau in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, precum si in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;
- in calitate de membru al unui grup de interes economic.
Autoritatea publica competenta sa aprecieze si sa stabileasca care activitati, in afara celor enumerate mai sus, sunt incompatibile cu functia publica, este Agentia Nationala a Functionarilor publici, care in temeiul art.21 (lit.c si d) din Statut, are ca atributii monitorizarea si controlarea modului de aplicare a legislatiei privitoare la functia publica si functionarul public, in scopul aplicarii ei unitare.
Sunt stabilite de asemenea, incompatibilitati si in situatiile in care functionarii publici, in exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de monitorizare si control cu privire la societatile comerciale sau alte unitati cu scop lucrativ, in sensul ca acestia nu vor putea acorda consultanta de specialitate si nu vor putea desfasura activitati la aceste societati pe o perioada de 3 ani dupa ce a parasit corpul functionarilor publici.
De asemenea, functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane cu privire la efectuarea de acte ce au legatura cu functia publica pe care o exercita.
Alte incompatibilitati vizeaza raporturile ierarhice intre rude si soti. Astfel, art.95 din Legea nr.161/2003 stabileste interdictia cu privire la raporturile ierarhice directe ale functionarilor publici sau ale demnitarilor publici, care sunt soti intre ei sau rude de gradul I. Daca exista astfel de situatii, cei in cauza au posibilitatea de a opta in termen de 60 de zile, pentru incetarea raporturilor ierarhice directe sau renuntarea la calitatea de demnitar.'
Functionarii publici pot sa exercite functii sau activitati in domeniul didactic, in domeniul cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice, functia publica putand fi cumulata cu aceste activitati. Conditia impusa de lege este aceea ca, in astfel de situatii, documentele ce alcatuiesc dosarul profesional vor fi gestionate exclusiv de catre autoritatea sau institutia publica la care acestia sunt numiti.
Legea prevede ca functionarul public poate fi ales sau numit pentru exercitarea unei functii de demnitate publica, cu precizarea ca raportul sau de serviciu se suspenda pe durata campaniei electorale, pana in ziua ulterioara alegerilor, in situatia in care nu este ales, si pana la incetarea functiei eligibile sau a celei de demnitate publica, in situatia in care a fost ales sau numit.
De asemenea, functionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu exceptia categoriei inaltilor functionari publici care in astfel de situatii vor fi sanctionati cu destituirea din functia publica. Desi legea permite acest lucru pentru functionarii publici, totusi ei nu vor putea face parte din conducerea partidelor politice si nici nu vor putea sa exprime sau sa apere pozitiile unui partid politic in mod public.

2.2.2. Incompatibilitati privind calitatea de parlamentar
Calitatea de parlamentar este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.33 De asemenea, o persoana nu poate fi in acelasi timp deputat si senator.
Functiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de parlamentar, sunt acele functii din administratia publica asimilate celor de: ministru, ministri secretari de stat, subsecretari de stat si functiile asimilate acestora 'functia din Administratia Prezidentiala, din Aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului; functiile de conducere din ministere si alte autoritati si institutii publice; functiile de consilieri locali si judetene, de prefecti si subprefecti, primari, viceprimari, secretari de consilii judetene si comunale; functiile publice din serviciile descentralizate ale ministerelor si celelalte organe din unitatile administrativ-teritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si locale; functiile care potrivit legii nu permit persoanelor ce le detin sa candideze in alegeri.
Calitatea de parlamentar este incompatibila 34cu:
- functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie si cenzor la societatile comerciale, banci, institutii de credit, societati de asigurare, institutii publice;
- cu functia de presedinte sau de secretar general al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale, banci, institutii de credit, societati de asigurare si la alte institutii publice;
- cu functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale;
- cu functia de manager sau membru in consiliile de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale;
- cu calitatea de comerciant persoana fizica sau de membru al unui grup de interes economic;
- cu functia publica incredintata de un stat strain (cu exceptia celor prevazute in acorduri si conventii la care tara noastra este parte).

Functiile sau activitatile compatibile cu calitatea de deputat si senator sunt cele in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice.




2.2.3. Incompatibilitati privind functia de membru al Guvernului35
Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celui de deputat sau de senator. De asemenea, aceasta functie este incompatibila cu functia de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial, precum si cu functiile care sunt incompatibile pentru membri Parlamentului (art.84 alin.1 lit.c-i), cu exceptia functiilor sau activitatilor didactice, de cercetare stiintifica sau creatie literar-artistica.
Incompatibilitatile privind prefectii si subprefectii sunt prevazute in art.85 din legea nr.161 din 2003, iar cele cu privire la alesii locali (primar, viceprimar, consilieri) si consilieri locali sau judeteni, sunt precizate de dispozitiile art.87 si art.88 din lege.

2.2.4. Incompatibilitati privind magistratii
Functia de judecator si functia de procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.36 Cu privire la aceasta categorie de functionari publici se stabilesc interdictii privind: activitatile de arbitraj in litigii, activitatile comerciale sau de reprezentare in unitati cu scop lucrativ, apartenenta politica, manifestarile contrare demnitatii functiei pe care o ocupa, participarea la judecarea unor cauze atunci cand sunt rude intre ei sau cu cei ce au interese in acele cauze, precum si anumite interdictii privind exercitarea functiei de avocat pe care o ocupa ulterior.
Judecatorul sau procurorul care a fost sanctionat cu indepartarea din magistratura nu va putea, timp de 3 ani, sa ocupe functii de specialitate juridica.
Autoritatea competenta sa aprecieze daca anumite activitati (ne referim la cele care nu au fost prevazute de lege), pe care functionarii publici le desfasoara, sunt incompatibile cu functia publica, este Agentia Nationala a Functionarilor publici.

2.3. Conflictul de interese in exercitarea demnitatilor functiilor publice
2.3.1. Notiune si principii
Conflictul de interese reprezinta situatia in care persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica, are un interes personal de natura economica, patrimoniala, interes care ar putea sa influenteze indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor ce le sunt stabilite prin dispozitiile constitutionale sau prin alte dispozitii.
La baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea functiilor publice sau a demnitatilor publice stau urmatoarele principii, care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici:
- suprematia legii, potrivit caruia functionarii publici sunt obligati sa respecte Constitutia Romaniei si toate actele normative aflate in vigoare;
- prioritatea (suprematia) interesului public, conform caruia functionarii publici sunt obligati, in exercitarea functiei sau demnitatii publice, sa considere interesul public mai presus fata de orice alt interes;
- impartialitatea (independenta), in conformitate cu care, functionarii publici sunt obligati sa manifeste o atitudine neutra, impartiala si obiectiva fata de anumite interese politice, economice, etnice, religioase sau de orice alta natura, in exercitiul functiei lor, ei pot sa-si exprime opiniile cu stricta respectare a ordinii de drept si a bunelor moravuri;
- integritatea, este principiul potrivit caruia, functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa primeasca, fie direct fie indirect, pentru ei sau pentru altii, anumite avantaje sau beneficii in considerarea functiei lor, sau sa abuzeze in orice fel de pozitia pe care o detin; in exercitarea functiei publice, functionarul public trebuie sa fie un model de cinste si corectitudine;
- profesionalismul, este principiul conform caruia functionarii publici sunt obligati sa-si indeplineasca atributiile ce le revin cu responsabilitate, eficienta si competenta, constiinciozitate si corectitudine;
- transparenta decizionala.

2.3.2. Conflictul de interese in exercitarea functiei de membru al Guvernului
Persoana care exercita functia de membru al Guvernului, de secretar sau subsecretar de stat sau alte functii publice asimilate acestora, precum si cel ce exercita functia de prefect sau subprefect, este obligata sa nu emita acte administrative sau sa nu incheie acte juridice, sa nu ia sau sa nu participe la luarea de decizii publice de autoritate cu scopul de a produce foloase materiale pentru sine, pentru sotul sau sau pentru rude de gradul I (art.72 alin. I din legea nr.161/ 2003). in caz contrar, intervin urmatoarele sanctiuni:
- sanctiuni disciplinare pentru cei ce au savarsit in acest sens abateri disciplinare;
- decaderea din dreptul de a mai exercita o astfel de functie publica pe o perioada de 3 ani;
- plata de despagubiri persoanelor vatamate in dreptul sau in interesul lor legitim ca urmare a existentei unui conflict de interese.

2.3.3. Conflictul de interese privind alesii locali
Alesii locali (primarii si viceprimarii) au obligatia de a nu emite acte administrative sau dispozitii si de a nu incheia acte juridice, in exercitarea functiei lor, daca acestea sunt de natura sa produca foloase materiale pentru sine, sau pentru sotul sau rudele sale de gradul I.
Art.76 alin.2 din Legea nr.161/2003 stabileste sanctiunea cu privire la aceste acte, care este nulitatea lor absoluta. Daca pe baza unui control efectuat in acest sens se dovedeste ca alesul local in cauza a realizat foloase materiale, prefectul poate dispune sesizarea organelor de urmarire penala sau a comisiilor competente de cercetare a averii.
In privinta presedintilor si vicepresedintilor consiliilor judetene sau a consilierilor locali si judeteni, conflictele de interese sunt prevazute de art.47 din Legea 215/2001 privind Administratia Publica locala, modificata si completata.



2.3.4. Conflictul de interese privind functionarii publici
Se considera ca functionarul public se afla in conflict de interese atunci cand se afla in urmatoarele situatii:
- rezolva cereri, ia sau participa la luarea de decizii privind persoanele fizice si juridice cu care are relatii de natura patrimoniala;
- interesele patrimoniale ale sale, ale sotului sau rudelor de gradul I pot sa influenteze deciziile pe care trebuie sa le ia in exercitarea functiei publice;
- face parte din aceleasi comisii, constituite potrivit legii, cu functionari publici ce au calitatea de sot sau de ruda de gradul I.
In astfel de situatii, functionarul public are obligatia de abtinere si de informare a sefului ierarhic superior, care va propune conducatorului institutiei sau autoritatii publice, desemnarea unui alt functionar public.
Persoanele care exercita demnitati si functii publice au obligatia sa depuna, pe proprie raspundere, o declaratie de interese, in legatura cu functiile si activitatile pe care le desfasoara, cu exceptia celor care sunt legate de mandatul sau de functia publica pe care o exercita. Declaratia de interese este publica si se depune la persoanele expres prevazute prin lege (art.113 din Legea nr.161/2003 indica aceste persoane), iar evidenta lor se tine in Registrul declaratiilor de interese.
Declaratia de interese cuprinde urmatoarele functii si activitati: functii in cazul asociatiilor, fundatiilor, ONG-urilor sau in partide politice; activitati profesionale ce sunt remunerate; calitatea de actionar sau asociat la societatile comerciale, banci, institutii de credit, societati financiare si de asigurare.
Constatam din cele prezentate ca, functionarul public este incompatibil cu exercitarea altor profesii, fiind imposibila cumularea a doua sau mai multe functii publice37. Prin aceasta legiuitorul a urmarit ca functionarul public sa se dedice in totalitate serviciului public, toate calitatile si aptitudinile sale sa si le consacre functiei incredintate.38

3. Conditii pentru ocuparea functiei publice

Pentru acces intr-o functie publica se cer a fi indeplinite doua categorii de conditii:
- conditii generale - ce au ca izvor Constitutia Romaniei din 2003 si reglementarile cadru/statutele/si reglementarile care vizeaza toate functiile si demnitatile publice;
- conditii speciale - ce au ca izvor legile speciale ce reglementeaza regimul juridic al unor functii publice si care vizeaza numai anumite categorii de functionari publici (magistrati, militari etc.).

3.1. Conditiile generale de acces intr-o functie publica
Conditia ca persoanele ce indeplinesc functii si demnitati publice sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania; (art.49 din Statut);
Art.16 alin.3 din Constitutia Romaniei din 199139 prevede ca: 'Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate in conditiile legii de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara'. Rezulta prin interpretarea textului constitutional ca cetatenia romana si domiciliul in Romania, vizeaza deopotriva:
- atat functiile publice cat si demnitatile publice;
- atat functiile civile cat si cele militare.
Consideram ca motivatia conditiei cetateniei romane este data de faptul ca un functionar sau demnitar public trebuie sa fie devotat, credincios statului al carui cetatean este si pentru care indeplineste o anumita functie publica.
Legislatia si doctrina romaneasca nu au admis posibilitatea ca o functie publica sa poata fi indeplinita de o persoana care are domiciliul40 intr-un alt stat, aceasta fiind o alta conditie generala alaturi de conditia exclusiva a cetateniei romane.
Cu toate acestea, Constitutia Romaniei in forma sa revizuita dispune in cuprinsul alin.4 din art.16, ca in conditiile aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.

Conditia varstei de 18 ani;
Pentru ca o persoana sa poata ocupa o functie publica este necesar ca aceasta sa aiba implinita varsta de 18 ani, varsta care aduce cu sine o maturitate comportamentala.
Statutul functionarului public dispune in acelasi sens in legatura cu aceasta conditie, respectiv, 'varsta de 18 ani impliniti, daca legea speciala nu prevede o varsta mai mare'.
Pentru anumite functii sau demnitati publice legiuitorul impune alte limite de varsta. Astfel, pentru candidatii ce urmeaza a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice, varsta necesara este de cel putin 23 de ani; statutul de senator se poate dobandi, prin alegere, la implinirea varstei de cel putin 33 de ani; pentru a fi ales in functia de Presedinte al Romaniei, varsta necesara este de cel putin 35 de ani (art.37 alin.2 din Constitutie)..

Conditia capacitatii depline de exercitiu
Aceasta presupune existenta responsabilitatii depline pentru actele si faptele pe care functionarului public le savarseste. Au deplina capacitate de exercitiu41 persoanele majore si care nu sunt declarate incapabile.
Art.36 din Constitutie dispune ca dreptul de vot se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, minorii si incapabilii (debilii sau alienatii mintali pusi sub interdictie), precum si persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasa definitiva la pierderea drepturilor electorale, nu au drept de vot.

Conditia de studii si de vechime in specialitate prevazute de lege;
Se cer a fi indeplinite conditii de studii administrative sau de alta specialitate42 (juridice, de finante etc.) pentru functia publica care urmeaza sa fie ocupata de functionarul public. Prin intermediul acestor conditii se urmareste verificarea si indeplinirea aptitudinilor intelectuale ale functionarilor din administratia publica. Pentru a face parte din categoria inaltilor functionari publici se cer studii superioare de lunga durata, absolvirea de cursuri de formare specializata si perfectionare in administratia publica sau in alte domenii de activitate sau titlul stiintific de doctor, precum si o vechime de cel putin 7 ani in specialitatea functiei publice respective.

Conditia lipsei antecedentelor penale;
Conditia lipsei antecedentelor penale care sa-l faca pe cel numit intr-o functie publica incompatibil pentru exercitarea acesteia, este o conditie obiectiva.
Legea privind Statutul functionarilor publici in forma sa modificata face chiar o enumerare a faptelor antisociale care-l fac incompatibil pe viitorul functionar public cu functia publica pe care urmeaza sa o ocupe (in art.49 lit.h): infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii; infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul; fapte care impiedica infaptuirea justitiei; infractiuni de fals; fapte de coruptie sau alte fapte savarsite cu intentie pentru care functionarul public a fost condamnat.
in situatia persoanelor cu antecedente penale, daca a intervenit reabilitarea, acestea pot ocupa doar functii de executie.


Conditia starii de sanatate corespunzatoare;
Conditia ca cel ce urmeaza sa indeplineasca o functie publica sa fie apt din punct de vedere medical pentru indeplinirea atributiilor si competentelor care ii revin in cadrul functiei publice pe care urmeaza sa ocupe, este o conditie primordiala ce se inscrie in spiritul doctrinei romanesti si straine actuale43. Starea de sanatate corespunzatoare care se cere celui ce candideaza pentru obtinerea unei functii publice, trebuie atestata pe baza unui examen medical de specialitate.

Conditia prestarii juramantului;
Juramantul de credinta este un element esential si indispensabil unei functii publice, sens in care art.50 alin.2 din Constitutie prevede ca cetatenii carora le sunt incredintate functii publice 'raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege'.
Aceeasi conditie este stipulata si de dispozitiile art.52 alin.6 din Legea nr.188/1999, care prevad ca in termen de 3 zile de la emiterea actului de numire in functia publica, functionarul public definitiv44 va depune juramantul de credinta in fata conducatorului serviciului public ori a loctiitorului acestuia si in prezenta a doi martori, unul dintre acestia fiind conducatorul compartimentului in care este numit, iar celalalt fiind un functionar public din cadrul serviciului public respectiv. Refuzul depunerii juramantului de credinta se consemneaza in scris, atrage revocarea deciziei de numire in functie.
Luand in considerare acest aspect, apreciem ca statutul de functionar public se dobandeste de la data numirii in functia publica si se exercita de la data depunerii juramantului de credinta. Cei ce refuza sa depuna juramantul se vor afla astfel in situatia imposibilitatii exercitarii functiei publice, ceea ce va atrage revocarea actului administrativ de numire in functia publica.

Conditia de a nu fi destituita in ultimii 7 ani dintr-o functie publica
Aceasta conditie care cere ca persoana ce va fi recrutata intr-o functie publica sa nu fi fost demisa dintr-o astfel de functie in ultimii 7 ani a fost instituita recent, si este prevazuta de dispozitiile art.49 alin.1 lit.i din Statut in forma sa modificata. Consideram ca, prin aceasta masura se urmareste ca persoanele care au suferit sanctiunea destituirii din functia publica sa aiba suficient timp pentru a-si schimba conduita care a impus o astfel de sanctiune.

Conditia nedesfasurarii activitatii de politie politica
Persoanele care au desfasurat politie politica in timpul dictaturii comuniste, astfel cum aceasta este definita prin lege, nu pot ocupa o functie publica (art.49 alin.1 lit.J).

Conditia cunoasterii limbii romane;
Pornind de la dispozitiile constitutionale potrivit carora limba romana este limba oficiala in Romania (art.13 din Constitutie), conditia obligativitatii cunoasterii limbii oficiale, scris si vorbit, apare ca o conditie sine qua non pentru ocuparea unei functii publice.
Art.43 alin.3 din Legea administratiei publice locale nr.215/200146 prevede ca: 'Lucrarile sedintelor se desfasoara in limba romana, limba oficiala', dar permite ca 'in comisiile locale in care consilierii apartinand unei minoritati nationale reprezinta cel putin o treime din numarul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna'47, implicand obligatia asigurarii traducerii in limba romana. in continuare, textul legii dispune ca, in toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se vor intocmi in limba romana.
Art.120 din noua Constitutie dispune ca in acele unitati administrativ-teritoriale in care minoritatile au o pondere semnificativa, se asigura folosirea limbii lor materne, scris si vorbit, in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute prin legea organica. Cu toate acestea consideram ca, conditia cunoasterii limbii romane prevazuta si de dispozitiile art.6 din Legea nr.188/1999, este o conditie fireasca pentru ca orice functionar public trebuie sa faca fata cerintelor legitime ale cetatenilor ce se adreseaza unui serviciu public si sa le vorbeasca in limba oficiala a tarii.

4. Recrutarea functionarilor publici

4.1. Modalitati de recrutare intr-o functie publica49
Constitutia Romaniei consacra expres doua modalitati de recrutare intr-o functie sau demnitate publica: numirea si alegerea.
A. Numirea in functie publica, este un procedeu prevazut de dispozitiile constitutionale. Art.94 lit.(c) stabileste printre atributiile Presedintelui Romaniei si pe cea de numire in functii publice, in conditiile prevazute de lege. Astfel, judecatorii si procurorii sunt numiti de presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (art.134 din Constitutie).
Parlamentul Romaniei, puterea legiuitoare suprema, are printre atributiile sale si pe acelea de numire a sefilor unor autoritati publice sau a altor membrii ai acestora. Astfel, Parlamentul numeste directorul SRI (conform art.23 din Legea nr.14/1992 privind organizarea si functionarea SRI)50; numeste Presedintele Consiliului Economic si Social (potrivit dispozitiilor art.29 din Legea nr.109/1997)51.
Guvernul Romaniei, ca autoritate centrala a administratiei publice, alaturi de atributiile sale esentiale52, are si atributul de a numi in functii publice un numar de 9-27 membri in Consiliul Economic si Social (potrivit art.31 din Legea nr.109/1997), precum si in functii speciale in cadrul Directiei Generale a vamilor, in Directiile regionale, in punctele vamale (conform art.5 alin.1 din Codul vamal roman)53.
Primul Ministru are si atributii de numire a unor demnitari sau inalti functionari publici, cum ar fi: Secretarul general al Guvernului, Conducatorii organelor centrale ale administratiei publice din subordinea Guvernului (altele decat ministerele), secretarii de stat etc.
Institutiile ierarhic superioare au printre prerogativele lor si pe acelea de a numi conducatorii in institutiile subordonate.54
Conducatorul unitatii (institutiei) are ca atributie si pe aceea de angajare si eliberare din functie a unor categorii de persoane55.
B. Alegerea in functia publica, reprezinta o alta modalitate de recrutare intr-o functie publica prevazuta de textele constitutionale.
Unele categorii de functionari publici, cum sunt primarii, dupa alegere urmeaza sa fie validati.
Membrii Parlamentului, deputatii si senatorii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale (art.56 alin. 1 din Constitutie).
De asemenea, membrii consiliilor locale si judetene sunt alesi.
Conform dispozitiilor legale in vigoare56 incadrarea (angajarea) in munca se face numai prin concurs atunci cand pentru ocuparea unei functii vacante se inscriu mai multe persoane sau examen, cand se inscrie o singura persoana pentru ocuparea functiei respective. Atat in legislatia romaneasca, cat si in cea din alte state (cu sistem francofon)57, concursul ca si mod de selectie, de recrutare intr-o functie publica este considerat ca fiind procedeul de drept comun in materie.
Statutul juridic al candidatului care a promovat un concurs sau examen cunoaste doua situatii: situatia functionarilor numiti cu statut de debutanti situatia celor care dupa promovarea concursului (examenului) dobandesc statut de functionari definitivi.
in majoritatea tarilor, functionarii publici care au fost selectati in urma concursului sau examenului au statut de functionari nedefinitivi care pentru a obtine un statut definitiv trebuie sa parcurga o perioada de proba, sa promoveze anumite examene, avand in tot acest timp un statut particular.58
Statutul functionarilor publici reglementeaza procedura de investire intr-o functie publica (desfasurarea concursului, numirea, perioada de debutant, definitivarea).

5. Regimul juridic al actului de numire si de alegere in functia publica59

5.1. Regimul juridic al actului de numire
Statutul de functionar public se dobandeste din momentul numirii sau alegerii in functie publica si se exercita din momentul depunerii juramantului cerut de lege.
Actul administrativ de numire in functia publica reprezinta un act juridic administrativ cu caracter unilateral, emis de o autoritate (institutie) publica sau organ, prin care se confera unei persoane fizice calitatea de functionar public, fiind investita cu drepturi si obligatii corespunzatoare acestei calitati.
Din definitia actului de numire se desprind urmatoarele trasaturi ale acestuia:
- este o manifestare de vointa (act juridic) ce naste, modifica sau stinge un raport juridic de functie publica;
- este un act juridic administrativ;
- exprima o vointa juridica ce are caracter unilateral;
- imbraca forma scrisa (ceruta ad validitatem);
- are caracter formal;
- are caracter personal, fiind facut in favoarea unei persoane fizice determinate;
- organul de la care emana poate fi o autoritate sau institutie publica;
Acest act trebuie sa contina: temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul de desfasurare al activitatii. La actul administrativ de numire se anexeaza fisa postului aferenta functiei publice, o copie a acesteia fiind inmanata functionarului public.

5.2. Regimul juridic al actului de alegere
Actul de alegere in functia publica este instrumentul juridic cu ajutorul caruia cetatenii isi aleg reprezentantii in diferite structuri la nivel national si local.
Pot fi alesi in functii publice numai cetatenii romani, ce au drept de vot, care au implinit 18 ani si care au deplina capacitate de exercitiu, respectiv, cei care pentru ocuparea anumitor functii publice au implinit varsta minima ceruta de lege.